Ludovic Feldman

2020-03-31T07:19:33Z

Rocsana:

<div style="text-align: justify;"> '''''Compozitor'''''
'''''Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.'''''

== Prezentare ==
[[File: Ludovic.jpg|thumb|'''Ludovic Feldman, compozitor''']]

:Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
:Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
:Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București.
:A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' [[25 mai]] [[1893]], [[Galați]]
:'''Data şi locul decesului:''' [[11 septembrie]] [[1987]], [[București]]

:'''Studii:'''
:*școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
:*studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
:*Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
:*elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
:*a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
:*lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*s-a reîntors în ţară (1913);
:*violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
:*a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
:*scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon Feldman, la îngrijirea răniţilor;
:*a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
:*prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
:*prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
:*prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
:*membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
:*a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
:*a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
:*după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
:*„pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954):
:*membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).
[[File:1.jpg ]]
:'''Afiliere:'''
:*membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
:*membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);
:*membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
:'''Distincţii - Decoraţii:'''
:*Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
:*Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
:*Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
:'''Premii:'''
:*Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);
:*Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
:*Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);
:*Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);
:*Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
:'''Colaborări la publicaţii:''' ''Muzica'' (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
:'''Debut:''' concertistic la 11 ani.

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/51084 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute. ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.

== Resurse electronice ==
:*Ludovic Feldman. În: ''Comunitatea Evreilor Galaţi. Personalități'' [online] . [citat 13 martie 2020]. Disponibil în Internet: [https://sites.google.com/site/cegalati/personalitati]
:*PREDESCU, DAN CĂTĂLIN. Gălățeni care au uimit lumea : Ludovic Feldman. În: ''Viața liberă'' [online], 16 mai 2013. [citat 13 martie 2020]. Disponibil în Internet: [https://www.viata-libera.ro/diaspora/42205-galati-viata-libera-galateni-care-auuimit-lumea-ludovic-feldman]

Ludovic Feldman

2020-03-30T16:40:34Z

Rocsana:

<div style="text-align: justify;"> '''''Compozitor'''''
''Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.''

== Prezentare ==
[[File: Ludovic.jpg|thumb|'''Ludovic Feldman, compozitor''']]

:Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
:Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
:Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București.
:A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' [[25 mai]] [[1893]], [[Galați]]
:'''Data şi locul decesului:''' [[11 septembrie]] [[1987]], [[București]]

:'''Studii:'''
:*școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
:*studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
:*Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
:*elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
:*a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
:*lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*s-a reîntors în ţară (1913);
:*violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
:*a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
:*scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon
Feldman, la îngrijirea răniţilor;
:*a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
:*prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
:*prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
:*prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
:*membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
:*a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
:*a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
:*după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
:*„pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954):
:*membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).
[[File:1.jpg ]]
:'''Afiliere:'''
:*membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
:*membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);
:*membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
:'''Distincţii - Decoraţii:'''
:*Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
:*Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
:*Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
:'''Premii:'''
:*Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);
:*Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
:*Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);
:*Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);
:*Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
:'''Colaborări la publicaţii:''' ''Muzica'' (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
:'''Debut:''' concertistic la 11 ani.

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/51084 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.

== Resurse electronice ==
:*

Ludovic Feldman

2020-03-30T16:36:54Z

Rocsana: /* Prezentare */

<div style="text-align: justify;"> '''''Compozitor'''''
'''''Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.'''''

== Prezentare ==
[[File: Ludovic.jpg|thumb|'''Ludovic Feldman, compozitor''']]

:Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
:Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
:Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București.
:A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' [[25 mai]] [[1893]], [[Galați]]
:'''Data şi locul decesului:''' [[11 septembrie]] [[1987]], [[București]]

:'''Studii:'''
:*școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
:*studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
:*Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
:*elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
:*a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
:*lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*s-a reîntors în ţară (1913);
:*violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
:*a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
:*scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon
Feldman, la îngrijirea răniţilor;
:*a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
:*prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
:*prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
:*prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
:*membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
:*a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
:*a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
:*după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
:*„pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954):
:*membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).
[[File:1.jpg ]]
:'''Afiliere:'''
:*membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
:*membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);
:*membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
:'''Distincţii - Decoraţii:'''
:*Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
:*Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
:*Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
:'''Premii:'''
:*Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);
:*Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
:*Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);
:*Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);
:*Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
:'''Colaborări la publicaţii:''' ''Muzica'' (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
:'''Debut:''' concertistic la 11 ani.

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/51084 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.

== Resurse electronice ==
:*

Smaranda Brăescu

2020-03-30T16:31:19Z

Rocsana:

<div style="text-align: justify;"> '''''Paraşutist, aviator'''''
[[File:Smaranda_autog_transp.png|thumb|Autograf Smaranda Brăescu]]
:::::'''''„Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin numai pentru mine. Viaţa mea o dăruiesc ţării, dar vreau să o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie.”'''''

== Prezentare ==
[[File:21MAI189.JPG|thumb|Smaranda Brăescu,Paraşutist şi pilot]]
:Spulberând concepţiile vremii cu privire la sexul feminin, „Aviatoarea Morţii”, „Vizionara”, „Sfidătoarea aerului” sau „Regina aerului”, aşa cum era supranumită de presa vremii Smaranda Brăescu1, s-a dăruit total visului ei de a spulbera recorduri în înălţimile cerului, devenind prima paraşutistă cu brevet internaţional în România şi a patra în lume. Doboară recordul mondial absolut de lansare cu paraşuta, acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, tot de un român.
:Prin demersurile consăteanului ei, pasionatul cercetător Neculai Staicu-Buciumeni, biografia Smarandei Brăescu a fost reconstituită iar activitatea de pionierat şi izbânzile sale aviatice au fost onorate prin dezvelirea, la 21 mai 1995, în comuna natală Buciumeni, a unui bust realizat de sculptorul Dan Mateescu.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' [[21 mai]] [[1897]], sat Hănţeşti, com. [[Buciumeni]], jud. [[Tecuci]] (astăzi jud. [[Galaţi]])
:'''Data şi locul decesului:''' [[2 februarie]] [[1948]], Cluj

:'''Studii:'''
:*Şcoala Primară din satul Vizureşti, comuna Buciumeni (1904-1909);
:*Şcoala Profesională de Fete din Bârlad (1911-1916);
:*Şcoala Normală "Principesa Elisabeta” din Bucureşti, absolvită cu menţiunea de Merit;
:*Academia de Belle-Arte din Bucureşti, secţia Ceramică şi Artă Decorativă (1924-1928);
:*Cursurile de paraşutism „Heinecke” la Şcoala Specială de Paraşutism „Schroeder&Co” Berlin, obţinând brevetul internaţional de paraşutist (1928);
:*Şcoala civilă de pilotaj „Curtis Wright”, pe un aerodrom de pe Roosevelt Field, din Valley Stream (New-York), obţinând brevetul internaţional de pilot aviator pentru avioane de turism (8 oct. 1932);
:*a obţinut certificatul de aviator emis de Aeroclubul Regal al Angliei (25 mart. 1935);
:*a echivalat brevetul de pilot primind brevetul românesc nr. 167 de pilot aviator (1937).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*suplinitoare la [[Şcoala Primară Hănţeşti]], nou înfiinţată (1918);
:*funcţionară la Societatea petrolieră „Astra Română” din Bucureşti, serviciul vânzări (1923-1929);
:*a zburat pentru prima dată cu un avion militar pilotat de sublocotenentul Naidinescu, de pe aerodromul din [[Tecuci]] (1923);
:*a plecat la Berlin (1 iul. 1928) şi, ajutată de inginerul Otto Heinecke, a cumpărat o paraşută cu care a făcut primul salt, de la 600 m, lângă Berlin (5 iul. 1928);
:*în perioada studiilor urmate în Germania, s-a angajat la Fabrica Irvin din Hamburg pentru a încerca paraşute şi a participat la mitinguri aviatice, oferind demonstraţii de paraşutism;
:*a realizat 11 lansări cu paraşuta, în cadrul mitingurilor aviatice organizate de Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA) la Bucureşti, Braşov, Iaşi, Galaţi, Brăila, Cernăuţi, Cluj, Oradea şi Satu Mare (1928-1930);
:*a fost grav rănită în urma unei lansări (17 aug. 1930);
:*a doborât recordul mondial feminin de lansare cu paraşuta, de la altitudinea de 6000 m, în zona oraşului Urziceni (2 oct. 1931);
:*a participat la Congresul Aviaţiei Statelor Unite ale Americii, desfăşurat la Miami - Florida, cheltuielile fiind suportate din banii strânşi printr-o colectă publică deschisă de ziarul „Universul” (7-9 ian. 1932);
:*a realizat un salt la Sacramento (lângă San Francisco) de la 7233 m, salt cu care obţine recordul mondial de lansare cu paraşuta (19 mai 1932);
:*în urma unei colecte publice, realizate de un comitet de iniţiativă şi susţinută de ziarul „Universul” a adunat banii necesari achiziţionării din Anglia a unui avion Milles Hawk, avion pe care l-a botzat „Aurel Vlaicu", realizând cu el performanţa de a traversa Munţii Iugoslaviei şi respectiv Marea Mediterană fără escală (1933);
:*deoarece nu obţine aprobarea de zbor, a fugit cu avionul comandat de pe aerodromul din Reading (Anglia) la Paris (Franţa) (1935);
:*instructor al Şcolii Companiei de Paraşutişti înfiinţată la 10 mai 1941 (1941-1942);
:*a fost încadrată în Escadrila Sanitară (sept. 1942 - 1943);
:*în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost comandant al plutonului de voluntare încadrat în Detaşamentul „Corneşti” şi a făcut parte din vestita Escadrilă Albă, formată numai din voluntari femei, salvând viaţa militarilor, transportând răniţi, medicamente şi personal sanitar (1944-1945);
:*a semnat, alături de alte personalităţi (doctorul Gr. T. Popa, actorul Constantin C. Tănase, etc), un raport confidenţial adresat de generalul Aurel Aldea Comisiei Aliate de Control - ONU, raport care denunţa furtul alegerilor din 1946, documentul ajungând în mâinile Siguranţei române (1946);
:*a fost condamnată la doi ani de închisoare, în contumacie, fiind acuzată de legături cu grupurile anticomuniste "Haiducii lui Avram Iancu", "Sumanele Negre" şi "Mişcarea pentru Libertate" (nov. 1946);
:*a fost nevoită să se ascundă pentru a scăpa de arestare în judeţele Iaşi şi Bacău;
:*a fost operată de cancer mamar, sub numele de Maria Matei, de către dr. Nicolae Fălcoianu, la Spitalul din Roman;
:*s-a refugiat la mănăstirea greco-catolică „Congregaţia Maicii Domnului” din Cluj, sub numele de Popescu Maria (nov. 1947 - febr. 1948);
:*a fost internată la Clinica Universitară din Cluj (ian. 1948).

:'''Performanţe:'''
:*primul salt de la 600 m înălţime (în Germania), devenind prima româncă paraşutistă (5 iul. 1928);
:*primul european care a obţinut un brevet de pilot în SUA (8 oct. 1932);
:*a fost nominalizată „Sportiva nr. 1 a lumii” (1932);
:*prima campioană mondială a României, cu un salt de la înălţimea de 6000 m (în 21 min. şi 25 sec.) lângă Slobozia - prim record naţional absolut (2 oct. 1931);
:*record mondial absolut de lansare cu paraşuta, cu un salt pe aeroportul din Sacramento (California) de la înălţimea de 7233 m (în 25 minute) (19 mai 1932), acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, tot de un român, Traian Demetrescu-Popa;
:*traversarea cu avionul a Munţilor Iugoslaviei (27 apr. 1936);
:*traversarea, în linie dreaptă, a Mării Mediterane, pe un traseu de 1100 km, de la Roma la Tripoli (19 mai 1937).

:'''Distincţii - Decoraţii:'''
:*Ordinul "Virtutea Aeronautică", clasa "Crucea de Aur" (1931) pentru recordul mondial feminin la salt cu paraşuta;
:*baretă la "Crucea de Aur" a "Virtuţii aeronautice" pentru saltul de la 19 mai 1932 (Decret Regal Nr. 1939 din 10 iun. 1932);
:*a doua baretă la „Crucea de Aur a Virtuţii aeronautice” (8 iun. 1936);
:*Crucea "Regina Maria" clasa a III-a, pentru activitatea desfăşurată în cadrul Escadrilei Sanitare (1943);
:*titlul de „Cetăţean de Onoare” (post-mortem) al Municipiului Cluj-Napoca (nov. 2016);
:*titlul de „Cetăţean de Onoare” (post-mortem) al Municipiului Tecuci (apr. 2017);
:*titlul de „Cetăţean de Onoare” (post-mortem) al Municipiului Galaţi (apr. 2017);
:*titlul de „Cetăţean de Onoare” (post-mortem) al Municipiului Bârlad (mai 2017).

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/19431 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
== Surse ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.

== Resurse electronice ==
:ANGHEL, COSTIN. Smaranda Brăescu, eroina. În: Suplimentul Jurnalului Naţional [online] : Ediţie de Colecţie : Oameni de legendă, 11 apr. 2005 : fotogr. [citat 21 mai 2009]. [https://jurnalul.antena3.ro/stire-editie-de-colectie/smaranda-braescueroina-47266.html]
:ANTONIU, DAN. Lăsaţi-mă să zbor! Smaranda Brăescu, fata cu capul în nori. În: Revista Art-Emis [online] : Personalităţi, 30 apr. 2017. [citat 18 februarie 2020]. [https://www.art-emis.ro/personalitati/lasati-ma-sa-zbor-smaranda-braescufata-cu-capul-in-nori]
:L’audace d’une femme : [fotografie]. În: Paris soir [online], an. 9, nr. 2924, 8 oct. 1931, p. 1. [citat 18 februarie 2020]. [https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k7639229n/f6.highres]
:D-ra Smaranda Brăescu a bătut recordul mondial feminin la aruncarea cu paraşuta, lansându-se dela 6000 m. înălţime : [fotografie]. În: Realitatea ilustrată [online], an. 5, nr. 246, 15 oct. 1931, p. 1. [citat 18 februarie 2020]. [http://virtual1.bibnat.ro/Periodice/P_III_852/1931/246_1931_0001.jpg]
:IONIŢOIU, CICERONE. Brăescu, Smaranda : [fişă biografică]. În: Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar. Vol.1: Dicţionar A-B [online]. Bucureşti : Editura Maşina de scris, 2000. [citat 13 mai 2009]. [http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_ab/ab/dictionarab_20.html]
:Mademoiselle Smaranda Braescu vient de se jeter en parachute de 6.000 metres d’altitude, détenant le record mondial féminin en cette spécialité. În: CEGES-SOMA [online] : Centre for Historical Research and Documentationon War and Contemporary Society. [citat 13 mai 2009]. [http://pallas.cegesoma.be/pallas/servlet/gisc?vn=65960]
:Miss Smaranda Braescu, fully equiped for her attempt, and ready to start. În: CEGES-SOMA [online] : Centre for Historical Research and Documentationon War and Contemporary Society. [citat 18 februarie 2020]. [http://pallas.cegesoma.be/pls/opac/plsp.getplsdoc?n=65970&cn=51&lan=N&htdoc=general/opac.htm]
:Miss Smaranda Braescu, sitting in the plane, from which she jumped with the parachute from a heigth of 6.000 metres, breaking the Women’s record in parachute-jumping. În: CEGES-SOMA [online]: Centre for Historical Research and Documentationon War and Contemporary Society [citat 18 februarie 2020]. [http://pallas.cegesoma.be/pls/opac/plsp.getplsdoc?rn=65970&cn=51&lan=N&htdoc=general/opac.htm]
:Paraşutista Smaranda Brăescu bate recordul mondial femenin de aruncare cu paraşuta : D-ra Brăescu ne povesteşte impresiile. În: Ilustraţiunea română [online], an. 3, nr. 42, 14 oct. 1931 : fotogr. [citat 18 februarie 2020]. [http://virtual1.bibnat.ro/Periodice/P-III-1360/1931/42/42-1931_0003.jpg]
:SCORŢA, MONICA. Smaranda Brăescu. În: Facultatea de Inginerie Aerospaţială [online]. [citat 18 februarie 2020]. [http://www.aero.pub.ro/wordpress/index.php/ro/2017/11/11/smaranda-braescu-2/]
:Smaranda Brăescu. În: Enciclopedia României [online]. [citat 18 februarie 2020]. [http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Smaranda_Br%C4%83escu]
:Smarandele României. În: Orizont aviatic [online], nr. 5, mart. 2003. [citat 18 februarie 2020]. [http://virtualarad.net/orizont_aviatic/martie_2003/articol1/articol_1.htm]
:TURTURICĂ, SORIN. Smaranda Brăescu a cucerit America printr-un salt cu paraşuta. În: Historia [online]. [https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/smaranda-braescu-a-cuceritamerica-printr-un-salt-cu-parasuta]
:[Women pilots at an all American air meet] : [graphic]. În: Florida Photographic Collection [online]. [citat 19 februarie 2020]. [https://www.floridamemory.com/fpc/reference/rc04825.jpg]

[[Category:Aviatori]]

2020-03-30T15:37:39Z

Rocsana:

Ludovic Feldman

2020-03-30T15:22:12Z

Rocsana:

<div style="text-align: justify;"> '''''Compozitor'''''
:::::'''''Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.'''''
[[File:Ludovic.jpg ]]
[[File:1.jpg ]]

== Prezentare ==
[[File:Ludovic Feldman]]
:Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
:Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
:Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist
al Filarmonicii din București.
:A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' [[25 mai]] [[1893]], [[Galați]]
:'''Data şi locul decesului:''' [[11 septembrie]] [[1987]], [[București]]

:'''Studii:'''
:*școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
:*studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
:*Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
:*elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
:*a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
:*lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct,
compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).

== Activitate socio-profesională: ==
:*s-a reîntors în ţară (1913);
:*violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
:*a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
:*scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon
Feldman, la îngrijirea răniţilor;
:*a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
:*prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
:*prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
:*prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
:*membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
:*a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
:*a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
:*după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
:*„pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954):
:*membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).

== Afiliere: ==
:*membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
:*membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca
membru „foarte activ”);
:*membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
== Distincţii - Decoraţii: ==
 Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
 Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
 Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
Premii:
 Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea
I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru
orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei
suflători” (1946);
 Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi
orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
 Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni
simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii
de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de
concert pentru orchestră de suflători” (1982);
 Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea
„Concertino” (1978);
 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
Debut: concertistic la 11 ani.

Şcoala primară în Galaţi;
:*Şcoala Militară din Iaşi (abs. 1850).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*sergent în Regimentul de Muschetari5 din Iaşi (7 febr. 1851);
:*avansat sublocotenent în Regimentul de Muschetari din Iaşi (31 dec. 1852);
:*a fost mutat la comanda unei companii de infanterie din Galaţi (30 nov. 1853);
:*avansat locotenent (20 dec. 1855), apoi căpitan (2 oct. 1857) şi maior (18 oct. 1858);
:*avansat locotenent-colonel la Regimentul 6 Infanterie de linie din Iaşi (30 aug. 1863);
:*a fost ales în mai multe rânduri deputat şi senator, reprezentând Judeţul Covurlui (în perioada 1864 - 1888);
:*numit comandant al Regimentului 5 Infanterie de linie din Iaşi (mart. 1866) şi avansat colonel (12 mai 1866);
:*numit în fruntea Diviziei 3 Militară Teritorială (14 mart. 1871) şi apoi la Divizia 4 Militară Teritorială (mart. 1873);
:*avansat general de brigadă (8 apr. 1873);
:*a fost numit ministru de război în guvernul liberal al lui Ion C. Brătianu (2 apr. - 19 aug. 1877; 17 mart. - 24 nov. 1878);
:*numit comandant al Armatei de operaţii, compusă din Divizia 3, Divizia 4 şi Divizia de rezervă (19 aug. 1877);
:*avansat la gradul de general de divizie (1 dec. 1877);
:*în timpul Războiului de Independenţă al României, a fost numit şef al Marelui Cartier General al Armatei Române (5 dec. 1877 - 17 mart. 1878);
:*a trecut, la cererea sa, la comanda Diviziei 2 (1878);
:*numit comandant al Corpului 2 Armată (16 mart. 1887);
:*s-a retras din armată (dec. 1891).

:'''Performanţe:''' s-a remarcat ca ministru de război, prin alcătuirea planurilor de luptă şi în conducerea efectivă a trupelor în timpul Războiului de Independenţă al României (1877-1878).

:'''Distincţii - Decoraţii româneşti:'''
:*„Semnul onorific” de argint (1870) şi „Semnul onorific” de aur (1876);
:*Mare ofiţer al Ordinului „Steaua României”;
:*Medalia „Virtutea Militară” de aur, Medalia „Apărătorilor Independenţei”, „Medalia comemorativă de campanie”;
:*Marea Cruce a Ordinului „Coroana României”, Crucea „Trecerea Dunării”.

:'''Distincţii - Decoraţii străine:'''
:*Marea Cruce a „Ordinului Spadei” (Suedia);
:*Marea Cruce a Ordinului „Coroana de fier”;
:*Mare cavaler al Ordinului „Crucea de Waldec” (Germania);
:*Mare ofiţer al „Legiunii de onoare” (Franţa), Mare ofiţer al Ordinului „Tacova”, „Virtutea militară sârbă”, „Virtutea militară bulgară”;
:*Cavaler al Ordinului „Sfântul Gheorghe” şi Marea Cruce a „Ordinului Sf. Ana” acordate de ţarul Rusiei pentru contribuţia sa la Războiul din 1877-1878;
:*Medalia comemorativă rusă a Războiului din 1877-1878.

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/26800 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.

== Resurse electronice ==
:*OTU, PETRE. Efortul militar românesc pentru cauza independenței: Operaţiile armatei române la sudul Dunării. În: Revista de Istorie Militară [online], nr. 1-2, 2007, p. 31-40. [citat 29 ianuarie 2020].[http://ispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/RIM/rim%201-2%202007.pdf]
:*SZATHMARI, CAROL. [Generalul Alexandru Cernat : portret]. În: Europeana Collections [online]. [citat 29 ianuarie 2020]. [https://www.europeana.eu/portal/en/record/9200461/BibliographicResource_3000148673853.html]

Ludovic Feldman

2020-03-30T12:42:18Z

Rocsana:

[[File:Ludovic.jpg ]]
[[File:1.jpg ]]
Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.
Biografie
Data naşterii: 25 mai 1893
Locul naşterii: Galaţi
Data decesului: 11 septembrie 1987
Locul decesului: Bucureşti
Studii:
 școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
 studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
 Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru
Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
 elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
 a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din
Viena (1913);
 lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct,
compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).
Activitate socio-profesională:
 s-a reîntors în ţară (1913);
 violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti,
sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
 a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi
(17 nov. 1913);
 scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în
timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon
Feldman, la îngrijirea răniţilor;
 a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în
război (11 iun. 1919);
 prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei
din Zagreb (1925-1926);
 prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în
Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
 prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din
Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
 membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti
(1930-1940);
 a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la
programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul
Ludovic Feldman
179
Oameni în memoria Galaţiului
Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
 a susţinut emisiuni de radio şi televiziune,
concerte-lecţii, conferinţe;
 după pensionare (1953) s-a dedicat
exclusiv compoziţiei;
 „pensionar de onoare” al Uniunii
Compozitorilor (1954):
 membru în comitetul Editurii Muzicale
(1957).
Afiliere:
 membru al Comitetului artistic pentru
muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
 membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949,
Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca
membru „foarte activ”);
 membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică
simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
Distincţii - Decoraţii :
 Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
 Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
 Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
Premii:
 Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea
I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru
orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei
suflători” (1946);
 Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi
orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
 Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni
simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii
de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de
concert pentru orchestră de suflători” (1982);
 Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea
„Concertino” (1978);
 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
Debut: concertistic la 11 ani.
Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman
şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici.
Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic
primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt
român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea
Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia
în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară,
se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în
cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o
prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor
sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca
Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au
susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist
al Filarmonicii din București.
A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului
românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri.
A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima
perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică

File:1.jpg

2020-03-30T12:41:11Z

Rocsana: Rocsana uploaded a new version of File:1.jpg

Ludovic Feldman

2020-03-30T12:40:51Z

Rocsana:

[[File:Ludovic.jpg ]]

Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.
Biografie
Data naşterii: 25 mai 1893
Locul naşterii: Galaţi
Data decesului: 11 septembrie 1987
Locul decesului: Bucureşti
Studii:
 școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
 studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
 Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru
Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
 elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
 a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din
Viena (1913);
 lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct,
compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).
Activitate socio-profesională:
 s-a reîntors în ţară (1913);
 violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti,
sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
 a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi
(17 nov. 1913);
 scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în
timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon
Feldman, la îngrijirea răniţilor;
 a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în
război (11 iun. 1919);
 prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei
din Zagreb (1925-1926);
 prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în
Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
 prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din
Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
 membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti
(1930-1940);
 a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la
programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul
Ludovic Feldman
179
Oameni în memoria Galaţiului
Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
 a susţinut emisiuni de radio şi televiziune,
concerte-lecţii, conferinţe;
 după pensionare (1953) s-a dedicat
exclusiv compoziţiei;
 „pensionar de onoare” al Uniunii
Compozitorilor (1954):
 membru în comitetul Editurii Muzicale
(1957).
Afiliere:
 membru al Comitetului artistic pentru
muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
 membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949,
Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca
membru „foarte activ”);
 membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică
simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
Distincţii - Decoraţii :
 Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
 Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
 Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
Premii:
 Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea
I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru
orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei
suflători” (1946);
 Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi
orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
 Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni
simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii
de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de
concert pentru orchestră de suflători” (1982);
 Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea
„Concertino” (1978);
 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
Debut: concertistic la 11 ani.
Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman
şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici.
Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic
primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt
român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea
Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia
în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară,
se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în
cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o
prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor
sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca
Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au
susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist
al Filarmonicii din București.
A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului
românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri.
A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima
perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică

File:Ludovic.jpg

2020-03-30T12:39:21Z

Rocsana: Rocsana uploaded a new version of File:Ludovic.jpg

File:1.jpg

2020-03-30T12:38:08Z

Rocsana: Rocsana uploaded a new version of File:1.jpg

2020-03-26T12:47:44Z

Rocsana: Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Profesor, publicist''''' :::::'''''"Şcoala românească trebuie să fie un sanctuar, în care, pe lângă cuvântul binelui, frumosulu..."

<div style="text-align: justify;"> '''''Profesor, publicist'''''
:::::'''''"Şcoala românească trebuie să fie un sanctuar, în care, pe lângă cuvântul binelui, frumosului şi al adevărului, să se predice iubirea de Dumnezeu şi de oameni...'''''
== Prezentare ==
'''Gălăţean prin adopţie, profesorul de limba română Ioan Licea a făcut parte, timp de 15 ani, din colectivul didactic al Liceului „Vasile Alecsandri”, legându-şi numele de evoluţia acestei importante instituţii de învăţământ.
'''În volumul dedicat de Anton Holban dascălilor „ce merită admiraţie şi atenţie pentru ştiinţa şi sacrificiul lor zilnic”, un capitol aparte este alocat amintirilor despre Ioan Licea (portretizat sub numele de Ion Dicea):
'''''''...făcea impresia că poartă dealungul şoldurilor toate iataganele şi paloşele din ţara lui, dar de fapt, era cel mai blând dintre oameni.... Părerile de rău mă încercau la fiecare despărţire de sufletul lui proaspăt ca al unui copil, duios ca al unei mame...''''Italic text''''
'''Cunoscător a numeroase limbi străine, cu o vastă cultură şi deschidere spre nou, pasionat de colecţionarea ilustratelor şi cu dragoste pentru carte, Ioan Licea nu a rămas deoparte de viaţa cetăţii, desfășurând
o remarcabilă activitate și în cadrul Universităţii Populare din Galaţi.
'''Preocuparea şi dragostea pentru poezia populară, manifestată atât în activitatea publicistică, cât şi în cea editorială, a reprezentat motivul includerii acestuia în „Dicţionarul etnologilor români” întocmit de Iordan
Datcu.
== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' [[28 martie]] [[1883]], [[Magarevo]], Imperiul otoman
:'''Data şi locul decesului:''' [[3 decembrie]] [[1952]], Galaţi
:'''Studii:'''
:*Liceul Românesc din Bitolia, Iugoslavia (1894-1902)2;
* studii de limbă şi literatură română şi de slavistică la Facultatea de
Litere și Filosofie a Universității din Bucureşti (1906-1910);
* cursuri de specializare în Rusia (1910-1911), Polonia (1925-1926)
şi Franţa (1927).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*suplinitoare la [[Şcoala Primară Hănţeşti]] (nou înfiinţată) (1918);
:*funcţionară la Astra Română din Bucureşti, serviciul vânzări (1923-1929);
:*zboară pentru prima cu un avion militar pilotat de sublocotenentul Naidinescu, de pe aerodromul din [[Tecuci]] (1923);
:*

:'''Performanţe:'''
:*

:'''Distincţii - Decoraţii:'''
:*

== Legături externe ==
:[http://www.bvau.ro/manifestari/2008/0218/index.php Proiect educaţional Smaranda Brăescu - Regina înălţimilor]
:[http://www.bvau.ro/manifestari/2008/0205/index.php Manifestări dedicate Smarandei Brăescu la Biblioteca V.A. Urechia]
:[http://www.bvau.ro/expozitie/smarandaBraescu/index.html Imagini inedite din colecţia Neculai Staicu-Buciumeni]
:[http://www.bvau.ro/bibliografii/locale/318.smarandabraescu.pdf Bibliografie]
:[http://www.floridamemory.com/items/show/28270 Women pilots at an all American air meet - Smaranda Brăescu, Florida, 1932]

== Surse ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.
[[Category:Aviatori]]

Ion Trandafir

2015-07-30T14:25:54Z

Rocsana: Ștergerea conținutului paginii