Pamfil Şeicaru

Ziarist

Biografie

Data şi locul naşterii: 18 aprilie 1894, com. Beceni, jud. Buzău

Data şi locul decesului: 20 octombrie 1980, Dachau, Germania

Studii:

Activitate socio-profesională:

pedagog la Pensionul de Băieţi „Macovei” din Bucureşti, dând meditaţii la istorie şi geografie elevilor din clasele secundare;
redactor la revista Versuri şi proză din Iaşi;
sublocotenent comandant de pluton de mitraliere la Regimentul I Mehedinţi nr. 17 "Ştirbei Vodă";
demobilizat (18 apr. 1918);
a scos în Bucureşti revista Hiena (ian. - mart. 1919), apoi la Cernăuţi (apr. 1919 - mart. 1920);
a editeat cotidianul Ora (5 apr. - 4 sept. 1921);
a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei Gândirea, seria din Bucureşti (mai 1923);
director al ziarului Curentul din Bucureşti (1 ian. 1928 – 10 aug. 1944);
deputat independent în Parlamentul României (1928, 1931, 1935);
a plecat la Viena (10 aug. 1944), fiind reţinut de Himmler şi Ribbentrop, fiind reţinut şi anchetat timp de 7 luni în Germania;
a fost citat, acuzat şi condamnat la moarte în contumacie (următorul după Mareşalul Ion Antonescu) în procesul intentat după Conferinţa de Pace de la Paris, drept criminal de război, în baza Legii nr. 312/1945;
s-a stabilit la Madrid (Spania) până în 1975, când s-a mutat la Munchen şi apoi la Dachau (Germania);
a reeditat gazeta Curentul (Munchen, febr. 1978);
preşedinte al Societăţii Ziariştilor Români;
reînhumat la Cimitirul Sfînta Vineri-Griviţa din Bucureşti (17 febr. 1991).

Debut:

absolut în presă sub numele de Pamfil Popescu-Şeicaru în Freamătul (Tecuci) cu sceneta "Pe nemîncate" (1 iun. 1911). Sceneta a fost publicată în două numere consecutive (I, 10-11, 1 iun. 1911, p. 154-161 ; I, 12-13, 1 iul., p. 168-173).

Decorații:

Crucea de Cavaler al Ordinului Militar de Război "Mihai Viteazul", cl. a III-a (25 ian. 1918);
Crucea de Război Franceză (Croix de Guerre).

Colaborări la publicații: Freamătul, Răsăritul, Propaganda conservatoare, Steagul, Ramuri, Bucovina, Arena, Tribuna, Evenimentul, Cuvântul.