Gheorghe G. Ursu - Revision history

Tena at 07:52, 13 March 2022

2022-03-13T07:52:15Z

Tena at 06:54, 13 March 2022

2022-03-13T06:54:41Z

Tena at 11:53, 9 March 2022

2022-03-09T11:53:05Z

Tena at 11:38, 9 March 2022

2022-03-09T11:38:14Z

Tena at 11:37, 9 March 2022

2022-03-09T11:37:26Z

Tena at 11:31, 9 March 2022

2022-03-09T11:31:27Z

Tena: Created page with "
'''''Istoric, poet, profesor ''''' :::::'''''„Cred într-o continuitate spirituală, nu cred într-un conflict între generaţii. Durabile..."

2022-03-09T11:30:19Z

Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Istoric, poet, profesor ''''' :::::'''''„Cred într-o continuitate spirituală, nu cred într-un conflict între generaţii. Durabile..."

New page

<div style="text-align: justify;"> '''''Istoric, poet, profesor '''''
:::::'''''„Cred într-o continuitate spirituală, nu cred într-un conflict între generaţii. Durabile mi se par numai operele care stabilesc un echilibru între tradiţie şi inovaţie. este crezul meu şi-l pot oricând întemeia, pe diverse fapte ale culturii.”'''''
[[ File:Zugravescu autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Ioan Zugrăvescu]]

[[ File:Zugravescu.jpg |thumb|200px|'''Ioan Zugrăvescu''' - chimist, profesor universitar]]
== Prezentare ==
:Un biet pasionat al trecutului” se autodefinea profesorul G. G. Ursu într-o
epistolă pe care o trimitea istoricului literar Ilie E. Torouţiu1, în perioada
în care încă profesa în Bârladul său drag, căruia i-a dedicat atâtea versuri
şi în a cărui istorie literară s-a adâncit cu atâta ardoare.
Absolvent al unui liceu cu renume din Bârlad, Gheorghe Ursu s-a afirmat
literar încă din perioada liceului, când debuta cu versuri în revista Dimineaţa
copiilor. Dar dincolo de creaţia lirică, pe care nu a abandonat-o apoi niciodată,
G. G. Ursu şi-a descoperit menirea în cercetarea trecutului literar, inspirat fiind
de a merge pe această cale de nume mari ale istoriei literare, precum Alexandru
Philippide, Iorgu Iordan sau „magul tinereţii noastre, vrăjitorul fără seamăn care
ne-a făcut să iubim valorile eterne ale vieţii”2, Garabet Ibrăileanu, personalităţi
literare pe care a avut şansa să le aibă ca profesori în perioada facultăţii. Dar
cel care i-a fost mentor spiritual, având o influenţă hotărâtoare asupra activităţii
sale, a fost sufletul Societăţii literare „Academia bârlădeană”, poetul şi profesorul
George Tutoveanu, căruia i-a rămas discipol fidel până la moarte, cel care i-a
încredinţat onoranta sarcină de a fi secretar de redacţie al publicaţiei „tineretului”
din „Academia bârlădeană”, revista Scrisul nostru şi care i-a întărit credinţa
nestrămutată în „posibilităţile nelimitate ca orăşelele de provincie să trăiască o
viaţă culturală proprie în contextul naţional
Devenit un adept al modului de gândire geografic în ceea ce priveşte istoria
literară, G. G. Ursu a dedicat mare parte din lucrările sale locurilor natale, fiind
convins că „fiecare scriitor îşi poartă cu sine constantele specifice sufleteşti, indiferent
de cadrul geografic în care se mută vremelnic”6, rămânând credincios regiunii de
unde a plecat. Acelaşi mod de gândire l-a aplicat şi în cazul Tecuciului, acolo unde
şi-a petrecut o bună parte a activităţii sale didactice şi unde mărturisea că a lăsat „o
parte din zbuciumul tinereţii”, concepând volumul „Tecuciul literar” destinat „să
răspândească pe toate plaiurile româneşti parfumul pământului tecucean”7, de care
se ataşase profund. La Tecuci, împreună cu alţi profesori pasionaţi de cercetarea
literară precum Constantin Solomon, Alexe Alexinschi, C.A. Stoide, Constantin
Cihodaru şi Emil Hâncu, a scos revista Analele Moldovei, ce a devenit o sursă
preţioasă de informaţii istorice şi de istorie literară pentru cercetători.
Pasionat istoric literar, G. G. Ursu şi-a adus contribuţia sa magică la
renaşterea trecutului scrisului Moldovei, readucând în prim plan nume mari ale
acestor meleaguri, precum Tudor Pamfile, Nicolae Beldiceanu, Calistrat Hogaş
sau descoperind legăturile dintre nume mari ale literaturii române şi Bârladul
natal sau Tecuciul care îl adoptase.
G. G. Ursu a fost în acelaşi timp un sensibil şi nostalgic poet, acelaşi cult
nostalgic al trecutului manifestându-se şi în multe dintre versurile sale, în care
evocă fie momente şi locuri ale copilăriei şi tinereţii, fie mari spirite literare care
i-au influenţat modul de a gândi şi pe care le-a admirat şi cărora le-a închinat
medalioane lirice în revistele literare ale timpului.
„Sublimare a vieţii, transcedere a realităţii”10 era poezia pentru G. G.
Ursu, versurile sale legându-se de amintirile dragi sufletului să, precum „dealul
brânduşelor” din Bârladul natal, care a devenit titlul unui volum de versuri ce îl
are ca autor. Lirica aşa numitului „poet al brânduşelor şi al florilor de brumă” a
fost remarcată de critici literari prestigioşi ai vremii, Perpessicius remarca „ceea
ce deosebeşte poezia lui G. G. Ursu de aceea a confraţilor săi moldoveni este o
melancolie cu mult mai adâncă, ce transcede motivele evocate şi se comunică
existenţei însăşi”.
Activitatea publicistică începută la Scrisul nostru a fost ulterior exploatată
în redacţia altor reviste la a căror apariţie a contribuit, printre acestea numărânduse
şi publicaţia Cuget clar, la care a fost solicitat de marele Nicolae Iorga, unde a
colaborat intens cu recenzii, cronici şi poezii.
Dincolo de intensa activitate didactică şi publicistică, omul G. G. Ursu se
remarca prin acea modestie care adesea îi duce pe unii oameni pe calea uitării,
aprecia istoricul literar Ion N. Oprea într-un medalion omagial12 dedicat acestuia,
ceea ce nu se poate spune despre cercetătorul G. G. Ursu, a cărui activitate a
fost apreciată de personalităţi precum Nicolae Iorga, Perpessicius, Pompiliu
Constantinescu, Al. Philippide, Al. Piru, Constantin Ciopraga, lucrările sale
intrând în bibliografia esenţială a istoriei literaturii atât din zona Bârladului, cât şi
de la Dunărea de Jos, de neocolit în orice demers de cercetare a trecutului literar
al Galaţiului şi în special al Tecuciului, căci „timpul e un critic mai senin şi mai
drept şi nu este niciodată desminţit”13. Volumele de versuri editate spre apusul
vieţii îl consacră şi pe poetul G. G. Ursu, versurile sale rămânând să aducă aminte
de personalitatea senină a celui care declara:
Nimicul dulce al vieţii îl cunosc.
Prieteni, pot pleca fără regrete.
La căpătâi nu-mi puneţi chiparos,
Nici salcie cu răvăşite plete.
Ci doar un plop, la orice adiere,
Vibrând din rădăcini, cu glas amar,
În toamna grea de aur şi tăcere
Un plop sonor să-mi cânte în zădar.14

Pseudonime: G. Varoni, G. Roman, Ion Trestianu
Data nașterii: 25 ianuarie 1911
Locul nașterii: Bârlad, jud. Vaslui
Data decesului: 25 iunie 1980
Locul decesului: Bucureşti
Studii:
 Şcoala de aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală din Bârlad (din 1919);
 Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad (1925-1929);
 Facultatea de Litere şi Filozofie din cadrul Universităţii din Iaşi, fiind student
al lui Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide şi Iorgu Iordan (1929-1933);
 a susţinut examenul de capacitate pentru
profesorii secundari la specialitatea principală
„Limba şi literatura română” (1935) şi la
specialitatea secundară „Limba latină” (1937);
 a susţinut examenul de definitivare în
învăţământ (1942).
Titluri ştiinţifice: doctor în filologie al Universităţii
din Bucureşti, cu teza „Literatura română
memorialistică” (1969).
Activitate socio-profesională:
 a participat la şedinţele Societăţii literare „Academia bârlădeană”,
condusă de poetul George Tutoveanu, fiind secretar literar al revistei
Scrisul nostru, publicaţia societăţii (1929-1931) şi al treilea şi ultimul
secretar al acesteia (1933-1943);
 profesor de limba şi literatura română şi de latină în Bârlad (Liceul
Comercial de băieţi), Bolgrad (Basarabia), Fălticeni şi Galaţi (15 sept.
1935 – 6 mart. 1947);
 profesor de limba şi literatura română şi de latină la Liceul Real de Băieţi
„D.A. Sturdza” din Tecuci (1935-1936, 1940-1946);
 redactor şi secretar de redacţie al revistei tecucene Analele Moldovei,
tipărită la Iaşi (1941-1943);
 profesor de limba şi literatura română la Liceul „Vasile Alecsandri” din
Galaţi (1 sept. 1946)15;
 promovat inspector şcolar la Secţia de Învăţământ a Regiunii Galaţi (6
mart. 1947);
 inspector de limba română în Ministerul Educaţiei Naţionale (1 sept.
1947 – 17 dec. 1948);
 inspector general în Ministerului Învăţământului/Educaţiei Naţionale
(17 dec. 1948 – ian. 1952);
 profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din Bucureşti (Şcoala Medie nr. 4) (1
ian. 1952 – 15 sept. 1961);
 membru în colectivul de redacţie al periodicului Limbă şi literatură,
publicaţie a Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice;
 lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 ani, apoi
conferenţiar la Universitatea din Bucureşti (1960-1963);
 şef al Catedrei de literatură (pentru trei ani) şi prodecan al Facultăţii de
Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din Bucureşti (15 ian. 1963 – 1
oct. 1971);
 conferenţiar universitar la Institutul Central de Perfecţionare a
Personalului Didactic (1971-1976);
 s-a pensionat pentru limită de vârstă (1976).
Debut:
 publicistic: cu versuri, în perioada liceului, în Dimineaţa copiilor (1925);
 editorial: cu volumul „Poetul G. Tutoveanu” (1928).
Afiliere:
 preşedinte al Societăţii de lectură
„Grigore Patriciu”, în perioada studiilor
gimnaziale;
 membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice
şi Filologice, secţia „Istorie literară” (din
1957).
Premii:
 Premiul I, pentru „Sonetul prieteniei”, la
concursul organizat de revista Vremea,
juriul fiind format din Pompiliu
Constantinescu, Al. Philippide, Octav
Şuluţiu şi George Ivaşcu (1943).
Distincţii - Decoraţii:
 „Medalia Muncii” (1957);
 Medalia „A XX-a aniversare a eliberării
patriei” (1964).
Colaborări la publicaţii: Adevărul literar şi artistic, Almanahul ziarului
„Curentul”, Analele Moldovei, Analele Universităţii din Bucureşti (Seria literatură),
Astra, Ateneu, Avânturi culturale, Azi, Bugeacul, Calendarul, Cetatea Moldovei,
Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Cuget clar, Cuget moldovenesc,
Curentul magazin (supliment al revistei Curentul literar), Debuturi şi tradiţii,
Dimineaţa copiilor, Din trecutul nostru, Făt-Frumos, Gazeta învăţătorului, Gazeta
literară, Glasul patriei, Graiul nostru, Independenţa, Înmuguriri, Însemnări ieşene,
Kalende, Limbă şi literatură, Limbă şi literatură pentru elevi, Luceafărul, Lumina,
Manuscriptum, Moldova, Neamul românesc, Orizonturi, Preocupări literare,
Păstorul Tutovei, Răzeşul, Revista bibliotecilor, Revista Fundaţiilor Regale, Revista
literară, Revista vremii, România literară, Scrisul nostru (1929-1931), Studia
bibliologica, Şcoala bârlădeană, Tomis, Veacul nostru, Vestitorul satelor, Viaţa
Basarabiei (1939-1943), Vremea.
== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:'''
:'''Data şi locul decesului:'''

:'''Studii:'''
:*

:'''Titluri ştiinţifice:'''
:*

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*
:*

:'''Afiliere:'''
:*

:'''Distincţii - Decoraţii:'''
:*„
:'''Colaborări la publicaţii:''' '.

== Fişier de autoritate ==
[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/158400https://tinread.bvau.ro/opac/authority/12023 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:'''TOPORAŞ, CAMELIA; PRICOPI, OTILIA; IRIMIA, ROCSANA; BEZMAN, TENA.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2015.'' Galaţi, Axis Libri, 2016.

:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 20: / Line 20: @@
 :::::'''''Un plop sonor să-mi cânte în zădar.'''''
 == Biografie ==
 :'''Data şi locul naşterii:''' 25 ianuarie 1911, Bârlad, jud. Vaslui
@@ Line 73: / Line 35: @@
 :'''Activitate socio-profesională:'''
-:*a participat la şedinţele Societăţii literare „Academia bârlădeană”, condusă de poetul George Tutoveanu, fiind secretar literar al revistei ''Scrisul nostru'', publicaţia societăţii (1929-1931) şi al treilea şi ultimul
+:*a participat la şedinţele Societăţii literare „Academia bârlădeană”, condusă de poetul George Tutoveanu, fiind secretar literar al revistei ''Scrisul nostru'', publicaţia societăţii (1929-1931) şi al treilea şi ultimul secretar al acesteia (1933-1943);
 :*profesor de limba şi literatura română şi de latină în Bârlad (Liceul Comercial de băieţi), Bolgrad, Basarabia), Fălticeni şi Galaţi (15 sept. 1935 – 6 mart. 1947);
 :*profesor de limba şi literatura română şi de latină la Liceul Real de Băieţi „D.A. Sturdza” din Tecuci (1935-1936, 1940-1946);
@@ Line 90: / Line 51: @@
 :'''Afiliere:'''
-:*
+:*preşedinte al Societăţii de lectură „Grigore Patriciu”, în perioada studiilor gimnaziale;
 :'''Distincţii - Decoraţii:'''
-:*„
+:*„Medalia Muncii” (1957);
-:'''Colaborări la publicaţii:'''  '.
+:*Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964).
 == Fişier de autoritate ==
-[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/158400https://tinread.bvau.ro/opac/authority/12023 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/148987 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 5: / Line 5: @@
 [[File:Ursu.jpg |thumb|200px|'''G. G. Ursu''' - istoric, poet, profesor]]
 == Prezentare ==
-:''"Un biet pasionat al trecutului"'' se autodefinea profesorul G. G. Ursu într-o epistolă pe care o trimitea istoricului literar Ilie E. Torouţiu1, în perioada în care încă profesa în Bârladul său drag, căruia i-a dedicat atâtea versuri şi în a cărui istorie literară s-a adâncit cu atâta ardoare. Absolvent al unui liceu cu renume din Bârlad, Gheorghe Ursu s-a afirmat literar încă din perioada liceului, când debuta cu versuri în revista ''Dimineaţa copiilor''. Dar dincolo de creaţia lirică, pe care nu a abandonat-o apoi niciodată, G. G. Ursu şi-a descoperit menirea în cercetarea trecutului literar, inspirat fiind de a merge pe această cale de nume mari ale istoriei literare, precum Alexandru Philippide, Iorgu Iordan sau „magul tinereţii noastre, vrăjitorul fără seamăn care
+:''"Un biet pasionat al trecutului"'' se autodefinea profesorul G. G. Ursu într-o epistolă pe care o trimitea istoricului literar Ilie E. Torouţiu, în perioada în care încă profesa în Bârladul său drag, căruia i-a dedicat atâtea versuri şi în a cărui istorie literară s-a adâncit cu atâta ardoare. Absolvent al unui liceu cu renume din Bârlad, Gheorghe Ursu s-a afirmat literar încă din perioada liceului, când debuta cu versuri în revista ''Dimineaţa copiilor''. Dar dincolo de creaţia lirică, pe care nu a abandonat-o apoi niciodată, G. G. Ursu şi-a descoperit menirea în cercetarea trecutului literar, inspirat fiind de a merge pe această cale de nume mari ale istoriei literare, precum Alexandru Philippide, Iorgu Iordan sau „magul tinereţii noastre, vrăjitorul fără seamăn care ne-a făcut să iubim valorile eterne ale vieţii”, Garabet Ibrăileanu, personalităţi literare pe care a avut şansa să le aibă ca profesori în perioada facultăţii. Dar cel care i-a fost mentor spiritual, având o influenţă hotărâtoare asupra activităţii sale, a fost sufletul Societăţii literare „Academia bârlădeană”, poetul şi profesorul George Tutoveanu, căruia i-a rămas discipol fidel până la moarte, cel care i-a încredinţat onoranta sarcină de a fi secretar de redacţie al publicaţiei „tineretului” din „Academia bârlădeană”, revista ''Scrisul nostru'' şi care i-a întărit credinţa nestrămutată în „posibilităţile nelimitate ca orăşelele de provincie să trăiască o viaţă culturală proprie în contextul naţional.
-ne-a făcut să iubim valorile eterne ale vieţii”2, Garabet Ibrăileanu, personalităţi
+:Devenit un adept al modului de gândire geografic în ceea ce priveşte istoria literară, G. G. Ursu a dedicat mare parte din lucrările sale locurilor natale, fiind convins că „fiecare scriitor îşi poartă cu sine constantele specifice sufleteşti, indiferent de cadrul geografic în care se mută vremelnic”, rămânând credincios regiunii de unde a plecat. Acelaşi mod de gândire l-a aplicat şi în cazul Tecuciului, acolo unde  şi-a petrecut o bună parte a activităţii sale didactice şi unde mărturisea că a lăsat „o parte din zbuciumul tinereţii”, concepând volumul „Tecuciul literar” destinat „să răspândească pe toate plaiurile româneşti parfumul pământului tecucean”, de care se ataşase profund. La Tecuci, împreună cu alţi profesori pasionaţi de cercetarea literară precum Constantin Solomon, Alexe Alexinschi, C.A. Stoide, Constantin Cihodaru şi Emil Hâncu, a scos revista ''Analele Moldovei'', ce a devenit o sursă preţioasă de informaţii istorice şi de istorie literară pentru cercetători.
-literare pe care a avut şansa să le aibă ca profesori în perioada facultăţii. Dar
+:Pasionat istoric literar, G. G. Ursu şi-a adus contribuţia sa magică la renaşterea trecutului scrisului Moldovei, readucând în prim plan nume mari ale acestor meleaguri, precum Tudor Pamfile, Nicolae Beldiceanu, Calistrat Hogaş sau descoperind legăturile dintre nume mari ale literaturii române şi Bârladul natal sau Tecuciul care îl adoptase.
-cel care i-a fost mentor spiritual, având o influenţă hotărâtoare asupra activităţii
+:G. G. Ursu a fost în acelaşi timp un sensibil şi nostalgic poet, acelaşi cult  nostalgic al trecutului manifestându-se şi în multe dintre versurile sale, în care evocă fie momente şi locuri ale copilăriei şi tinereţii, fie mari spirite literare care i-au influenţat modul de a gândi şi pe care le-a admirat şi cărora le-a închinat medalioane lirice în revistele literare ale timpului. „Sublimare a vieţii, transcedere a realităţii” era poezia pentru G. G. Ursu, versurile sale legându-se de amintirile dragi sufletului să, precum „dealul brânduşelor” din Bârladul natal, care a devenit titlul unui volum de versuri ce îl are ca autor. Lirica aşa numitului „poet al brânduşelor şi al florilor de brumă” a fost remarcată de critici literari prestigioşi ai vremii, Perpessicius remarca „ceea ce deosebeşte poezia lui G. G. Ursu de aceea a confraţilor săi moldoveni este o melancolie cu mult mai adâncă, ce transcede motivele evocate şi se comunică existenţei însăşi”.
-sale, a fost sufletul Societăţii literare „Academia bârlădeană”, poetul şi profesorul
+:Activitatea publicistică începută la Scrisul nostru a fost ulterior exploatată în redacţia altor reviste la a căror apariţie a contribuit, printre acestea numărându-se şi publicaţia ''Cuget clar'', la care a fost solicitat de marele Nicolae Iorga, unde a colaborat intens cu recenzii, cronici şi poezii.
-George Tutoveanu, căruia i-a rămas discipol fidel până la moarte, cel care i-a
+:Dincolo de intensa activitate didactică şi publicistică, omul G. G. Ursu se remarca prin acea modestie care adesea îi duce pe unii oameni pe calea uitării, aprecia istoricul literar Ion N. Oprea într-un medalion omagial dedicat acestuia, ceea ce nu se poate spune despre cercetătorul G. G. Ursu, a cărui activitate a fost apreciată de personalităţi precum Nicolae Iorga, Perpessicius, PompiliuConstantinescu, Al. Philippide, Al. Piru, Constantin Ciopraga, lucrările sale intrând în bibliografia esenţială a istoriei literaturii atât din zona Bârladului, cât şi de la Dunărea de Jos, de neocolit în orice demers de cercetare a trecutului literar
-încredinţat onoranta sarcină de a fi secretar de redacţie al publicaţiei „tineretului”
+al Galaţiului şi în special al Tecuciului, căci „timpul e un critic mai senin şi mai rept şi nu este niciodată desminţit”. Volumele de versuri editate spre apusul vieţii îl consacră şi pe poetul G. G. Ursu, versurile sale rămânând să aducă aminte de personalitatea senină a celui care declara:
-din „Academia bârlădeană”, revista Scrisul nostru şi care i-a întărit credinţa
+:::::'''''Nimicul dulce al vieţii îl cunosc.
-nestrămutată în „posibilităţile nelimitate ca orăşelele de provincie să trăiască o
+:::::'''''Prieteni, pot pleca fără regrete.
-viaţă culturală proprie în contextul naţional
+:::::'''''La căpătâi nu-mi puneţi chiparos,
-Devenit un adept al modului de gândire geografic în ceea ce priveşte istoria
+:::::'''''Nici salcie cu răvăşite plete.
-literară, G. G. Ursu a dedicat mare parte din lucrările sale locurilor natale, fiind
+:::::'''''Ci doar un plop, la orice adiere,
-convins că „fiecare scriitor îşi poartă cu sine constantele specifice sufleteşti, indiferent
+:::::'''''Vibrând din rădăcini, cu glas amar,
-de cadrul geografic în care se mută vremelnic”6, rămânând credincios regiunii de
+:::::'''''În toamna grea de aur şi tăcere
-unde a plecat. Acelaşi mod de gândire l-a aplicat şi în cazul Tecuciului, acolo unde
+:::::'''''Un plop sonor să-mi cânte în zădar.'''''
 Pseudonime: G. Varoni, G. Roman, Ion Trestianu

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Istoric, poet, profesor '''''
-:::::'''''„Cred într-o continuitate spirituală, nu cred într-un conflict între generaţii. Durabile mi se par numai operele care stabilesc un echilibru între tradiţie şi inovaţie. este crezul meu şi-l pot oricând întemeia, pe diverse fapte ale culturii.”'''''
+:::::'''''„Cred într-o continuitate spirituală, nu cred într-un conflict între generaţii. Durabile mi se par numai operele care stabilesc un echilibru între tradiţie şi inovaţie. Este crezul meu şi-l pot oricând întemeia, pe diverse fapte ale culturii.”'''''
 [[File:Ursu autogr.jpg |thumb|200px|Autograf G. G. Ursu]]

@@ Line 10: / Line 10: @@
 :G. G. Ursu a fost în acelaşi timp un sensibil şi nostalgic poet, acelaşi cult  nostalgic al trecutului manifestându-se şi în multe dintre versurile sale, în care evocă fie momente şi locuri ale copilăriei şi tinereţii, fie mari spirite literare care i-au influenţat modul de a gândi şi pe care le-a admirat şi cărora le-a închinat medalioane lirice în revistele literare ale timpului. „Sublimare a vieţii, transcedere a realităţii” era poezia pentru G. G. Ursu, versurile sale legându-se de amintirile dragi sufletului să, precum „dealul brânduşelor” din Bârladul natal, care a devenit titlul unui volum de versuri ce îl are ca autor. Lirica aşa numitului „poet al brânduşelor şi al florilor de brumă” a fost remarcată de critici literari prestigioşi ai vremii, Perpessicius remarca „ceea ce deosebeşte poezia lui G. G. Ursu de aceea a confraţilor săi moldoveni este o melancolie cu mult mai adâncă, ce transcede motivele evocate şi se comunică existenţei însăşi”.
 :Activitatea publicistică începută la Scrisul nostru a fost ulterior exploatată în redacţia altor reviste la a căror apariţie a contribuit, printre acestea numărându-se şi publicaţia ''Cuget clar'', la care a fost solicitat de marele Nicolae Iorga, unde a colaborat intens cu recenzii, cronici şi poezii.
-:Dincolo de intensa activitate didactică şi publicistică, omul G. G. Ursu se remarca prin acea modestie care adesea îi duce pe unii oameni pe calea uitării, aprecia istoricul literar Ion N. Oprea într-un medalion omagial dedicat acestuia, ceea ce nu se poate spune despre cercetătorul G. G. Ursu, a cărui activitate a fost apreciată de personalităţi precum Nicolae Iorga, Perpessicius, PompiliuConstantinescu, Al. Philippide, Al. Piru, Constantin Ciopraga, lucrările sale intrând în bibliografia esenţială a istoriei literaturii atât din zona Bârladului, cât şi de la Dunărea de Jos, de neocolit în orice demers de cercetare a trecutului literar
+:Dincolo de intensa activitate didactică şi publicistică, omul G. G. Ursu se remarca prin acea modestie care adesea îi duce pe unii oameni pe calea uitării, aprecia istoricul literar Ion N. Oprea într-un medalion omagial dedicat acestuia, ceea ce nu se poate spune despre cercetătorul G. G. Ursu, a cărui activitate a fost apreciată de personalităţi precum Nicolae Iorga, Perpessicius, PompiliuConstantinescu, Al. Philippide, Al. Piru, Constantin Ciopraga, lucrările sale intrând în bibliografia esenţială a istoriei literaturii atât din zona Bârladului, cât şi de la Dunărea de Jos, de neocolit în orice demers de cercetare a trecutului literar al Galaţiului şi în special al Tecuciului, căci „timpul e un critic mai senin şi mai rept şi nu este niciodată desminţit”. Volumele de versuri editate spre apusul vieţii îl consacră şi pe poetul G. G. Ursu, versurile sale rămânând să aducă aminte de personalitatea senină a celui care declara:
 :::::'''''Nimicul dulce al vieţii îl cunosc.
 :::::'''''Prieteni, pot pleca fără regrete.
@@ Line 22: / Line 21: @@
 Pseudonime: G. Varoni, G. Roman, Ion Trestianu
-Data nașterii: 25 ianuarie 1911
-Locul nașterii: Bârlad, jud. Vaslui
-Data decesului: 25 iunie 1980
-Locul decesului: Bucureşti
 Debut:
  publicistic: cu versuri, în perioada liceului, în Dimineaţa copiilor (1925);
@@ Line 106: / Line 59: @@
 Basarabiei (1939-1943), Vremea.
 == Biografie ==
-:'''Data şi locul naşterii:'''
+:'''Data şi locul naşterii:''' 25 ianuarie 1911, Bârlad, jud. Vaslui
-:'''Data şi locul decesului:'''
+:'''Data şi locul decesului:''' 25 iunie 1980, Bucureşti
-−
 :'''Studii:'''
-:*
+:*Şcoala de aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală din Bârlad (din 1919);
 :'''Titluri ştiinţifice:'''
-:*
+:*doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, cu teza „Literatura română memorialistică” (1969).
 :'''Activitate socio-profesională:'''
-:*
+:*a participat la şedinţele Societăţii literare „Academia bârlădeană”, condusă de poetul George Tutoveanu, fiind secretar literar al revistei ''Scrisul nostru'', publicaţia societăţii (1929-1931) şi al treilea şi ultimul
-:*
+secretar al acesteia (1933-1943);
 :'''Afiliere:'''

@@ Line 3: / Line 3: @@
 [[   File:Zugravescu autogr.jpg   |thumb|200px|Autograf Ioan Zugrăvescu]]
-[[  File:Zugravescu.jpg  |thumb|200px|'''Ioan Zugrăvescu''' - chimist, profesor universitar]]
+[[   File:Ursu.jpg   |thumb|200px|'''G. G. Ursu''' - istoric, poet, profesor]]
 == Prezentare ==
 :Un biet pasionat al trecutului” se autodefinea profesorul G. G. Ursu într-o