Cornel Penu - Revision history

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-05-06T06:28:32Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 11:05, 15 September 2021

2021-09-15T11:05:02Z

Tena at 10:46, 15 September 2021

2021-09-15T10:46:40Z

Tena at 10:20, 15 September 2021

2021-09-15T10:20:28Z

Tena at 10:19, 15 September 2021

2021-09-15T10:19:36Z

Tena at 11:20, 9 September 2021

2021-09-09T11:20:31Z

Tena at 11:17, 9 September 2021

2021-09-09T11:17:20Z

Tena at 11:10, 9 September 2021

2021-09-09T11:10:19Z

Tena: Created page with "
'''''Handbalist, antrenor''''' :::::'''''Sportul este mai important - pentru mine - decât vă închipuiți. El mi-a dirijat destinul, da..."

2021-09-09T11:09:19Z

Created page with " <div style="text-align: justify;"> '''''Handbalist, antrenor''''' :::::'''''Sportul este mai important - pentru mine - decât vă închipuiți. El mi-a dirijat destinul, da..."

New page

<div style="text-align: justify;"> '''''Handbalist, antrenor'''''

:::::'''''Sportul este mai important - pentru mine - decât vă închipuiți. El mi-a dirijat destinul, dacă se poate spune așa, de el se leagă și marile mele realizări și puținele eșecuri. Prin „lentilele” lui am privit viața...'''''
[[ File:Popescu simion autograf.PNG |thumb|200px|Autograf Simion Popescu]]

[[ File:Popescu simion.jpg |thumb|200px|'''Simion Popescu''' - chimist]]
== Prezentare ==
:Marele sportiv Cornel Penu, „uriaşul blând”1 al handbalului românesc,
nume de referinţă în memoria iubitorilor de sport, s-a născut la Galaţi,
în familia lui Petrache şi Sofia Penu. Mutat cu familia la Buzău, la
vârsta de trei ani, Cornel Penu nu a rupt legăturile cu oraşul natal, petrecându-şi
vacanţele la bunica din partea mamei și urmând Facultatea de Mecanică din oraş,
perioadă în care şi-a întâlnit și partenera de viaţă, absolventă a aceleiași facultăţi,
specializarea Frigotehnie.
Prima apropiere de handbal, datorată fratelui mai mare, Mihai, s-a
petrecut la Buzău, unde copilul firav de atunci a descoperit „bucuria primelor
şuturi apărate” care l-a făcut să îndrăgească spaţiul petrecut între bare, loc despre
care spunea: „Şi acolo am rămas. Eu nu am fost niciodată atacant...”2. Ucenicia în
sport a început-o în timpul şcolii generale şi a continuat-o în perioada liceului,
în paralel fiind legitimat ca sportiv al Clubului Sportiv Şcolar din Buzău, unde
l-a avut ca mentor pe Constantin Căpăţînă, antrenor considerat „părintele
handbalului buzoian”.

remarcat, în 1963, de reprezentanţii clubului Ştiinţa Galaţi, divizionară A, unde
l-a avut ca antrenor pe Dumitru Sîrbu, în acest fel a ajuns din nou în oraşul natal,
unde şi-a făcut şi studiile universitare. Despre această „reîntoarcere” la Galaţi
mărturisea: „«Macazul» handbalului mi-a schimbat, deci, ruta vieţii. La această
facultate am cunoscut-o şi pe Gina, soţia mea, studentă, cu un an mai mică decât
mine. Dacă m-aş fi dus la Bucureşti, aş mai fi cunoscut-o?”4.
„Îngerul păzitor”, „ultimul apărător”, „magician al porţii”, „scutul
campionilor mondiali”, „ultima redută” sunt doar câteva dintre sintagmele
prin care jurnaliştii sportivi i-au apreciat valoarea şi efortul depus şi care l-au
situat în galeria marilor nume ale handbalului mondial. Cunoscutul jurnalist
Horia Alexandrescu îl definea ca pe un „deschizător de pârtie, dar într-un
plan superior, ducând postul de victimă între buturi, cum era cotat pe vremuri
locul din poartă, la un post-cheie, [...], omul care a infirmat concepţia potrivit
căreia aruncările de la 7 m sunt infinit mai greu de apărat decât penalty-urile
din fotbal”5 şi concluziona: „Ei bine, Penu a dovedit că loviturile de la 7 m se
pot apăra”6. Succesul său ca portar nu poate fi pus doar pe seama calităţilor sale
fizice, acestea fiind completate de lecturile din domeniul psihologiei, aplicate
în descifrarea adversarilor: „Citeam cărţi de psihologie, Jean Piaget, lucruri de
genul ăsta, îmi făceam fişe cu principalii adversari. [...] Îi observam la meciurile
directe, mergeam să-i văd în alte meciuri la competiţiile importante. Notam de
zor. Fiecare adversar era fişat cu minimum 10 meciuri. Cum aruncă, din săritură,
de pe loc, unde trimit mingea”7.
În afară de dragostea pentru handbal, a mai fost pasionat de pescuit
şi pictură. Pictura a reprezentat a doua mare pasiune a vieţii sale despre care
spunea că, încă din copilărie era „îndrăgostit până peste urechi”, mărturisind că
„lumina, umbrele, culoarea, toate mă atrag”8, preferinţele sale îndreptându-se
către impresionişti şi neoimpresionişti.
S-a numărat printre „cei şapte magnifici” de pe teren, care au umplut cu
bucurie sufletele a milioane de români, câştigând două medalii de aur la Campionatele
Mondiale de Handbal, bronz şi argint la Jocurile Olimpice şi o importantă salbă de
medalii la competiţii sportive majore. Un moment de referinţă din odiseea sportivă
a lui Cornel Penu a fost Campionatul Mondial din 1974, unde a avut o contribuţie
majoră în câştigarea celui de-al patrulea titlu mondial al echipei României la
handbal masculin, confirmând ulterior angajamentul făcut la plecarea de pe
Aeroportul Otopeni: „N-avem voie să pierdem. Cred atât de mult în şansa noastră,

A jucat sub coordonarea unor mari tehnicieni
ai handbalului românesc precum Oprea Vlase, cel
care i-a fost antrenor şi la naţională şi la Dinamo,
Eugen Trofin, Ioan Kunst Ghermănescu, cel care l-a
selecționat pe Cornel Penu în lotul național și care
i-a remarcat „buna pregătire fizică, calităţile motrice
impresionante”, Nicolae Nedef, care, deşi îl considera
pe sportiv un om „aspru, colţuros, permanent
nemulţumit”, aprecia la acesta că „era un monument
de ambiţie”, un „sportiv de excepţie”, „serios, harnic,
talentat, gata să se arunce în luptă cu toate forţele”
şi Lascăr Pană, care recunoştea că „de la Penu am
învăţat şi noi, antrenorii, multe”.
La echipa naţională, Cornel Penu, dinamovist
devotat, a avut printre coechipieri jucători de la eterna
rivală, echipa Steaua, reuşind să depăşească aceste
rivalităţi, lucru observat şi de antrenorul Lascăr Pană:
„Intrarea la lot însemna pentru Penu stingerea oricăror
discuţii despre ce a fost sau ce va fi în campionat.
Ca în orice disciplină sportivă și în handbal exista tendința de a fi stabilite
ierarhii, ierarhii alcătuite pe diferite criterii, uneori obiective, alteori subiective.
Cornel Penu considera că în această ierarhie „cel mai bun dintre cei mai buni a
fost ECHIPA. Urmează un spaţiu mare, liber, şi abia după aceea... venim noi”15.
„Mai întâi de toate un om şi abia după aceea un mare sportiv”16, „un munte
de voinţă şi ambiţie”17, „sportivul a cărui deviză au fost munca titanică şi sacrificiul
până la uitarea de sine”18 etc. reprezintă doar câteva dintre caracterizările care
sintetizează calităţile care l-au ajutat să urce pe Cornel Penu pe „Everestul”
handbalului românesc şi mondial, cariera sa sportivă reprezentând un model
pentru toate generaţiile care i-au urmat. Alexandru Buligan, unul dintre cei mai
buni portari de handbal din România, spunea: „am ascultat întotdeauna sfaturile
marelui Cornel Penu care rămâne o figură legendară a sportului nostru”19.
Valoarea omului, a sportivului Cornel Penu, l-a atras pe cunoscutul
cronicar sportiv Hristache Naum, care i-a dedicat volumul „Ultimul apărător”,
volum în care „forţa de caracter a sportivului s-a întâlnit cu harul unui remarcabil
gazetar a cărui primordială calitate este o esenţă omenească foarte puternică. O
esenţă de stejar drept, de neclintit”20.
Din anul 1993, Cornel Penu a fost antrenor în Maroc, apoi, din 2002,
în Franţa, ţară unde locuieşte şi în prezent. La întrebarea jurnalistului Cristian
Geambaşu „Vă simţiţi mai mult român sau francez?”, răspunsul a fost „Am fost şi
am rămas român”, pentru că i-au rămas în suflet „zonele frumoase ale ţării, locurile
în care oamenii au rămas ataşaţi de valorile tradiţionale”. Nu a rupt nici legătura cu
oraşul natal, onorând fiecare întâlnire a promoţiei sale de la Facultatea de Mecanică
Cornel Penu a confirmat, prin întreaga sa carieră, faptul că „marii
sportivi sunt oameni adevărați, care au înțeles că pe drumul afirmării se poate
circula numai cu paşaportul responsabilităţii şi seriozităţii, că MUNCA, alături
de TALENT, trebuie să figureze neapărat pe actul de identitate al sportivului de
excepţie”22, reuşind prin tot ce a realizat să se impună între personalităţile de
seamă ale sportului românesc şi internaţional, între marii sportivi care au umplut
cu bucurie inimile românilor prin reuşitele lor.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' 16 iunie 1946, Galați

<ref>................</ref>

:'''Studii:'''
:*Şcoala Generală Nr. 8 din Buzău;
 Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău (1963);
 Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Galaţi,
specializarea Tehnologia Construcţiilor de Maşini (1968).

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*component al echipei de handbal „Ştiinţa”
Galaţi23 (1963-1967);
 a fost selecţionat în prima reprezentativă de
tineret, la handbal, a României (1964) şi în cea
de seniori (1966);
 a participat, cu echipa națională, la mai multe
ediții ale Trofeului Carpați (1966-1980)24;
 participant la Campionatele Mondiale de
Handbal din Suedia (1967), Franţa (1970),
Germania (1974), Danemarca (1978);
 participant la campionatele mondiale
universitare din Olanda (1967), R.F. Germania
(1968), Suedia (1973);
 membru al Echipei naționale de handbal, timp de 13 ani;
 component al Echipei de handbal Dinamo Bucureşti (1967-1980),
câștigător al Campionatului Național de Handbal cu echipa (1978);
:*participant la Olimpiadele de la München
(1972) și Montreal (1976);
 membru al Selecționatei lumii25 (197426),
(197527), (197828);
 după retragerea din activitatea sportivă (1980),
a lucrat ca angajat în cadrul Ministerului
de Interne, ajungând la gradul de colonel în
rezervă;
 antrenor la echipele de handbal Dinamo
Bucureşti, Hidrotehnica Constanţa şi A.S.A.
Buzău;
 antrenor de handbal în Maroc, la Marrakech
(1993-2002);
 antrenor de handbal în Franța, la Sedan (2002-
2011).
:'''Afiliere:'''
:*vicepreşedinte al Federaţiei Române de Handbal (1982).

:'''Premii-Titluri-Distincţii:'''
:*Medalia de aur cu echipa României la Campionatele Mondiale de Tineret
din Olanda, ediție experimentală (1967);
 Medalia de bronz cu echipa României la Campionatul Mondial de
Handbal din Suedia (1967);
 Medalia de argint cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar
din R.F. Germania (1968);
 Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial de Handbal
din Franţa (1970);
 Maestru Emerit al Sportului (12 mart. 1970);
 distins de două ori cu „Ordinul Muncii”, clasa I (197029, 197430);
 Medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la München (1972);
 Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar
din Suedia (1973);
 Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial de Handbal din
R.D. Germană, unde a fost desemnat „cel mai bun portar” (1974);
 Medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976);
Medalia naţională „Serviciul Credincios”, clasa I (2000)31;
 Membru de Onoare al Academiei Olimpice Române, filiala Buzău (19
mai 2010);
 Titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Buzău (2011).
== Note ==
<references/>

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/117019 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016'', Galaţi, Axis Libri, 2017.

== Referințe ==
:*

:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 61: / Line 61: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/111619 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/111619 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 65: / Line 65: @@
 == Surse ==
 :'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016'', Galaţi, Axis Libri, 2017.
 == Resurse electronice: ==
-:*'''''Handbal masculin: 40 de ani de când România câștiga Campionatul Mondial''''' [online]. [citat 21 aprilie 2017]. Disponibil în Internet:
+:*'''''Handbal masculin: 40 de ani de când România câștiga Campionatul Mondial''''' [online]. [citat 21 aprilie 2017]. Disponibil în Internet:[https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/03/10/handbal-masculin-40-de-anide-cand-romania-castiga-campionatul-mondial-10-36-59]
 :*'''Pôle espoir masculine : Au revoir M. Cornel Penu.''' În: ''Handball en PIFO'' [online], nr. 823, 23 iun. 2011, p. 1 : fotogr. [citat 21 aprilie 2017]. Disponibil în Internet: [http://www.pifo-handball.com/ftp.espaces/000015/fichiers/j823.pdf]
 :*'''POPESCU, CONSTANTIN C.; MORARU, ILEANA; NIŢĂ, GRIGORE.''' [Cornel Penu : palmares]. În: ''Istoria handbalului românesc : 1921 -2014. Vol. 2 : Anexele 1-6 : Palmares. Date statistice – Retrospectivă competiţii interne şi internaţionale'' [online]. Bucureşti: [s.n.], 2014, p. 13, 16, 17, 20, 23, 25, 36, 37, 38, 45, 47, 50, 61, 63. [citat 21 aprilie 2017]. Disponibil în Internet: [http://www.frh.ro/pdf/istorie/Palmares%20de%20onoare%201936-2014.pdf]

@@ Line 66: / Line 66: @@
 :'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016'', Galaţi, Axis Libri, 2017.
-== Referințe ==
+== Resurse electronice: ==
-:*
+:*'''''Handbal masculin: 40 de ani de când România câștiga Campionatul Mondial''''' [online]. [citat 21 aprilie 2017]. Disponibil în Internet:
+[https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/03/10/handbal-masculin-40-de-anide-cand-romania-castiga-campionatul-mondial-10-36-59]
 :[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 9: / Line 9: @@
 == Prezentare ==
 :Marele sportiv Cornel Penu, „uriaşul blând” al handbalului românesc, nume de referinţă în memoria iubitorilor de sport, s-a născut la Galaţi, în familia lui Petrache şi Sofia Penu. Mutat cu familia la Buzău, la vârsta de trei ani, Cornel Penu nu a rupt legăturile cu oraşul natal, petrecându-şi vacanţele la bunica din partea mamei și urmând Facultatea de Mecanică din oraş, perioadă în care şi-a întâlnit și partenera de viaţă, absolventă a aceleiași facultăţi, specializarea Frigotehnie.
-:Prima apropiere de handbal, datorată fratelui mai mare, Mihai, s-a petrecut la Buzău, unde copilul firav de atunci a descoperit „bucuria primelor şuturi apărate” care l-a făcut să îndrăgească spaţiul petrecut între bare, loc despre
+:Prima apropiere de handbal, datorată fratelui mai mare, Mihai, s-a petrecut la Buzău, unde copilul firav de atunci a descoperit „bucuria primelor şuturi apărate” care l-a făcut să îndrăgească spaţiul petrecut între bare, loc despre care spunea: „Şi acolo am rămas. Eu nu am fost niciodată atacant...”. Ucenicia în sport a început-o în timpul şcolii generale şi a continuat-o în perioada liceului, în paralel fiind legitimat ca sportiv al Clubului Sportiv Şcolar din Buzău, unde l-a avut ca mentor pe Constantin Căpăţînă, antrenor considerat „părintele handbalului buzoian”.
 :Remarcat, în 1963, de reprezentanţii clubului [[Ştiinţa Galaţi]], divizionară A, unde l-a avut ca antrenor pe Dumitru Sîrbu, în acest fel a ajuns din nou în oraşul natal, unde şi-a făcut şi studiile universitare. Despre această „reîntoarcere” la Galaţi mărturisea: „«Macazul» handbalului mi-a schimbat, deci, ruta vieţii. La această facultate am cunoscut-o şi pe Gina, soţia mea, studentă, cu un an mai mică decât mine. Dacă m-aş fi dus la Bucureşti, aş mai fi cunoscut-o?”.
-:„Îngerul păzitor”, „ultimul apărător”, „magician al porţii”, „scutul campionilor mondiali”, „ultima redută” sunt doar câteva dintre sintagmele prin care jurnaliştii sportivi i-au apreciat valoarea şi efortul depus şi care l-au situat în galeria marilor nume ale handbalului mondial. Cunoscutul jurnalist Horia Alexandrescu îl definea ca pe un „deschizător de pârtie, dar într-un plan superior, ducând postul de victimă între buturi, cum era cotat pe vremuri locul din poartă, la un post-cheie, [...], omul care a infirmat concepţia potrivit căreia aruncările de la 7 m sunt infinit mai greu de apărat decât penalty-urile din fotbal” şi concluziona: „Ei bine, Penu a dovedit că loviturile de la 7 m se
+:„Îngerul păzitor”, „ultimul apărător”, „magician al porţii”, „scutul campionilor mondiali”, „ultima redută” sunt doar câteva dintre sintagmele prin care jurnaliştii sportivi i-au apreciat valoarea şi efortul depus şi care l-au situat în galeria marilor nume ale handbalului mondial. Cunoscutul jurnalist Horia Alexandrescu îl definea ca pe un „deschizător de pârtie, dar într-un plan superior, ducând postul de victimă între buturi, cum era cotat pe vremuri locul din poartă, la un post-cheie, [...], omul care a infirmat concepţia potrivit căreia aruncările de la 7 m sunt infinit mai greu de apărat decât penalty-urile din fotbal” şi concluziona: „Ei bine, Penu a dovedit că loviturile de la 7 m se pot apăra”. Succesul său ca portar nu poate fi pus doar pe seama calităţilor sale fizice, acestea fiind completate de lecturile din domeniul psihologiei, aplicate în descifrarea adversarilor: „Citeam cărţi de psihologie, Jean Piaget, lucruri de genul ăsta, îmi făceam fişe cu principalii adversari. [...] Îi observam la meciurile directe, mergeam să-i văd în alte meciuri la competiţiile importante. Notam de zor. Fiecare adversar era fişat cu minimum 10 meciuri. Cum aruncă, din săritură, de pe loc, unde trimit mingea”.
-pot apăra”. Succesul său ca portar nu poate fi pus doar pe seama calităţilor sale fizice, acestea fiind completate de lecturile din domeniul psihologiei, aplicate în descifrarea adversarilor: „Citeam cărţi de psihologie, Jean Piaget, lucruri de genul ăsta, îmi făceam fişe cu principalii adversari. [...] Îi observam la meciurile directe, mergeam să-i văd în alte meciuri la competiţiile importante. Notam de zor. Fiecare adversar era fişat cu minimum 10 meciuri. Cum aruncă, din săritură, de pe loc, unde trimit mingea”.
+:În afară de dragostea pentru handbal, a mai fost pasionat de pescuit şi pictură. Pictura a reprezentat a doua mare pasiune a vieţii sale despre care spunea că, încă din copilărie era „îndrăgostit până peste urechi”, mărturisind că „lumina, umbrele, culoarea, toate mă atrag”, preferinţele sale îndreptându-se către impresionişti şi neoimpresionişti.
 :S-a numărat printre „cei şapte magnifici” de pe teren, care au umplut cu bucurie sufletele a milioane de români, câştigând două medalii de aur la Campionatele Mondiale de Handbal, bronz şi argint la Jocurile Olimpice şi o importantă salbă de medalii la competiţii sportive majore. Un moment de referinţă din odiseea sportivă a lui Cornel Penu a fost Campionatul Mondial din 1974, unde a avut o contribuţie majoră în câştigarea celui de-al patrulea titlu mondial al echipei României la handbal masculin.
 :A jucat sub coordonarea unor mari tehnicieni ai handbalului românesc precum Oprea Vlase, cel care i-a fost antrenor şi la naţională şi la Dinamo, Eugen Trofin, Ioan Kunst Ghermănescu, cel care l-a selecționat pe Cornel Penu în lotul național și care i-a remarcat „buna pregătire fizică, calităţile motrice impresionante”, Nicolae Nedef, care, deşi îl considera pe sportiv un om „aspru, colţuros, permanent nemulţumit”, aprecia la acesta că „era un monument de ambiţie”, un „sportiv de excepţie”, „serios, harnic, talentat, gata să se arunce în luptă cu toate forţele” şi Lascăr Pană, care recunoştea că „de la Penu am învăţat şi noi, antrenorii, multe”.
 :Ca în orice disciplină sportivă și în handbal exista tendința de a fi stabilite ierarhii, ierarhii alcătuite pe diferite criterii, uneori obiective, alteori subiective. Cornel Penu considera că în această ierarhie „cel mai bun dintre cei mai buni a fost ECHIPA. Urmează un spaţiu mare, liber, şi abia după aceea... venim noi”. „Mai întâi de toate un om şi abia după aceea un mare sportiv”, „un munte de voinţă şi ambiţie”, „sportivul a cărui deviză au fost munca titanică şi sacrificiul până la uitarea de sine” etc. reprezintă doar câteva dintre caracterizările care sintetizează calităţile care l-au ajutat să urce pe Cornel Penu pe „Everestul” handbalului românesc şi mondial, cariera sa sportivă reprezentând un model pentru toate generaţiile care i-au urmat. Alexandru Buligan, unul dintre cei mai buni portari de handbal din România, spunea: „am ascultat întotdeauna sfaturile marelui Cornel Penu care rămâne o figură legendară a sportului nostru”.
-:Valoarea omului, a sportivului Cornel Penu, l-a atras pe cunoscutul cronicar sportiv Hristache Naum, care i-a dedicat volumul „Ultimul apărător”, volum în care „forţa de caracter a sportivului s-a întâlnit cu harul unui remarcabil
+:Valoarea omului, a sportivului Cornel Penu, l-a atras pe cunoscutul cronicar sportiv Hristache Naum, care i-a dedicat volumul „Ultimul apărător”, volum în care „forţa de caracter a sportivului s-a întâlnit cu harul unui remarcabil gazetar a cărui primordială calitate este o esenţă omenească foarte puternică. O esenţă de stejar drept, de neclintit”.
-gazetar a cărui primordială calitate este o esenţă omenească foarte puternică. O esenţă de stejar drept, de neclintit”.
+:Din anul 1993, Cornel Penu a fost antrenor în Maroc, apoi, din 2002, în Franţa, ţară unde locuieşte şi în prezent. La întrebarea jurnalistului Cristian Geambaşu „Vă simţiţi mai mult român sau francez?”, răspunsul a fost „Am fost şi am rămas român”, pentru că i-au rămas în suflet „zonele frumoase ale ţării, locurile în care oamenii au rămas ataşaţi de valorile tradiţionale”. Nu a rupt nici legătura cu oraşul natal, onorând fiecare întâlnire a promoţiei sale de la Facultatea de Mecanică Cornel Penu a confirmat, prin întreaga sa carieră, faptul că „marii sportivi sunt oameni adevărați, care au înțeles că pe drumul afirmării se poate circula numai cu paşaportul responsabilităţii şi seriozităţii, că MUNCA, alături de TALENT, trebuie să figureze neapărat pe actul de identitate al sportivului de excepţie”, reuşind prin tot ce a realizat să se impună între personalităţile de seamă ale sportului românesc şi internaţional, între marii sportivi care au umplut cu bucurie inimile românilor prin reuşitele lor.
 == Biografie ==

@@ Line 21: / Line 21: @@
 == Biografie ==
 :'''Data şi locul naşterii:''' 16 iunie 1946, Galați
 :'''Studii:'''
 :*Şcoala Generală Nr. 8 din Buzău;
- Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău (1963);
+:*Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău (1963);
- Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Galaţi,
+:*Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Galaţi, specializarea Tehnologia Construcţiilor de Maşini (1968).
 :'''Afiliere:'''
 :*vicepreşedinte al Federaţiei Române de Handbal (1982).
 :'''Premii-Titluri-Distincţii:'''
-:*Medalia de aur cu echipa României la Campionatele Mondiale de Tineret
+:*Medalia de aur cu echipa României la Campionatele Mondiale de Tineret din Olanda, ediție experimentală (1967);
-din Olanda, ediție experimentală (1967);
+:*Medalia de bronz cu echipa României la Campionatul Mondial de Handbal din Suedia (1967);
- Medalia de bronz cu echipa României la Campionatul Mondial de
+:*Medalia de argint cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar din R.F. Germania (1968);
-Handbal din Suedia (1967);
+:*Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial de Handbal din Franţa (1970);
- Medalia de argint cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar
+:*Maestru Emerit al Sportului (12 mart. 1970);
-din R.F. Germania (1968);
+:*distins de două ori cu „Ordinul Muncii”, clasa I (197029, 1974);
- Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial de Handbal
+:*Medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la München (1972);
-din Franţa (1970);
+:*Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar din Suedia (1973);
- Maestru Emerit al Sportului (12 mart. 1970);
+:*Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial de Handbal din R.D. Germană, unde a fost desemnat „cel mai bun portar” (1974);
- distins de două ori cu „Ordinul Muncii”, clasa I (197029, 197430);
+:*Medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976);
- Medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la München (1972);
+:*Medalia naţională „Serviciul Credincios”, clasa I (2000);
- Medalia de aur cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar
+:*Membru de Onoare al Academiei Olimpice Române, filiala Buzău (19 mai 2010);
-din Suedia (1973);
+:*Titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Buzău (2011).
 == Fişier de autoritate ==

@@ Line 6: / Line 6: @@
   [[ File:Popescu simion autograf.PNG |thumb|200px|Autograf Simion Popescu]]
-[[ File:Popescu simion.jpg |thumb|200px|'''Simion Popescu''' - chimist]]
+[[  File:Penu cornel.jpg |thumb|200px|'''Cornel Penu''' - sportiv]]
 == Prezentare ==
 :Marele sportiv Cornel Penu, „uriaşul blând”1 al handbalului românesc,