Constant Tonegaru - Revision history

Camelia at 06:27, 18 May 2022

2022-05-18T06:27:41Z

Tena at 11:39, 9 May 2022

2022-05-09T11:39:05Z

Tena at 12:25, 4 May 2022

2022-05-04T12:25:57Z

Tena at 13:04, 22 February 2022

2022-02-22T13:04:58Z

Tena at 12:51, 22 February 2022

2022-02-22T12:51:34Z

Bianca at 12:41, 10 February 2017

2017-02-10T12:41:47Z

Rocsana at 06:19, 13 February 2014

2014-02-13T06:19:17Z

Rocsana at 06:16, 13 February 2014

2014-02-13T06:16:30Z

Rocsana: /* Surse */

2014-02-11T13:29:55Z

‎Surse

Rocsana: /* Biografie */

2014-02-11T13:29:16Z

‎Biografie

← Older revision		Revision as of 06:27, 18 May 2022
Line 57:		Line 57:

	:::::'''''„Poetul, virtuoz labil, cu necredinţă în uneltele sale, este un Peer Gynt al poeziei, ce s-a risipit fără să-şi găsească timbrul.”''''' ''(Ion Vartic)''		:::::'''''„Poetul, virtuoz labil, cu necredinţă în uneltele sale, este un Peer Gynt al poeziei, ce s-a risipit fără să-şi găsească timbrul.”''''' ''(Ion Vartic)''
		+
		+	== Fişier de autoritate ==
		+	:[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/145471 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

	== Surse ==		== Surse ==

@@ Line 11: / Line 11: @@
 [[File:Tonegaru_Constant_romlit.jpg|thumb|200px| '''Constant Tonegaru''' - poet, publicist]]
-:Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean [[Constantin Tonegaro]] şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, [[Daniel Zorilă]]. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi [[hotelul Metropol]]. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean [[Iordan Chimet]], [[Pavel Chihaia]] şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: ''Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare''...”
+:Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean [[Constantin Tonegaro]] şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, [[Daniel Zorilă]]. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi [[hotelul Metropol]]. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean [[Iordan Chimet]], Pavel Chihaia şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: ''Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare''...”
 :Pavel Chihaia rememorează în pagini de adâncă sensibilitate portretul fizic şi moral al scriitorului: „neverosimil de slab şi de înalt, acoperit cu un basc strîmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea trăzile ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii. Fantezia sa nesfîrşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse, puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă ironie, ascundea o intransigenţă dusă pînă la sacrificiu”.
 :Într-o scrisoare sinucigaşă adresată lui Vladimir Streinu, Constant Tonegaru se destăinuia: „''inima mea... a bătut cinstit pentru oricine a fost în apropierea ei... Nu am vrut s-o trec prin contrabandă prin convingeri ce nu-mi aparţin, adică nu mi-a stat în fire să fac circ din poezie pentru a-mi cîştiga bucata de pîine''”. Acest „Peer Gynt al poeziei”, după cum l-a numit mai târziu Ion Vartic, a murit la scurtă vreme după ieşirea din închisoare, lăsând în urma lui doar un singur volum de versuri sub titlul „Plantaţii”, apărut în 1945 la Editura Fundaţiilor Regale. Acestui volum i s-au adăugat în 1969 „Steaua Venerii”, al cărui manuscris a fost încredinţat tiparului de către Barbu Cioculescu şi în 2003 „Plantaţia de cuie”, ce cuprinde întreaga sa operă literară.

@@ Line 11: / Line 11: @@
 [[File:Tonegaru_Constant_romlit.jpg|thumb|200px| '''Constant Tonegaru''' - poet, publicist]]
-:Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean Constantin Tonegaro şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, [[Daniel Zorilă]]. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi hotelul Metropol. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean Iordan Chimet, Pavel Chihaia şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: ''Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare''...”
+:Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean [[Constantin Tonegaro]] şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, [[Daniel Zorilă]]. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi [[hotelul Metropol]]. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean [[Iordan Chimet]], [[Pavel Chihaia]] şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: ''Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare''...”
 :Pavel Chihaia rememorează în pagini de adâncă sensibilitate portretul fizic şi moral al scriitorului: „neverosimil de slab şi de înalt, acoperit cu un basc strîmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea trăzile ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii. Fantezia sa nesfîrşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse, puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă ironie, ascundea o intransigenţă dusă pînă la sacrificiu”.
 :Într-o scrisoare sinucigaşă adresată lui Vladimir Streinu, Constant Tonegaru se destăinuia: „''inima mea... a bătut cinstit pentru oricine a fost în apropierea ei... Nu am vrut s-o trec prin contrabandă prin convingeri ce nu-mi aparţin, adică nu mi-a stat în fire să fac circ din poezie pentru a-mi cîştiga bucata de pîine''”. Acest „Peer Gynt al poeziei”, după cum l-a numit mai târziu Ion Vartic, a murit la scurtă vreme după ieşirea din închisoare, lăsând în urma lui doar un singur volum de versuri sub titlul „Plantaţii”, apărut în 1945 la Editura Fundaţiilor Regale. Acestui volum i s-au adăugat în 1969 „Steaua Venerii”, al cărui manuscris a fost încredinţat tiparului de către Barbu Cioculescu şi în 2003 „Plantaţia de cuie”, ce cuprinde întreaga sa operă literară.

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;">
 == Prezentare ==
-[[File:Tonegaru_Constant_romlit.jpg|thumb]]
+[[File:Tonegaru_Constant_romlit.jpg|thumb|200px| '''Constant Tonegaru''' - poet, publicist]]
-[[File:AUTOGRAFTONEL.PNG|thumb]]
 :Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean Constantin Tonegaro şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, [[Daniel Zorilă]]. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi hotelul Metropol. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean Iordan Chimet, Pavel Chihaia şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: ''Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare''...”
 :Pavel Chihaia rememorează în pagini de adâncă sensibilitate portretul fizic şi moral al scriitorului: „neverosimil de slab şi de înalt, acoperit cu un basc strîmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea trăzile ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii. Fantezia sa nesfîrşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse, puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă ironie, ascundea o intransigenţă dusă pînă la sacrificiu”.

← Older revision		Revision as of 12:51, 22 February 2022
Line 54:		Line 54:
	== Surse ==		== Surse ==
	:*Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009'', Galaţi, Axis Libri, 2010.		:*Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009'', Galaţi, Axis Libri, 2010.
		+
		+
		+	:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 3: / Line 3: @@
 <div style="text-align: justify;">
 == Prezentare ==
-[[Imagine:Tonegaru_Constant_romlit.jpg|thumb]]
+[[File:Tonegaru_Constant_romlit.jpg|thumb]]
-[[Imagine:AUTOGRAFTONEL.PNG|thumb]]
+[[File:AUTOGRAFTONEL.PNG|thumb]]
 :Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean Constantin Tonegaro şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, [[Daniel Zorilă]]. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi hotelul Metropol. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean Iordan Chimet, Pavel Chihaia şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: ''Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare''...”
 :Pavel Chihaia rememorează în pagini de adâncă sensibilitate portretul fizic şi moral al scriitorului: „neverosimil de slab şi de înalt, acoperit cu un basc strîmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea trăzile ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii. Fantezia sa nesfîrşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse, puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă ironie, ascundea o intransigenţă dusă pînă la sacrificiu”.
@@ Line 47: / Line 47: @@
 :[http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=984/ Ştefănescu, Alex. Constant Tonegaru - deţinut politic]
-[[Imagine:COLAJTONEGARU.JPG|border|500px]]
+[[File:COLAJTONEGARU.JPG|border|500px]]
 :::::'''''„... Până în ultima clipă n-a avut niciodată o odaie a lui, o masă de lucru, vreun obiect personal, afară de un uriaş creion galben, de reclamă, al cărui vârf bont şi elefantin lăsa pe hârtie dâre neaşteptat de subţiri. Acest creion, care s-a păstrat, merită să odihnească în vitrina unui muzeu literar: a fost spada credincioasă a unui cavaler al poeziei. Constant Tonegaru a fost înmormântat cu singurul costum, păstrat cu îngrijire, cu singura pereche de pantofi, tălpuită pentru mai multe ierni; în dimineaţa morţii i s-a trecut pe deget verigheta comandată mai de mult, dar care nu mai era aşteptată, deoarece logodna se desfăcuse...”''''' '' (Barbu Cioculescu)''

← Older revision		Revision as of 06:16, 13 February 2014
Line 47:		Line 47:
	:[http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=984/ Ştefănescu, Alex. Constant Tonegaru - deţinut politic]		:[http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=984/ Ştefănescu, Alex. Constant Tonegaru - deţinut politic]

		+	[[Imagine:COLAJTONEGARU.JPG]]
	:::::'''''„... Până în ultima clipă n-a avut niciodată o odaie a lui, o masă de lucru, vreun obiect personal, afară de un uriaş creion galben, de reclamă, al cărui vârf bont şi elefantin lăsa pe hârtie dâre neaşteptat de subţiri. Acest creion, care s-a păstrat, merită să odihnească în vitrina unui muzeu literar: a fost spada credincioasă a unui cavaler al poeziei. Constant Tonegaru a fost înmormântat cu singurul costum, păstrat cu îngrijire, cu singura pereche de pantofi, tălpuită pentru mai multe ierni; în dimineaţa morţii i s-a trecut pe deget verigheta comandată mai de mult, dar care nu mai era aşteptată, deoarece logodna se desfăcuse...”''''' '' (Barbu Cioculescu)''		:::::'''''„... Până în ultima clipă n-a avut niciodată o odaie a lui, o masă de lucru, vreun obiect personal, afară de un uriaş creion galben, de reclamă, al cărui vârf bont şi elefantin lăsa pe hârtie dâre neaşteptat de subţiri. Acest creion, care s-a păstrat, merită să odihnească în vitrina unui muzeu literar: a fost spada credincioasă a unui cavaler al poeziei. Constant Tonegaru a fost înmormântat cu singurul costum, păstrat cu îngrijire, cu singura pereche de pantofi, tălpuită pentru mai multe ierni; în dimineaţa morţii i s-a trecut pe deget verigheta comandată mai de mult, dar care nu mai era aşteptată, deoarece logodna se desfăcuse...”''''' '' (Barbu Cioculescu)''

@@ Line 46: / Line 46: @@
 :[http://www.bvau.ro/manifestari/2009/0200/index.php Manifestări dedicate lui Contantin Tonegaru la Biblioteca "V.A. Urechia"]
 :[http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=984/ Ştefănescu, Alex. Constant Tonegaru - deţinut politic]
 == Surse ==
 :*Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009'', Galaţi, Axis Libri, 2010.

@@ Line 40: / Line 40: @@
 :*publicistic: în ziarul ''Expresul'' din Brăila din 6 septembrie 1942, cu poezia „Nocturna fluvială”;
 :*editorial: în 1945 cu volumul „Plantaţii”, publicat de Editura Fundaţiei Regale, care îl premiase, volumul fiind dedicat mentorului său literar de la ''Kalende'', Vladimir Streinu.
 == Legături externe ==