Eugen Teodoru - Revision history

Tena at 08:24, 18 May 2022

2022-05-18T08:24:11Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-05-18T06:08:47Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 16:29, 14 November 2021

2021-11-14T16:29:17Z

Tena at 16:27, 14 November 2021

2021-11-14T16:27:15Z

Tena at 16:04, 14 November 2021

2021-11-14T16:04:15Z

Tena at 16:02, 14 November 2021

2021-11-14T16:02:46Z

Tena at 16:00, 14 November 2021

2021-11-14T16:00:48Z

Tena at 15:57, 14 November 2021

2021-11-14T15:57:59Z

Tena at 18:53, 28 July 2021

2021-07-28T18:53:41Z

Tena: Created page with "
'''''Scriitor, publicist''''' :::::'''''„Este nevoie, când se dorește valoare, de talent! Nu este important despre ce scrii, ci cum scr..."

2021-07-28T18:33:27Z

Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Scriitor, publicist''''' :::::'''''„Este nevoie, când se dorește valoare, de talent! Nu este important despre ce scrii, ci cum scr..."

New page

<div style="text-align: justify;"> '''''Scriitor, publicist'''''

:::::'''''„Este nevoie, când se dorește valoare, de talent! Nu este important despre ce scrii, ci cum scrii! [...] Cititorul român e un cititor informat, cult, pretenţios, nu avem nici un drept să-l dezamăgim.”'''''

[[File:Marcel autogr.PNG|thumb|200px|Autograf Marcel Crihană]]

[[File:Marcel.PNG|thumb|200px|'''Marcel Crihană''' - Profesor, scriitor, critic, istoric literar]]
== Prezentare ==
:Născut în familia<ref>Tatăl: Tudose Teodor, maistru montator C.F.R.; mama: Emilia (n. Comanicu), casnică.</ref> unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv
de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.
:Urmând iniţial o carieră militară, a trecut prin experienţa frontului, participând, ca elev-plutonier în Regimentul 11 Infanterie, la luptele de la Băneasa şi de pe Valea Mureşului din cel de-al Doilea Război Mondial. „La 19 ani, Eugen
Teodoru (Theo sau Grecu, cum îi spuneau unii dintre camarazi) era un vlăjgan şmecheros, subţirel şi romantic. Purta pe umăr cu dezinvoltură (cu graţie, aş spune) puşca mitralieră CSRG, sau, mai târziu, propriu-zisa de la mitraliera
Schwartzlose sau Maxim” îşi amintea scriitorul Nicolae-Paul Mihail, care, alături de Eugen Teodoru şi de Eugen Barbu, formau „micul grup de scriitori aspiranţi la afirmare pe tărâmul literaturii”4 din cadrul Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi din Bucureşti.
:După război, a început să publice în presă, debutând în 1945, în paginile ziarului brăilean ''Facla'', unde critica scrierile romanţate - „cea mai infidelă reflectare a realităţii” şi „romancierii sterpi în imaginaţie” care realizau o „înregistrare falsă a unor realităţi puse pe seama unei figuri idolatrizate”. Eseul era semnat cu numele real, Eugen Teodor, asemenea prozelor apărute în rubrica duminicală, „Cultură şi viaţă”, a cotidianul gălăţean ''Viaţa nouă'' din anii 1956-1957.
:Începând cu anul 1962, renunţă la cariera militară pentru cea de publicist şi scriitor, debutând editorial cu volumul „Croitor pentru săraci”, întâmpinat de critica literară a vremii cu numeroase cronici, care remarcau debutul promiţător şi calităţile de înzestrat povestitor, dar îi reproşau o „perspectivă falsă asupra realităţii” şi alunecarea spre o „tematică periferică, tratată sentimentalist” care nu se potrivea spiritului acelor vremuri de început de regim comunist, fiind îndemnat „a face loc în creaţiile sale... actualităţii imediate”.
:Cea mai mare parte a scrierilor sale, fie că este vorba de apariţiile editoriale, fie că este vorba de publicistică, se structurează pe cele două planuri definitorii, între care s-a axat de altfel şi biografia sa, mediul cazon şi viaţa civilă, care se confruntă pe fundalul existenţei provinciale, în special a celei gălăţene, ilustrând mentalităţi specifice şi caractere inedite, dând naştere unei proze care „se citeşte cu deosebit interes şi emoţie, oferind pasaje ce constituie o adevărată delectare stilistică, oglindind trăiri de un dramatism dens, o tipologie umană autentică, ca şi inspirate descripţii de momente şi locuri”.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' 18 mai 1942, com. [[Valea Mărului]], jud. [[Galaţi]]
:'''Data şi locul decesului:''' 6 aprilie 2010, București

:'''Studii:'''
:*
:'''Titluri ştiinţifice:'''
:*d
:'''Activitate socio-profesională:'''
:*;
:*
:'''Premii:'''
:*

:'''Colaborări la publicații:''' ''
== Note ==
<references />

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/36467 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:*'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman,''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2017'', Galaţi, Axis Libri, 2018.

== Referințe electronice ==
:*'''''. [Reporter George Baciu]. În: ''Pietrele Doamnei'' [online], an. 2, nr. 12(24), dec. 2008, p. 4. [citat 23 aprilie 2018]. Disponibil în Internet: [https://pietreledoamnei.files.wordpress.com/2008/12/pietreledoamneino241.pdf]

:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 4: / Line 4: @@
 [[File:Teodoru autogr.JPG|thumb|200px|Autograf Eugen Teodoru]]
-[[File:Teodoru e.JPG|thumb|200px|'''Eugen Teodoru''' - scriitor, publicist]]
+[[ File:Eugen toeodoru.jpg |thumb|200px|'''Eugen Teodoru''' - scriitor, publicist]]
 == Prezentare ==
 :Născut în familia<ref>Tatăl: Tudose Teodor, maistru montator C.F.R.; mama: Emilia (n. Comanicu), casnică.</ref>  unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru<ref>Numele la naștere: Teodor Eugeniu.</ref> a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.

@@ Line 58: / Line 58: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/143395 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/143395 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

← Older revision		Revision as of 16:29, 14 November 2021
Line 63:		Line 63:
	:*'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman,''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2017'', Galaţi, Axis Libri, 2018.		:*'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman,''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2017'', Galaţi, Axis Libri, 2018.

−	~~== Referințe electronice ==~~
−	:*'''''. [Reporter George Baciu]. În: ''Pietrele Doamnei'' [online], an. 2, nr. 12(24), dec. 2008, p. 4. [citat 23 aprilie 2018]. Disponibil în Internet: [https://pietreledoamnei.files.wordpress.com/2008/12/pietreledoamneino241.pdf]

	:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]		:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 2: / Line 2: @@
 :::::'''''„Este nevoie, când se dorește valoare, de talent! Nu este important despre ce scrii, ci cum scrii! [...] Cititorul român e un cititor informat, cult, pretenţios, nu avem nici un drept să-l dezamăgim.”'''''
+[[File:Teodoru autogr.JPG|thumb|200px|Autograf Eugen Teodoru]]
 [[File:Teodoru e.JPG|thumb|200px|'''Eugen Teodoru''' - scriitor, publicist]]

@@ Line 5: / Line 5: @@
 [[|thumb|200px|Autograf Marcel Crihană]]
-[[|thumb|200px|'''Marcel Crihană''' - Profesor, scriitor, critic, istoric literar]]
+[[File:Teodoru e.JPG|thumb|200px|'''Eugen Teodoru''' - scriitor, publicist]]
 == Prezentare ==
 :Născut în familia<ref>Tatăl: Tudose Teodor, maistru montator C.F.R.; mama: Emilia (n. Comanicu), casnică.</ref>  unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru<ref>Numele la naștere: Teodor Eugeniu.</ref> a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.

@@ Line 7: / Line 7: @@
 == Prezentare ==
 :Născut în familia<ref>Tatăl: Tudose Teodor, maistru montator C.F.R.; mama: Emilia (n. Comanicu), casnică.</ref>  unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru<ref>Numele la naștere: Teodor Eugeniu.</ref> a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.
-:Urmând iniţial o carieră militară, a trecut prin experienţa frontului, participând, ca elev-plutonier în Regimentul 11 Infanterie, la luptele de la Băneasa şi de pe Valea Mureşului din cel de-al Doilea Război Mondial. „La 19 ani, Eugen Teodoru (Theo sau Grecu, cum îi spuneau unii dintre camarazi) era un vlăjgan şmecheros, subţirel şi romantic. Purta pe umăr cu dezinvoltură (cu graţie, aş spune) puşca mitralieră CSRG, sau, mai târziu, propriu-zisa de la mitraliera Schwartzlose sau Maxim” îşi amintea scriitorul Nicolae-Paul Mihail, care, alături de Eugen Teodoru şi de Eugen Barbu, formau „micul grup de scriitori aspiranţi la afirmare pe tărâmul literaturii”4 din cadrul Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi din Bucureşti.
+:Urmând iniţial o carieră militară, a trecut prin experienţa frontului, participând, ca elev-plutonier în Regimentul 11 Infanterie, la luptele de la Băneasa şi de pe Valea Mureşului din cel de-al Doilea Război Mondial. „La 19 ani, Eugen Teodoru (Theo sau Grecu, cum îi spuneau unii dintre camarazi) era un vlăjgan şmecheros, subţirel şi romantic. Purta pe umăr cu dezinvoltură (cu graţie, aş spune) puşca mitralieră CSRG, sau, mai târziu, propriu-zisa de la mitraliera Schwartzlose sau Maxim” îşi amintea scriitorul Nicolae-Paul Mihail, care, alături de Eugen Teodoru şi de Eugen Barbu, formau „micul grup de scriitori aspiranţi la afirmare pe tărâmul literaturii” din cadrul Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi din Bucureşti.
 :După război, a început să publice în presă, debutând în 1945, în paginile ziarului brăilean ''Facla'', unde critica scrierile romanţate - „cea mai infidelă reflectare a realităţii” şi „romancierii sterpi în imaginaţie” care realizau o „înregistrare falsă a unor realităţi puse pe seama unei figuri idolatrizate”. Eseul era semnat cu numele real, Eugen Teodor, asemenea prozelor apărute în rubrica duminicală, „Cultură şi viaţă”, a cotidianul gălăţean ''Viaţa nouă'' din anii 1956-1957.
 :Începând cu anul 1962, renunţă la cariera militară pentru cea de publicist şi scriitor, debutând editorial cu volumul „Croitor pentru săraci”, întâmpinat de critica literară a vremii cu numeroase cronici, care remarcau debutul promiţător şi calităţile de înzestrat povestitor, dar îi reproşau o „perspectivă falsă asupra realităţii” şi alunecarea spre o „tematică periferică, tratată sentimentalist” care nu se potrivea spiritului acelor vremuri de început de regim comunist, fiind îndemnat „a face loc în creaţiile sale... actualităţii imediate”.

@@ Line 7: / Line 7: @@
 [[|thumb|200px|'''Marcel Crihană''' - Profesor, scriitor, critic, istoric literar]]
 == Prezentare ==
-:Născut în familia<ref>Tatăl: Tudose Teodor, maistru montator C.F.R.; mama: Emilia (n. Comanicu), casnică.</ref>  unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.
+:Născut în familia<ref>Tatăl: Tudose Teodor, maistru montator C.F.R.; mama: Emilia (n. Comanicu), casnică.</ref>  unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru<ref>Numele la naștere: Teodor Eugeniu.</ref> a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.
 :Urmând iniţial o carieră militară, a trecut prin experienţa frontului, participând, ca elev-plutonier în Regimentul 11 Infanterie, la luptele de la Băneasa şi de pe Valea Mureşului din cel de-al Doilea Război Mondial. „La 19 ani, Eugen Teodoru (Theo sau Grecu, cum îi spuneau unii dintre camarazi) era un vlăjgan şmecheros, subţirel şi romantic. Purta pe umăr cu dezinvoltură (cu graţie, aş spune) puşca mitralieră CSRG, sau, mai târziu, propriu-zisa de la mitraliera Schwartzlose sau Maxim” îşi amintea scriitorul Nicolae-Paul Mihail, care, alături de Eugen Teodoru şi de Eugen Barbu, formau „micul grup de scriitori aspiranţi la afirmare pe tărâmul literaturii”4 din cadrul Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi din Bucureşti.
 :După război, a început să publice în presă, debutând în 1945, în paginile ziarului brăilean ''Facla'', unde critica scrierile romanţate - „cea mai infidelă reflectare a realităţii” şi „romancierii sterpi în imaginaţie” care realizau o „înregistrare falsă a unor realităţi puse pe seama unei figuri idolatrizate”. Eseul era semnat cu numele real, Eugen Teodor, asemenea prozelor apărute în rubrica duminicală, „Cultură şi viaţă”, a cotidianul gălăţean ''Viaţa nouă'' din anii 1956-1957.
@@ Line 13: / Line 13: @@
 :Cea mai mare parte a scrierilor sale, fie că este vorba de apariţiile editoriale, fie că este vorba de publicistică, se structurează pe cele două planuri definitorii, între care s-a axat de altfel şi biografia sa, mediul cazon şi viaţa civilă, care se confruntă pe fundalul existenţei provinciale, în special a celei gălăţene, ilustrând mentalităţi specifice şi caractere inedite, dând naştere unei proze care „se citeşte cu deosebit interes şi emoţie, oferind pasaje ce constituie o adevărată delectare stilistică, oglindind trăiri de un dramatism dens, o tipologie umană autentică, ca şi inspirate descripţii de momente şi locuri”.
 :Făcând parte din „generaţia războiului”, Eugen Teodoru a fost inclus în rândul „scriitorilor în uniforma armatei române”, dând tiparului şi povestiri eroice, de război, inspirate de trăirile proprii din perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi de poziţia de observator al lumii militare, în colecţia „Cartea Ostaşului” apărându-i două volume. Primul volum, „Flăcări pe chei”, a fost inspirat din experienţa trăită pe front: „Se revarsă-n inimă apele amintirilor. Se aud uneori răsunând puternic. Nu-mi pot stăpâni cugetul şi le desprind învăluite în aura legendei şi le fixez pe hârtie, desenându-le cu tocul. O parte din ele se află aici. O parte din mine se află cu ele”. În cel de-al doilea volum inclus în această colecţie, „Răgaz”, mărturiseşte: „Atracţia pentru purtătorii scutului patriei mă aduce mereu între ei. De aceea le tălmăcesc, pe măsura puterilor, lumea cu întâmplările ei. Ca prieten vechi şi statornic, le rămân mereu dator întru dragostea mărturisită, măcar şi în acest chip”.
-:În ceea ce priveşte publicistica, pe lângă fragmentele literare sau reportajele apărute în cunoscute reviste de profil, se distinge colaborarea îndelungată cu revista ''Pentru patrie'', una dintre cele mai căutate publicaţii ale timpului, „singura din peisajul publicistic de atunci unde se strecurau cazuri despre criminalitatea din România şi care se vindea la negru”18 fiind căutată de fanii genului poliţist, revistă în care a scris reportaje dedicate militarilor precum şi investigaţiilor sau anchetelor declanşate de „aceşti combatanţi ai legalităţii [...] la întretăierea între bine şi rău”.
+:În ceea ce priveşte publicistica, pe lângă fragmentele literare sau reportajele apărute în cunoscute reviste de profil, se distinge colaborarea îndelungată cu revista ''Pentru patrie'', una dintre cele mai căutate publicaţii ale timpului, „singura din peisajul publicistic de atunci unde se strecurau cazuri despre criminalitatea din România şi care se vindea la negru” fiind căutată de fanii genului poliţist, revistă în care a scris reportaje dedicate militarilor precum şi investigaţiilor sau anchetelor declanşate de „aceşti combatanţi ai legalităţii [...] la întretăierea între bine şi rău”.
 :Considerat de Marian Popa „un tipic autor foiletonist”, Eugen Teodoru a documentat cu pasiune lumea provinciei de la Dunăre, încastrând în memoria timpului fragmente din viaţa de altădată a Galaţiului, personaje sau locuri intrate în folclorul urban, proza sa căpătând pe alocuri caracter de frescă socială sau de comedie de moravuri. „Frumoasele garnizoanei”, „Nunta cu sănii”, inclusiv volumul de debut, „Croitor pentru săraci” şi apoi „Corabia mistuită” sunt lucrări care se încadrează în această zonă în care se mişcă cu familiaritate, conturând biografii bizare, moravuri importate, mentalităţi de provincie, unele de un realism crud, altele incluzând note de fantastic sau de aventură poliţistă, scriitorul fiind considerat „un fin observator al realităţii umane, realitate pe care o transferă într-un fantast firesc. Radiografiind mai ales mentalitatea oraşului natal, scriitorul conservă prin textele sale o lume de caleidoscop ce scapă prin degetele sociologilor, istoricilor, esteticienilor şi mai ales moraliştilor”.
-:Colecţia de eseuri, parte apărute în periodicele vremii, adunată sub titlul „Brelocuri”, intră şi ea în aceeaşi zonă a evocării oraşului natal, reprezentând un alt volum de succes al autorului, apreciat pentru structura compoziţională şi pentru viziunea stilistică, unii critici literari considerând-o una dintre lucrările care îl definesc pe autor şi îi demonstrează calităţile de prozator
+:Colecţia de eseuri, parte apărute în periodicele vremii, adunată sub titlul „Brelocuri”, intră şi ea în aceeaşi zonă a evocării oraşului natal, reprezentând un alt volum de succes al autorului, apreciat pentru structura compoziţională şi pentru viziunea stilistică, unii critici literari considerând-o una dintre lucrările care îl definesc pe autor şi îi demonstrează calităţile de prozator.
+:Odată cu mutarea scriitorului la Bucureşti, dragostea faţă de meleagurile natale s-a extins asupra capitalei, în care a regăsit frânturi din mahalalele de acasă sau a descoperit comori ale istoriei, creând o adevărată literatură document, în care se reflectă experienţa cercetătorului în arhive.Îmbinând documentarea cu actul artistic, Eugen Teodoru a aşternut pe hârtie pagini memorabile despre Galaţi, adevărate poeme în proză, în care evocă pitorescul bătrânului port de la Dunăre, făcând apel atât la faptele istorice, cât şi la o bogată galerie de portrete ale unor personalităţi precum [[Al. I. Cuza]], [[V. A. Urechia]], [[Nae Leonard]], [[Anton Holban]] sau la personaje şi locuri intrate în folclorul local, realizând o istorie sentimentală a oraşului natal. De altfel, „în această lume pestriţă, cu deşuchieri senzaţionale, cu gesturi fără pereche, senzuală, mişcătoare, înfrăţită cu fluviul şi crescută parcă din el, este Eugen Teodoru în largul său. Îmbinând tradiţia cu faptul trăit, inspiraţia livrescă şi evocarea, documentul de arhivă cu legenda, repovestind basme şi balade, ori momente istorice de mare tensiune, scriitorul ne conduce cu darul delectării într-o lume de inepuizabil farmec”.
 == Biografie ==
-:'''Data şi locul naşterii:''' 18 mai 1942, com. [[Valea Mărului]], jud. [[Galaţi]]
+:'''Data şi locul naşterii:''' 24 iulie 1922, [[Galaţi]]
-:'''Data şi locul decesului:''' 6 aprilie 2010, București
+:'''Data şi locul decesului:''' 23 septembrie 2008, Bucureşti
 :'''Studii:'''
-:*
+:*Şcoala Primară de Băieţi Nr. 6 din Galaţi;
-:'''Titluri ştiinţifice:'''
+:*Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi (1934-1942)
-:*d
+:*Şcoala de Ofiţeri de Jandarmi din Bucureşti (1942-1945);
 :'''Activitate socio-profesională:'''
-:*;
+:*elev-plutonier în Regimentul 11 Infanterie, a participat la luptele de pe front în cel de-al Doilea Război Mondial (1944);
-:*
+:*înaintat la gradul de sublocotenent, comandant de companie la Inspectoratul de Jandarmi din Galaţi (10 mai 1945);
 :'''Premii:'''
-:*
+:*Premiul revistei Săptămîna, pentru volumul „Podul de foc” (1975).
 == Note ==
 <references />