Nicolae G. Caranfil - Revision history

Tena at 09:14, 16 November 2022

2022-11-16T09:14:06Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-04-17T07:28:18Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 12:07, 13 January 2022

2022-01-13T12:07:29Z

Tena at 12:06, 13 January 2022

2022-01-13T12:06:26Z

Tena at 12:04, 13 January 2022

2022-01-13T12:04:52Z

Show changes

Tena at 11:23, 13 January 2022

2022-01-13T11:23:54Z

Show changes

Tena at 11:18, 13 January 2022

2022-01-13T11:18:44Z

Show changes

Tena at 09:58, 10 January 2022

2022-01-10T09:58:53Z

Tena: Created page with "
'''''Inginer, ministru''''' :::::'''''„Săne reamintim mereu că atunci când omul se ridică.”''''' File:Maur autogr.jpg |thumb|200..."

2022-01-10T09:58:27Z

Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Inginer, ministru''''' :::::'''''„Săne reamintim mereu că atunci când omul se ridică.”''''' File:Maur autogr.jpg |thumb|200..."

New page

<div style="text-align: justify;"> '''''Inginer, ministru'''''
:::::'''''„Săne reamintim mereu că atunci când omul se ridică.”'''''
[[ File:Maur autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Emil Mauri]]

[[ File:Maur.jpg |thumb|200px|'''Emil Maur''' - poet, publicist]]
== Prezentare ==
: .
Personalitate de seamă a perioadei interbelice, inginerul Nicolae G. Caranfil
s-a născut la Galați, despre descendenţa sa afirmând: „Familia mea este
veche în Moldova de Sus şi e cunoscută ca fiind alcătuită de oameni cu
stare. Ea a dat mulţi demnitari tocmai administraţiei publice: un pârcălab la
Suceava în 1750, un spătar, apoi un vornic şi prezident al divanului de apel sub
Mihai Sturdza, un prefect în Basarabia de Sus înainte de 1877, etc. [...] Tatăl meu
s’a mutat la Galați pe la 1885, şi a locuit acolo douăzeci şi cinci de ani, fiind un
fruntaş al oraşului. La Galaţi el l-a adus şi pe nepotul lui, cunoscutul avocat G. N.
Caranfil1, de mai multe ori deputat de Covurlui”2.
După absolvirea studiilor liceale în orașul natal și a celor din străinătate,
a revenit în țară, fiind „atras de ideea de electrificare a ţării, obiectiv care apărea
ca fiind prioritar la acea epocă” şi care se integra în „industria electrotehnică
incipientă, iniţiată de inginerul Leonida prin înfiinţarea societăţii «Energia3»”4.
Capacităţile de bun organizator, dovedite şi prin organizarea Expoziției
Internaţionale de Radio din Parcul „Carol” din Bucureşti (1-20 sept. 1929), erau
remarcate în presa vremii astfel:
Organizatorii expoziției din Parcul Carol, cari au chemat străinii să ne cunoască
și să ne aprecieze, ne-au oferit o satisfacție deplină. Nu numai că au reunit dintr’o
manifestare impozantă, tot ceeace știința și arta radiofonică au creiat, dar au reuşit
să prezinte lucruri excelente, de la arhitectura pavilioanelor până la cel mai mic
amănunt technic de interior. Expoziția a fost aranjată cu pricepere, cu inteligenţă,
cu gust și cu artă. Se cuvine să însemnăm cuvinte de omagiu pentru neobosiții
organizatori: inginerul N. Caranfil comisarul general, un om care îmbină energia
cu eleganţa, Ștefan Tătărescu, căpitan Gudju, pentru «Liga Apărării Naționale»,
pentru Societatea de radiodifuziune şi pentru oficialitate.6
Plecând de la întrebarea „nu este oare cu putință ca, profitând de această
regiune admirabilă de ape curgătoare, cari învălue acest oraș, să transformăm și
noi Capitala într’o așezare omenească plină de fântâni, plină de mici cascade de
ape curgătoare?”7, N. G. Caranfil a reușit, din poziția sa de director al Uzinelor
Comunale București, să realizeze unele dintre principalele lucrări edilitare şi
urbanistice necesare înfrumusețării Bucureștilor, printre acestea, la loc de frunte,
numărându-se asanarea lacurilor din nordul Capitalei, „o operă de o importanță
covârșitoare”, „o operă durabilă realizată în tăcere”8, care a necesitat multă muncă
şi pentru care au primit laude „organizatorii acestor lucrări de interes public d.
ministru N. G. Caranfil şi d. primar general Al. Donescu, pentru că în aceste
timpuri grele au ştiut să realizeze lucrări de aşa anvergură şi de interes public, fără
alt beneficiu pentru U.C.B. decât acela moral”9.
Printre alte realizări ale Uzinelor Comunale Bucureşti, înfăptuite sub
conducerea lui Nicolae Caranfil pot fi enumerate: dezvoltarea alimentării cu apă
potabilă, extinderea canalizării, regularizarea râului Dâmboviţa, modernizarea
serviciilor de salubritate, realizarea de fântâni arteziene. Printre acestea din urmă,
care trebuiau să fie „cât mai monumentale, cât mai mult joc de ape să aibă aceste
fântâni, ca să poată reprezenta oaze de răcoreală în arşiţa lunilor de vară”13, poate
fi menționată fântâna din fața Parcului Carol, care a fost inaugurată în anul 1934,
„întâia fântână construită de «U.C.B.» dela 1910 încoace în capitală şi demnă de
acest nume”14. De altfel, într-un raport referitor la situaţia financiară a Uzinelor
Comunale se făceau referiri pozitive la „deceniul de activitate al d-lui ing. N. G.
Caranfil, fostul director general”, perioadă în care acestea „au trecut fără dificultate
greutățile inerente vremurilor pe cari le trăim”15, în timp ce cifrele raportate erau
„concludente pentru a evidenția buna gospodărie care s’a făcut la Uzinele comunale
timp de peste un deceniu, sub priceputa conducere a d-lui ing. N. G. Caranfil”16
Nicolae Caranfil considera că una dintre măsurile care trebuiau întreprinse
pentru dezvoltarea orașelor din România era crearea unui „organism de stat care
să concentreze toate Uzinele Comunale din țară”, „condus independent de oameni
cu răspundere în fața instanțelor judecătorești, cu membrii de drept recrutați din
personalitățile recunoscute”18, sperând că prin înfiinţarea acestuia „vom putea să
ridicăm starea deplorabilă a orașelor noastre”19.
Din postura de preşedinte al Asociației Comunelor balneo-climatice
de pe litoralul dobrogean al Mării Negre, N. Caranfil constata că „importanța
stațiunilor de repaus și de însănătoșire de pe malul românesc al Mărei este
atât de însemnată, iar numărul lor este atât de redus încât este de mirare că
organizarea lor a rămas atât de înapoiată în toate privințele”20 . Considerând că
pentru revitalizarea acestora este esenţial un plan de măsuri concentrat, care să
remedieze problemele existente în localităţile respective, concluziona: „timpul
rămas e scurt, e chiar foarte scurt, căci după acest război european, mai mult
decât după cel din 1914, masa mare a populației va veni şi va fi adusă la locurile
de însănătoșire și de odihnă și aceasta va însemna pentru micul nostru litoral
maritim, sute de mii de vizitatori, iar nu mii, ca până acum şi un asemenea număr
de oameni ridică probleme edilitare, prea puțin apreciate şi înțelese în general
O politică coerentă de investiţii publice reprezenta, în concepţia sa, un
element esenţial în dezvoltarea României. Cunoscând în amănunt problemele
societăţii româneşti, nota: „sunt multe, multe probleme grave de soluționat
în Statul nostru, dar bunul simț și o sănătoasă judecată impun o alegere în
rezolvarea lor. Un schelet solid și un sistem complet de circulație a sângelui
nu constituie un om, dar fără acestea el nu poate exista. Tot astfel se petrec
lucrurile și cu colectivitatea omenească ce trăește pe un teritoriu limitat [...],
[dar] ceea ce trebue urmărit nu este ca organul să aducă beneficii, ci ca el să
funcționeze bine și armonios cu celelalte organe astfel ca «întregul organism»
al națiunii să fie eficient și să lucreze cu beneficii, reprezentate prin îmbogățirea
tuturor locuitorilor”26.
Nicolae Caranfil a fost un sportiv pasionat, remarcându-se prin pasiunea
pentru scrimă şi iahting. Campion naţional la scrimă, în mai multe rânduri, a
făcut parte din delegaţia României de la Olimpiada de la Amsterdam din 1928, ca
membru al echipei de scrimă32. Copilăria şi tinereţea, petrecute pe malul bătrânului
fluviu, Dunărea, i-au insuflat dragostea pentru sporturile nautice, afirmându-se în
sportul cu vele, printre performanţele sale numărându-se cursa Fiume – Pireu –
Constanţa, întreprinsă cu un cuter cu pânze, „Haiduc”, al cărui coproprietar era33, şi
cursa Constanţa – Istanbul – Constanţa, de peste 1.600 de mile, în care „România a
reuşit o strălucită propagandă; echipajiile dovedind un spirit de valoroşi navigatori
şi o sportivitate care ne face să-i
salutăm, pe membrii respectivi,
cu pălăria până la pământ”34.
Contribuţia sa la
dezvoltarea iahtingului a fost
recompensată prin acordarea
„Medaliei Maritime”, clasa I,
în decretul de acordare a
acestuia fiind specificate şi
motivele: „Întemeietorul Yacht
Club, București şi al clubului
«Metropola» şi reorganizatorul
Yacht Clubului Regal Roman;
este cel dintâiu care a introdus
şi format elevii la cutere şi yole
de tip internațional, de regate
și a schifurilor de vâslit.
În plan social a fost preocupat în permanenţă de condiţiile de trai ale celor
care lucrau în societăţile conduse de el, presa vremii observând că: „slujbaşilor din
cele două regii comunale li se cere muncă multă, dar li se dă şi un regim care îi face
să muncească cu toată sârguinţa pentru progresul lor”38. Pentru a fi în permanenţă
la curent cu nevoile acestora, desemna echipe de funcţionari din societăţile sale
pentru realizarea de anchete sociale cu privire la condiţiile lor de trai. În acelaşi
scop, a organizat un variat sistem de protecție socială, constând în servicii medicale,
pensii de bătrânețe și invaliditate. De asemenea, a înființat Casa de Credit, Economie
și Ajutor, a construit un cartier de locuințe şi a oferit diverse ajutoare pentru copii,
de la organizarea unor colonii de vară până la oferirea de ajutoare băneşti pentru
cumpărarea cărților de școală şi înlesniri pentru ridicarea nivelului profesional.
A susținut crearea unui program naţional de construcţii de locuinţe,
considerând că „Fiecare familie în un cămin propriu, trebue să fie la baza
oricărei politici sociale şi economice”, pentru aceasta acordând atenție problemei
„construirii în număr mare de locuinţe, deosebit de importantă prin însemnătatea
ce o prezintă pentru progresul naţiunii”39.
Meritele deosebite de-a lungul unui deceniu de luptă în interesul
dezvoltării Bucureștiului au fost recunoscute odată cu primirea în Academia
Română, în data de 23 mai 1940.
În semn de recunoaştere a meritelor sale la dezvoltarea Capitalei, una dintre
arterele Bucureştiului, care străbate cartierul Aviației, poartă numele inginerului
Nicolae Caranfil, căruia, aşa cum susţinea Neagu Djuvara, „Municipiul București
ar trebui să-i ridice o statuie căci inițiativei și sârguinței lui i se datorează – sub
domnia regelui Carol al II-lea – asanarea cununei de lacuri care înconjoară orașul
la nord”56.

Data naşterii: 28 noiembrie 189358
Locul naşterii: Galaţi
Data decesului: 22 aprilie 197859
Locul decesului: New York, S.U.A.
Studii:
 Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, secția reală60 (absolvit în 1911);
 Școala Specială de Geniu Civil, Arte şi Manufactură a Universităţii din
Gand61, Belgia (1919);
 specializare în inginerie la Universitatea din Cambridge (1919-1920).
Activitate socio-profesională:
 încorporat ca soldat la Regimentul 2 Artilerie Galați din cadrul Diviziei
„Grigore Manu” (1 oct. 1914); avansat brigadier (24 ian. 1916), sergent (10
mai 1916), plutonier (1 iul. 1916), sublocotenent în rezervă (1 oct. 1916)62,
locotenent în rezervă (1 sept. 1917)63 și căpitan în rezervă64 (10 mai 1936);
 a fost chemat temporar în activitate de serviciu în cadrele Regimentului
2 Artilerie, ca ajutor al comandantului unităţii, colonelul Gabriel Negrei
(1 iul. 1918 – 28 febr. 1919)65;
a făcut parte, pentru scurt timp, din Secțiunea I Tehnică civilă a Misiunii
Militare române din Franța, condusă de generalul Vasile Rudeanu
(sfârșitul anului 1918 – sept. 1919);
 a rămas la Paris până la sfârșitul anului 192066;
 director general al Societății Anonime Românești pentru Întreprinderi
Electrotehnice, Electrochimice şi Mecanice „Energia” din Bucureşti (1 apr.
192267 - 1929);
 a fost pus la dispoziția Inspectoratului General al Aeronauticii, prin
Decizia Ministerială nr. 947 (7 nov. 1924);
 inginer la Direcţia II tehnică a Ministerului de Război;
 șef al Șantierului Azuga;
 director al Fabricii „Energia” din Timișoara;
 campion naţional la scrimă, proba de spadă (1924, 1925, 1927, 1931,
1933, 1934), proba de sabie (1924, 1925, 1927);
 a călătorit în Statele Unite ale Americii împreună cu soția sa (1927);
 a participat la Congresul anual al Federației Internaționale de Scrimă de
la Amsterdam (26-27 iul. 1928)68;
 a participat la Olimpiada de la Amsterdam69 (31 iul. - 13 aug.1928);
 membru70 în Consiliul de administraţie al Societății de Difuziune
Radiotelefonică din România (din 1929);
 a susținut la Radio mai multe conferințe, printre care se numără:
comisar al Expoziției Internaţionale de Radio din Parcul „Carol” din
Bucureşti (1-20 sept. 1929);
 director general al Uzinelor Comunale București71 (U.C.B.) (1930-1940)72;
 director general al Societăţii Generale de Gaz şi Electricitate din Bucureşti
(S.G.G.E.) (1930-194473);
 a efectuat o vizită la Paris pentru a studia instalaţiile de filtrat şi sterilizat
ale oraşului (mai 1931);
 membru şi vicepreşedinte al consiliului de administraţie „Electrogaz” S.A.R.74;
 a fost trecut în evidența Comandamentului Forțelor Aeriene, prin Decizia
Ministerială nr. 1458/1932 (1 oct. 1932);
 administrator delegat al Societății Române de Radiodifuziune (1932);
 a făcut parte din Comitetul de onoare al Expoziției de Radio de la
București (oct. 1932);
 delegat din partea Radiodifuziunii Române la Conferința de
Radiodifuziune de la Madrid (1932);
 a fost trecut la Regimentul 1 Apărare contra Aeronavelor, prin Decizia
Ministerială nr. 1023/1935;
 subsecretar de stat la Subsecretariatul Aerului (1 mai 1935 – nov. 1936);
 a efectuat o vizită de lucru la Paris, pentru a negocia cu partea franceză
dotările necesare aviaţiei române (iul. 1936);
 ministru secretar de stat75 al Ministerului Aerului și Marinei (nov. 1936 - 1
ian. 1937);
 membru și administrator delegat (mart. 1937)76 al Asociaţiei Române
pentru Propaganda Aviaţiei (A.R.P.A.);
 membru în Comisiunea superioară de electrificare rurală77 (1937);
 membru78 şi preşedinte al Consiliului Superior al Exploatărilor
Comunale79 (1 iun. 1938);
membru în Comitetul central al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie80
(1938);
 a participat la Conferinţa Biroului Internaţional de Ştiinţe Administrative
şi a Uniunii Internaţionale a Oraşelor, desfăşurată la Bucureşti (29 iun. - 2
iul. 1938);
 s-a ocupat de organizarea secţiunii referitoare la lucrările de urbanism
din România, din cadrul Pavilionului României de la Expoziția de la
New-York81;
 membru în Consiliul Institutului Român de Energie82 (1938);
 preşedinte al Consiliului superior al transporturilor şi tarifelor;
 membru în Comisia de alcătuire a noului proiect de lege a minelor (1939)83;
 membru84 şi vicepreşedinte85 al Consiliului Superior al Apelor (1939-1944);
 membru în Consiliul de administraţie al „S.R.D.”, Societate anonimă română
de navigaţiune pe Dunăre, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie;
 membru în Consiliul de administraţie şi vicepreşedinte al „S.R.P.”,
Societate de Studii, Reprezentanţe şi Participaţiuni;
 membru şi preşedinte al Consiliului de administraţie al Societăţii
anonime române pentru fabricarea cimentului Portland „Dâmboviţa”86
(1940-194187);
 membru în Consiliul de administraţie al Societăţii Anonime Române de
Telefoane din Bucureşti, administrator delegat al societății (1940-194388);
 președinte al Consiliului Superior al învăţământului profesional, inferior
şi mediu (C.S.I.P.) (1939);
 membru în Consiliul de administraţie al Casei de Credit, Economie şi
Ajutor a Personalului Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate din
Bucureşti, înfiinţată în 193989;
 membru permanent în Consiliul Superior Economic90 (1939);
membru în Comisia de Sistematizare a Capitalei (1943);
 a susținut la Congresele A.G.I.R. comunicările: „Canalizări şi asanări de
interes larg”, „Industria aluminiului”, „De ce axa industrială nord-sud”,
„Pentru o politică a marilor lucrări”, „Spaţiul Dunărean, legătura între
Marea Nordului şi Marea Neagră”;
 a editat revista Tehnica și viața93;
 a fost trimis la o conferinţă de transporturi la Londra, de unde nu s-a mai
întors (oct. 1944);
 i-a fost retrasă naţionalitatea română şi i-a fost confiscată averea (febr. 1948)94;
 membru al Comitetului Național Român (1949-1950);
 fondator şi președinte al Comitetului Român de Asistență din Paris –
Comité d’Assistance aux Roumains (CAROMAN)95 (1947-1950);
 membru fondator al Mișcării Europene, a făcut parte dintre semnatarii96
din partea României a documentelor de constituire a Mișcării Europene
la Congresul Europei de la Haga din 7-11 mai 1948;
 a plecat, împreună cu familia, în S.U.A.97 (1948);
 redactor al publicaţiei Buletin Nautic al Yacht Clubului
Regal Român;
Afiliere:
 membru fondator şi preşedinte al Societăţii Sportive
„Metropola”98 (1931);
membru în Comitetul de conducere al Ligii Navale Române (din 1933);
 membru, vicepreşedinte99 (dec. 1933) şi președinte (1945)100 al Asociaţiei
„Yacht Club Bucureşti”;
 membru al Yacht Club Regal Român, vice-comodor al clubului (1934101)
şi președinte102;
 membru şi președinte al Federației Române de Scrimă (1934-1937);
 membru al Asociaţiei Producătorilor şi Distribuitorilor de Electricitate
din România (A.P.D.E.); delegat general în comitetul de conducere al
Asociației103;
 membru şi vicepreşedinte104 al Asociaţiei Generale a Inginerilor din
România (A.G.I.R.) (1936-1944);
 membru al Colegiului Inginerilor105 (1938);
 membru în Comitetul de conducere al Uniunii Federaţiilor Sportive din
România (U.F.S.R.) (1938-1940);
 președinte al Asociației Comunelor balneo-climatice de pe litoralul
dobrogean al Mării Negre (oct. 1939);
 membru corespondent al Academiei Române (23 mai 1940); i s-a retras
calitatea de membru corespondent al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei
Române (1948)106; a fost repus în drepturi ca membru al Academiei
Române (3 iul. 1990);
 președinte al Asociației Anglo-Române107;
 membru al Asociației „Prietenii Radiofoniei”108;
 membru al Societății Humanitas, asociaţia culturală a românilor din
Franţa de Nord109;
 membru al Ligii Românilor Liberi110;
 membru al Clubului de Iaht din New York (New York Yacht Club) (21
dec. 1961)111.
Distincţii – Decoraţii:
 Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa I, pentru aportul
desfăşurat în domeniul activităţii sportive (1930)112;
 Medalia Meritul Cultural pentru Sport clasa a II-a (1931);
 Decorat cu ordinul francez „Legiunea de onoare” în grad de Cavaler
(1935)113;
 Medalia „Virtutea Aeronautică”, clasa a III-a114 (1936);
 Ordinul „Meritul Cultural pentru Sport”115 (iun. 1937);
 „Medalia maritimă”, clasa I116 (aug. 1937);
 Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, clasa a II-a, pentru sport117
(1938);
 „Medalia aeronautică”, clasa a III-a (1938)118;
 Ordinul „Coroana României” (1939);
 Ordinul „Meritul Cultural pentru Sport” în grad de Ofițer (1943);
 „Ordinul Casei Domnitoare” pentru merite deosebite;
 Insigna sportivă de onoare, clasa I;
 Insigna de sportiv internaţional, clasa I.
Colaborări la publicații: Aeronautica, Argus, Buletinul A.P.D.E.,
Cronica românească, Excelsior, Natura, Radio-fonia, Radiofonia,
Revista Fundațiilor Regale, România Aeriană, Tehnica și Viața,
Vocea libertăţii119.

== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' 29 martie 1885<ref>Anul6.</ref>, [[Galaţi]]
:'''Data şi locul decesului:''' 7 octombrie 1963<ref>e''.</ref>, Geneva

:'''Studii:'''
:*

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*

:'''Afiliere:'''
:*

:'''Colaborări la publicații:''' ''.

== Note ==
<references />

== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/91071 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:'''TOPORAŞ, CAMELIA; BEZMAN, TENA; IRIMIA, ROCSANA; PRICOPI, OTILIA.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2018 - 2019.'' Galaţi, Axis Libri, 2019.

== Referinţe ==
:*'''

:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 3: / Line 3: @@
 [[   File:Canfil autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Nicolae G. Caranfil]]
-[[   File:Caranfil.jpg  |thumb|200px|'''Nicolae G. Caranfil''' - inginer]]
+[[  File:Caranfil nicolae.jpg |thumb|200px|'''Nicolae G. Caranfil''' - inginer]]
 == Prezentare ==
 :Personalitate de seamă a perioadei interbelice, inginerul Nicolae G. Caranfil s-a născut la Galați, despre descendenţa sa afirmând: ''„Familia mea este veche în Moldova de Sus şi e cunoscută ca fiind alcătuită de oameni cu stare. Ea a dat mulţi demnitari tocmai administraţiei publice: un pârcălab la Suceava în 1750, un spătar, apoi un vornic şi prezident al divanului de apel sub Mihai Sturdza, un prefect în Basarabia de Sus înainte de 1877, etc. [...] Tatăl meu s’a mutat la Galați pe la 1885, şi a locuit acolo douăzeci şi cinci de ani, fiind un fruntaş al oraşului. La Galaţi el l-a adus şi pe nepotul lui, cunoscutul avocat G. N. Caranfil, de mai multe ori deputat de Covurlui”''.

@@ Line 99: / Line 99: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/24340 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/24340 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Inginer, ministru'''''
 :::::'''''„Să ne reamintim mereu că atunci când omul se ridică deasupra simțului datoriei, datoria devine o plăcere.”'''''
-[[  File:Maur autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Emil Mauri]]
+[[   File:Canfil autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Nicolae G. Caranfil]]
 [[   File:Caranfil.jpg  |thumb|200px|'''Nicolae G. Caranfil''' - inginer]]

Nicolae G. Caranfil - Revision history

Tena at 09:14, 16 November 2022

Camelia: /* Fişier de autoritate */

Tena at 12:07, 13 January 2022

Tena at 12:06, 13 January 2022

Tena at 12:04, 13 January 2022

Tena at 11:23, 13 January 2022

Tena at 11:18, 13 January 2022

Tena at 09:58, 10 January 2022

Tena: Created page with " '''''Inginer, ministru''''' :::::'''''„Săne reamintim mereu că atunci când omul se ridică.”''''' File:Maur autogr.jpg |thumb|200..."

Tena: Created page with "
'''''Inginer, ministru''''' :::::'''''„Săne reamintim mereu că atunci când omul se ridică.”''''' File:Maur autogr.jpg |thumb|200..."