Emil Scarlat Skeletti - Revision history

Tena at 12:15, 23 June 2023

2023-06-23T12:15:42Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-05-11T05:14:26Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 11:41, 30 December 2021

2021-12-30T11:41:08Z

Tena at 11:39, 30 December 2021

2021-12-30T11:39:54Z

Show changes

Tena at 08:16, 29 December 2021

2021-12-29T08:16:17Z

Tena at 08:02, 29 December 2021

2021-12-29T08:02:17Z

Tena at 07:55, 29 December 2021

2021-12-29T07:55:50Z

Tena at 07:49, 29 December 2021

2021-12-29T07:49:33Z

Tena: Created page with "
'''''Institutor, publicist''''' :::::'''''„.”''''' Autograf Dimitrie T. Faur File:Faur dimit..."

2021-12-29T07:48:45Z

Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Institutor, publicist''''' :::::'''''„.”''''' Autograf Dimitrie T. Faur File:Faur dimit..."

New page

<div style="text-align: justify;"> '''''Institutor, publicist'''''
:::::'''''„.”'''''
[[ File:Faur autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Dimitrie T. Faur]]

[[File:Faur dimitrie.jpg |thumb|200px|'''Dimitrie T. Faur''' - institutor, publicist]]
== Prezentare ==
:Ofiţerul Emil Scarlat Skeletti s-a născut şi a copilărit la Galaţi, amintirea
Dunării albastre însoţindu-l întreaga viaţă şi contribuind la accentele
romantice ale creaţiei sale componistice de mai târziu. A preluat al
doilea prenume, Scarlat, de la tatăl său, numărându-se printre cei patru băieţi ai
familiei1 care au ales să ducă mai departe tradiţia militară.
Tatăl, Scarlat P. Skeletti2, general de armată, aducea cu sine istoria
unei vechi familii elene, al cărei blazon3 lămureşte povestea numelui, care
de-a lungul timpului a suferit numeroase transformări şi variaţii, trecând prin
formele Schilitos, Skilitti, Skilizzi, Skillizzi, Skileti, având ca punct iniţial de
plecare cuvântul scheletos4. Ajunsă, în perioada monarhiei austro-ungare, la
Iaşi, familia Skeletti/Scheletti a devenit un nume de marcă în istoria României,
mândrindu-se cu personalităţi de seamă, precum: stolnicul Constantin Skeletti
(Scheliti) - primul jurisconsult şi Nomofilax5 al Moldovei; Petru Skeletti (1808-
1878) - adjutant domnesc, director al Departamentului lucrărilor publice,
colonel şi cavaler al Ordinului Sf. Anna; Gheorghe Skeletti (1836-1887) -
maior de artilerie şi compozitorul melodiei pe care au fost puse versurile lui
Eminescu, „Ce te legeni, codrule”6; Nicolae Schelitti (1837-1872) - colonel de
artilerie, scriitor, poet la Junimea, recunoscut de criticul Tudor Vianu, ca unul
dintre „poeţii erotici şi ai cântecului de lume”.
„Primul cerc artistic l-am frecventat chiar în casa părintească din Galaţi”,
mărturisea Emil Scarlat Skeletti în notele autobiografice, acolo unde a şi învăţat
să cânte, la „pianul cumpărat de tatăl lui, pe când Emil era copil”7, un pian cu
coadă marca Bechstein, care l-a însoţit apoi peste tot pe unde l-a purtat viaţa şi pe
care a compus canţonetele care i-au adus faima.
Înclinaţiile artistice ale familiei sale şi-au pus amprenta asupra vieţii lui
Emil Skeletti, care a urmat în tinereţe şi studii de muzică, în paralel cu cariera
militară, redescoperind abia în a doua jumătate a vieţii această pasiune, când s-a
lăsat cuprins de fiorul componistic.
S-a căsătorit în anul 1917, în plin război, cu Elena
Mavrocordat, al cărei nume purta, de asemenea, pecetea unei
renumite ascendenţe, nunta având loc la Dângeni, la moşia
tatălui miresei, Ioan Mavrocordat,
în perioada unei scurte permisii.
Fericirea a fost scurtă pentru cei
doi soţi, care au traversat perioada
frământată a finalului primei
conflagraţii mondiale, Elena
urmându-şi soţul pe linia frontului,
pentru ca numai după trei ani să-şi
găsească în mod tragic sfârşitul, pe
când fiul lor, Vlad Skeletti10, avea
doar un an.
După pierderea soţiei, Emil Skeletti, care stăpânea la perfecţie limbile
germană, franceză şi italiană, şi era „foarte cult, sportiv, fiind cavalerist, mare
călăreţ”12, a fost numit în funcţia de aghiotant regal al Regelui Ferdinand,
funcţie în care a rămas peste termenul determinat de patru ani de zile, cât dura
în mod normal un astfel de mandat. Ca urmare, a fost alături de familia regală
timp de şapte ani, asistând la momente importante din viaţa acesteia, aşa cum
au fost: căsătoria principelui moştenitor Carol al României cu principesa Elena
(1921), naşterea prinţului Mihai (1921), încoronarea (1922) şi moartea (1927)
Regelui Ferdinand.
Portretul fizic al militarului de carieră,
dezvăluit de fotografiile păstrate în arhiva familiei,
se completează perfect cu cel creionat de nora sa,
Despina Budişteanu-Skeletti, în memoriile sale,
recreând imaginea ofiţerului Emil Skeletti, care
s-a conformat până la sfârşitul vieţii disciplinei
militare însuşite în anii tinereţii:
Emil Skeletti era un om deosebit din toate punctele
de vedere, atât fizic cât şi moral. Un fizic frumos,
bine legat, cu capul sus, cu ochii albaştri ca
seninul cerului, iar părul albit complet, subit, în
anul morţii soţiei sale, adică de la 32 de ani, îi
dădea o distincţie cu totul aparte. Vorbea blând,
se mişca uşor, reţinut, dar totuşi respira autoritate
şi echilibru în fiecare moment. Tăcea când trebuia,
vorbea răspicat şi clar când avea ceva de spus.13
După moartea
Regelui Ferdinand, începând
cu anul 1932, Emil Skeletti
s-a stabilit la Roma, în
calitate de ataşat militar,
acolo unde a rămas timp
de opt ani, integrându-se în
lumea artistică şi în cercul
pasionaţilor de muzică, şi
unde şi-a descoperit acel
„temperament de artist
autentic napolitan”, deşi,
originile sale erau cu totul
altele: „Skeletti e napolitan?
Nu m-aş fi îndoit dacă nu aş
fi văzut cu ochii mei actul său
de naştere”14.
În presa italiană a vremii, Emil
Skeletti era apreciat ca cel care „a realizat
o serie de lucrări miniaturale vocale de
rară spontaneitate şi originalitate”15, fiind
remarcat ineditul compoziţiilor sale:
„Este un fapt de-a dreptul emoţionant
ca un oficial străin, trimis în misiune
în Italia, să devină, în numai câţiva ani,
un italian de asemenea sentiment şi
sensibilitate, încât să fie capabil să scrie o serie de canţonete napoletane care
să amintească de epoca de aur a melodiei partenopiene a neîntrecuţilor Mario
Costa şi De Curtis”16.
Domenico Furnò, prefaţatorul albumului de partituri scos la Napoli în
urma succesului înregistrat de gălăţean, i-a oferit „afectuoasa recunoştinţă” a
napolitanilor pentru compoziţiile sale, cuvintele de apreciere fiind citate ulterior
şi în ediţia românească a albumului, apărut în 1967, şi exprimând o admiraţie
de netăgăduit
Fiind, la acea vreme, singurul român care compusese canţonete, Emil
Skeletti a ales ca la reîntoarcerea sa în România să renunţe la cariera militară
şi să intre în Uniunea Compozitorilor Români, care l-a recunoscut ca pe cel
care a introdus canţoneta, ca nou gen muzical în România. Melodiile sale au
fost interpretate de mari cântăreţi români, piesele fiind difuzate inclusiv la
Radiodifuziunea Română, în timp ce muzicologii autohtoni, şi nu numai, l-au
încadrat în categoria compozitorilor napolitani, reprezentativi pentru acest gen
muzical.
Cele două albume de partituri pe care le-a dat tiparului, „Zece cântece
napolitane” şi „Cântece napolitane”, unul editat la Napoli, celălalt în ţară, se
alătură numeroaselor piese corale şi vocale, compoziţiilor pentru pian şi voce
rămase unele doar în memoria arhivelor sau pe discurile de vinil înregistrate de
interpreţii români Ion Piso, Ion Stoian, Valentin Teodorian, care redau şi astăzi
din sentimentele şi pasiunea pe care Emil Skeletti le-a pus în creaţiile sale.
Fire echilibrată, cu o atitudine demnă care nu permitea manifestări
publice ale sentimentelor, Emil Skeletti a respectat, până la sfârşitul vieţii, un
program cazon, având grijă să consemneze permanent momentele importante
din existenţa sa într-un „carnet mic de piele roşie, cu foi cartonate aurii, în care
are diferite însemnări zilnice, ca şi fotografia lui în doliu, la 32 de ani, şi fotografia
mult iubitei lui soţii, Elena, decedată la vârsta de 25 de ani”19.
În ritualurile zilnice pe care le urma, muzica îşi avea rolul ei bine
determinat. „Melodiile le compunea direct, pe acelaşi pian cumpărat de tatăl lui”20
în faţa căruia se aşeza în fiecare zi, pentru a da frâu celor mai ascunse sentimente
ale sale, în compoziţii de adevărat napolitan: „Nu-i uşor să cânţi aşa – trebuie să
fii născut la Napoli, spre a reda astfel pasionalitatea noastră”21.
În anul 1993, în articolele ce aduceau în prim plan pregătirile pentru a
XXVI-a ediţie a cunoscutului festival de la Târgovişte, „Crizantema de Aur”, era
readus în atenţia publicului românesc numele „marelui compozitor” care a fost
„unicul ne-italian considerat un maestru al canzonetelor”, cel care a fost declarat
trei ani la rând, în perioada 1937-1939 „cel mai popular compozitor de către
publicul napolitan”22.
Muzica compozitorului Emil Skeletti mai răsună şi astăzi în săli de
Identificat în creaţia componistică românească ca reprezentat al acelui
gen specific italian ce se situează la graniţa dintre clasic şi divertisment, între
cult şi popular, Emil Skeletti transmite încă, prin vocea unor renumiţi interpreţi
români, muzica învăluitoare, plină de sentiment şi pasiune pe care a compus-o.
Şi dacă Napoli se oferea să îi acorde măcar cetăţenia spirituală celui „care atât
de admirabil i-a cântat graţia”24, cu atât mai mult Galaţiul poate să îi ofere un loc
onorant în galeria personalităţilor sale culturale.
audiţii, fiind inclusă în programul unor manifestări, cum ar fi cele dedicate
relaţiilor româno-italiene, un astfel de moment fiind recitalul „Poezia italiană
în creaţia muzicală”23 susţinut la sediul Institutului Român de Cultură şi
Cercetare Umanistică din Udine, în colaborare cu Universitatea din Udine,
Asociaţia Italo-Română „Alba Iulia Nord Est” şi Primăria din Udine,
eveniment care a avut loc în iunie 2007 şi care a pus în valoare muzicalitatea
poeziei italiene.

Pseudonime: E. Sc. Skeletti, E. Skeletti, Skeletti, V. Skeletty, Milgrei
Data naşterii: 28 septembrie 188825 25 În unele surse data naşterii apare 11 octombrie 1888, rezultată din conversia de la calendarul iulian la cel
gregorian.
26 Anuarul ofiţerilor activi ai Armatei Române pe anul 1936, Bucureşti, 1936, p. 403.
Locul naşterii: Galaţi
Data decesului: 10 martie 1969
Locul decesului: Bucureşti
Studii:
 cursuri de teorie-solfegii şi vioară la Galaţi, cu Friedmann (1898-1900);
 cursuri de compoziţie şi pian la Iaşi, cu Enrico Mezzeti (1907-1908);
 Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi;
 Şcoala de Ofiţeri de cavalerie din Târgovişte,
absolvită ca şef de promoţie (1908);
 studii de specialitate militară în Germania,
în garnizoanele din Mainz (Mainz
Magdeburgisches Dragonen Regiment
Nr. 6), Lübeck, Paderborn şi Kriegsschule
Danzig, absolvite cu gradul de sublocotenent
(1909-1913).
Activitate socio-profesională:
 întors în ţară, i-a fost confirmat gradul de
sublocotenent în baza studiilor militare
absolvite în Germania (1 iul. 1910), fiind
apoi avansat locotenent (1 oct. 1913),
căpitan (1 nov. 1916), maior (1 sept. 1917),
locotenent colonel (1 iulie 1927), colonel
(1 ian. 1934)26;

a fost prezent pe frontul Primului Război Mondial, staţionând în Burdujeni,
Mărăşeşti, Hânceşti (Basarabia) (1916-1918);
 în a doua campanie din Ardeal a activat în cadrul Statului major al Diviziei
a Doua de Cavalerie (1919);
 profesor de cavalerie la Şcoala de Cavalerie din Târgovişte (1919);
 aghiotant regal al Regelui Ferdinand, până la moartea acestuia (1920-
1927);
 ajutor de comandant al Regimentului de Escortă Regală, după decesul
Regelui Ferdinand, până la întoarcerea Principelui Carol (1927-1930);
 şi-a continuat activitatea în cadrul Inspectoratului General al Cavaleriei
(1930-1932);
 a fost numit ataşat militar la Legaţia Română din Roma (1932-1936);
 consilier tehnic militar în cadrul Legaţiei Române din Roma (1936-1937);
 a desfăşurat un stagiu de comandă în Regimentul italian „Genova
Cavalleria”, Roma (1937-1939);
 a fost disponibilizat la cerere (30 apr. 1939);
 în urma demisiei a fost pensionat din rândurile armatei (30 aug. 1940)
 a compus muzică de teatru, corală, vocală şi pentru pian.
Afiliere:
 membru al Jockey Club (1923)27;
 membru al Società Italiana degli Autori ed Editori (Societatea autorilor şi
editorilor italieni) (1937);
 membru al Societăţii Compozitorilor Români (1940)28.
Distincţii - Decoraţii:
 Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de Cavaler cu panglica de
„Virtutea Militară”, „pentru bravura şi devotamentul ce a arătat în luptele
din Transilvania” (1919)29;
 Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, prin Decretul din
16 apr. 1924, conferit de Preşedintele Republicii Franceze (1924);
 Comandor de Onoare al Ordinului Regal Victorian, conferit de Regele
George al V-lea (1924);
 Ordinul Japoniei, clasa a IV-a şi Insignele Soarelui-Răsare (Soleil-Levant)
(1924);
 Adjutant Regal Onorific al Majestăţii Sale Regele Mihai I (1927)30.
Dimitrie T. Faur<ref>Pseudonim: Dumbravă Florea.</ref>, „un nume prea cunoscut de întreaga învăţătorime din 7, iar din 1923 la Şcoala de Fete nr. 1, în ultimul an al vieţii sale fiind directoarea acestei şcoli (v. '''Eufrosina Popovici''', „O viață: Augusta D. Faur : [necrolog]”, în ''Catedra'', an. 4, nr. 1-2, sept. - oct. 1930, p. 5).</ref>, fiică de institutori, la rândul ei institutoare la şcoala din Măicăneşti, învăţătorul, care „s-a dăruit în egală măsură şcolii şi scrisului”, a trăit în plan personal drama pierderii de

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' 2<ref>Azi comuna Măicăneşti, jud. Vrancea.</ref>

:'''Data şi locul decesului:'''

:'''Studii:'''
:*

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*

:'''Afiliere:'''
:*
:'''Colaborări la publicaţii:'''

== Note ==
<references />

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/50677 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:'''TOPORAŞ, CAMELIA; BEZMAN, TENA; IRIMIA, ROCSANA; PRICOPI, OTILIA.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2018 - 2019.'' Galaţi, Axis Libri, 2019.

== Referinţe ==
:*''''

:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 2: / Line 2: @@
 :::::'''''„Omul este artistul propriei sale vieţi, de aceea nu-i va putea cunoaşte şi aprecia adevăratele sale valori decât după ce a terminat-o...”'''''
 [[  File:Skeletti autogr.jpg|thumb|200px|Autograf Emil Scarlat Skeletti]]
+  [[ File:Skeletti Emil.jpg  |thumb|200px|'''Emil Scarlat Skeletti''' - ofiţer de cavalerie, compozitor]]
 [[ File:Skeletti.jpg  |thumb|200px|'''Emil Scarlat Skeletti''' - ofiţer de cavalerie, compozitor]]
 == Prezentare ==
 :Ofiţerul Emil Scarlat Skeletti s-a născut şi a copilărit la Galaţi, amintirea Dunării albastre însoţindu-l întreaga viaţă şi contribuind la accentele romantice ale creaţiei sale componistice de mai târziu. A preluat al doilea prenume, Scarlat, de la tatăl său, numărându-se printre cei patru băieţi ai familiei care au ales să ducă mai departe tradiţia militară. Tatăl, Scarlat P. Skeletti<ref>Scarlat P. Skeletti (1841-1913) s-a născut la Galaţi şi a îndeplinit pentru puţin timp funcţia de prefect al Galaţiului, în perioada 25 febr. 1889 – 25 apr. 1890; este autorul volumului ''Cartea soldatului pentru instrucţia lui primară prin companie'', Galatz, 1893.</ref>, general de armată, aducea cu sine istoria unei vechi familii elene, al cărei blazon lămureşte povestea numelui, care de-a lungul timpului a suferit numeroase transformări şi variaţii, trecând prin formele Schilitos, Skilitti, Skilizzi, Skillizzi, Skileti, având ca punct iniţial de plecare cuvântul scheletos. Ajunsă, în perioada monarhiei austro-ungare, la Iaşi, familia Skeletti/Scheletti a devenit un nume de marcă în istoria României, mândrindu-se cu personalităţi de seamă.
@@ Line 17: / Line 17: @@
 :În ritualurile zilnice pe care le urma, muzica îşi avea rolul ei bine determinat. „Melodiile le compunea direct, pe acelaşi pian cumpărat de tatăl lui” în faţa căruia se aşeza în fiecare zi, pentru a da frâu celor mai ascunse sentimente ale sale, în compoziţii de adevărat napolitan: „Nu-i uşor să cânţi aşa – trebuie să fii născut la Napoli, spre a reda astfel pasionalitatea noastră”.
 :În anul 1993, în articolele ce aduceau în prim plan pregătirile pentru a XXVI-a ediţie a cunoscutului festival de la Târgovişte, „Crizantema de Aur”, era readus în atenţia publicului românesc numele „marelui compozitor” care a fost „unicul ne-italian considerat un maestru al canzonetelor”, cel care a fost declarat trei ani la rând, în perioada 1937-1939 „cel mai popular compozitor de către publicul napolitan”.
-:Muzica compozitorului Emil Skeletti<ref>A semnat și cu pseudonimele: E. Sc. Skeletti, E. Skeletti, Skeletti, V. Skeletty, Milgrei.</ref> mai răsună şi astăzi în săli de Identificat în creaţia componistică românească ca reprezentat al acelui gen specific italian ce se situează la graniţa dintre clasic şi divertisment, între cult şi popular, Emil Skeletti transmite încă, prin vocea unor renumiţi interpreţi români, muzica învăluitoare, plină de sentiment şi pasiune pe care a compus-o. Şi dacă Napoli se oferea să îi acorde măcar cetăţenia spirituală celui „care atât de admirabil i-a cântat graţia”, cu atât mai mult Galaţiul poate să îi ofere un loc onorant în galeria personalităţilor sale culturale.
+:Muzica compozitorului Emil Skeletti<ref>A semnat și cu pseudonimele: E. Sc. Skeletti, E. Skeletti, Skeletti, V. Skeletty, Milgrei.</ref> mai răsună şi astăzi în săli de audiţii, fiind inclusă în programul unor manifestări, cum ar fi cele dedicate relaţiilor româno-italiene.
 == Biografie ==

@@ Line 62: / Line 62: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/133299 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/133299 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Ofiţer de cavalerie, compozitor'''''
-:::::'''''„Omul este artistul propriei sale vieţi.”'''''
+:::::'''''„Omul este artistul propriei sale vieţi, de aceea nu-i va putea cunoaşte şi aprecia adevăratele sale valori decât după ce a terminat-o...”'''''
 [[  File:Skeletti autogr.jpg|thumb|200px|Autograf Emil Scarlat Skeletti]]

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Ofiţer de cavalerie, compozitor'''''
-:::::'''''„.”'''''
+:::::'''''„Omul este artistul propriei sale vieţi.”'''''
 [[  File:Skeletti autogr.jpg|thumb|200px|Autograf Emil Scarlat Skeletti]]

@@ Line 3: / Line 3: @@
 [[ File:Faur autogr.jpg  |thumb|200px|Autograf Dimitrie T. Faur]]
-[[File:Faur dimitrie.jpg |thumb|200px|'''Dimitrie T. Faur''' - institutor, publicist]]
+[[ File:Skeletti.jpg  |thumb|200px|'''Emil Scarlat Skeletti''' - institutor, publicist]]
 == Prezentare ==
 :Ofiţerul Emil Scarlat Skeletti s-a născut şi a copilărit la Galaţi, amintirea