Difference between revisions of "Tuluceşti"
(→Obiceiuri și tradiții contemporane) |
(→Obiceiuri și tradiții contemporane) |
||
Line 71: | Line 71: | ||
='''Obiceiuri și tradiții contemporane'''= | ='''Obiceiuri și tradiții contemporane'''= | ||
− | :În această localitate, obiceiurile de iarnă debutau în preajma sărbătorii Sfântului Nicolae, 6 decembrie. În această perioadă, tinerii se adunau pentru colindă, îl alegeau pe cămăraș, adică responsabilul organizării evenimentelor legate de Crăciun și cel care colecta banii de la colind, dar și pe contaș, un tânăr, care deja făcuse armata și | + | :În această localitate, obiceiurile de iarnă debutau în preajma sărbătorii Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie. În această perioadă, tinerii se adunau pentru colindă, îl alegeau pe cămăraș, adică responsabilul organizării evenimentelor legate de Crăciun și cel care colecta banii de la colind, dar și pe contaș, un tânăr, care deja făcuse armata și care avea ca rol împărțirea cetelor, indicând fiecăreia în ce gospodărie să colinde. Tot de Sf. Nicolae, începeau şi repetiţiile pentru ''Plug'', alegându-se un cămăraş, pe aceleaşi criterii, pentru colaci. |
− | :Premergător colindatului efectiv, în timpul repetițiilor, se fixau cetele în scopul armonizării vocilor; cele șapte sau opt cete de câte patru colindători, plecau la colindat la fereastră, cântând antifonic. Cetele de colindători erau anunțate în prealabil de niște copii, care strigau până în ferestrele caselor. De menționat este că hainele colindătorilor erau obișnuite, deoarece nu existau costume populare în comună. După ce toate cetele treceau, cămărașul venea și colecta banii de la gazde, iar cu aceștia îi plătea pe lăutarii care cântau la horă, în toate zilele Crăciunului. De obicei, lăutarii cântau la douăsprezece sărbători. În perioada Crăciunului, se organizau hore la care participau tinerii și mamele fetelor. Tot atunci, exista obiceiului | + | :Premergător colindatului efectiv, în timpul repetițiilor, se fixau cetele în scopul armonizării vocilor; cele șapte sau opt cete de câte patru colindători, plecau la colindat la fereastră, cântând antifonic. Cetele de colindători erau anunțate în prealabil de niște copii, care strigau până în ferestrele caselor. De menționat este că hainele colindătorilor erau obișnuite, deoarece nu existau costume populare în comună. După ce toate cetele treceau, cămărașul venea și colecta banii de la gazde, iar cu aceștia îi plătea pe lăutarii care cântau la horă, în toate zilele Crăciunului. De obicei, lăutarii cântau la douăsprezece sărbători. În perioada Crăciunului, se organizau hore la care participau tinerii și mamele fetelor. Tot atunci, exista obiceiului ''moşoilor'', adică o parodie a nunţii, când se organiza şi un bâlci. |
− | :La mijlocul secolului anterior, se mai practica încă obiceiul de a merge cu plugul cu boi, care era împodobit cu tricolor. Ceata de colindători era formată din cinci sau şase plugari, care cântau | + | :La mijlocul secolului anterior, se mai practica încă obiceiul de a merge cu ''plugul cu boi'', care era împodobit cu tricolor. Ceata de colindători era formată din cinci sau şase plugari, care cântau ''Plugul''. |
:Sursa: BĂNCESCU, Iuliana; PANAITESCU, Laura Elisabeta, ''Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos'', vol. 1. Galaţi : Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2017, p. 57-58. | :Sursa: BĂNCESCU, Iuliana; PANAITESCU, Laura Elisabeta, ''Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos'', vol. 1. Galaţi : Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2017, p. 57-58. |
Revision as of 08:20, 19 April 2021
Contents
Date monografice
- Comuna Tuluceşti are în componenţa sa 3 sate: Tuluceşti, Şiviţa şi Tătarca şi este situată în SE judeţului, în Câmpia Înaltă a Covurluiului şi lunca Prutului, la hotarul cu Republica Moldova. Se află în bazinele hidrografice Prut şi Siret, apele principale fiind Prut, Chineja şi Valea Mare (Târnăsoaia). Pe teritoriul comunei se află rezervaţia naturală „Pădurea Gârboavele”, iar în apropierea acesteia, herghelia cu cai de rasă Gidran. Clima comunei este temperat-continentală. Vegegaţia teritoriului agricol al comunei este reprezentată prin vegetaţia de stepă şi silvo-stepă în nord-vest, iar valea Prutului, este dominată de vegetaţia de luncă. Populaţia localităţii este de 7.586 locuitori (2002), iar suprafaţa este de 7262 ha.
- Prima referire documentară asupra satelor comunei Tuluceşti apare în Documentele Moldovene la 23 februarie 1438 când Ilie Voievod dă mănăstirii Neamţ o prisacă în localitatea Gura Tătarcei. Satul Tuluceşti este atestat documentar la 11 aprilie 1552, când Giurgea Tulbă din Tuluceşti dăruieşte mănăstirii Tazlău „a treia parte din jumătate de sat Tuluceşti”.
- Referitor la etimologia numelui de Tuluceşti există mai multe ipoteze, o primă ipoteză făcând referire la un anume Tulucă, nume care se regăseşte în Documentul 166 (1538) din timpul lui Ştefan, fiul lui Ştefan cel Mare. Astfel, nu este exclus ca localitatea să se fi numit mai întâi Tuluc, mai ales că la 1664 este trecută în documente „Gârla lui Tuluc”. O altă ipoteză face referire la la un neam de haiduci numit Tuluc care ar fi trăit in aceste locuri. Este cert faptul că după 1850 urmaşii acelor haiduci au întemeiat în acel loc „Hanul şi cârciuma lui Tuluc”. Mai există o ipoteză conform căreia ar fi existat un anume Tulucă care apare în Documente Bârlădene în secolul al XVII-lea. Despre satul Şiviţa ne aminteşte un document din 3 aprilie 1588 când domnitorul Petru Şchiopul îl dăruieşte mănăstirii Galata: „La 1588 Domnitorul Petru Şchiopul trimite pe cămăraşul său Ştefan la Ţarigrad cu 6000 de aspri să plătească dajdia către Poartă; pe drum a murit, iar banii n-au ajuns unde trebuie, astfel că, neavând încotro, a scos vânzător satul Şiviţa”. Atestarea sigură a satului Tătarca este din 29 aprilie 1552, când Ştefăniţă Vodă dăruieşte mănăstirii Tazlău satul „Tătăreni de la Brateş”. La mijlocul secolului al XIX-lea, comuna Tuluceşti se întindea de la Prut până la Pechea, pe la Fileşti Calica şi la Brateş.
- Începând cu anii 1800-1820, satele cunosc o dezvoltare mai puternică. Unul din boierii acelor vremuri din judeţul Covurlui era boierul Bacalbaşa. El stăpânea pământul din sudul satului Tuluceşti până în apropierea oraşului Galaţi, având un han aproape de Tuluceşti ale cărui ruine s-au văzut până prin anii 1910-1915. Boierul Bacalbaşa a fost prieten cu tatăl lui Alexandru Ioan Cuza, postelnicul Ion Cuza, fiind şi el multă vreme pârcâlab de Galaţi: „ Părinţii lui Cuza veneau în vizită la familia care locuia la Curte şi copiii moşierului împreună ci Al. Ioan Cuza, coborând la Brateş să se scalde, se amestecau cu cei ai satului”. Dovadă a marii prietenii dintre familiile Bacalbaşa şi Cuza o constituie faptul că după alegerea lui Cuza ca domn, Bacalbaşa vinde Curtea şi se mută la Bucureşti.
- Obiective turistice
- Pădurea Gârboavele se află la 17 km de municipiul Galaţi. Ocupând circa 100 ha, rezervaţia este înconjurată de salcâmi pe o suprafaţă de 350 ha. Predomină asociaţiile de stejar brumăriu şi stejar pufos, precum şi tufărişuri de păducel, migdal pitic şi porumbar. Pădurea Gârboavele adăposteşte peste 470 de specii floristice, printre care se numără şi o serie de specii rare: stânjenelul, ruscuţa de primăvară, bujorul românesc, umbra iepurelui etc.
- Există, de asemenea, un complex de agrement, cu piscină, mese de tenis şi biliard, lac artificial pentru pescuit, amenajare tir sportiv, teren de sport polivalent cu gazon artificial şi nocturnă, bar de de zi, terasă, parcare.
- Grădina Zoologică Galaţi este situată în Pădurea Gârboavele, pe o suprafaţă de 7 ha, la 17 km nord-vest de Galaţi. Grădina Zoologică se află într-o etapă de dezvoltare şi modernizare. Tematica Zoo Gârboavele a fost elaborată în 1997, împreună cu specialiştii de la European Association of Zoos and Aquaria, şi are drept obiective conservarea speciilor rare de animale, precum şi educaţia pentru conservare. Aici pot fi văzute păsări şi mamifere rare din Europa şi Asia, se poate practica echitaţia, existând cai special antrenaţi pentru acest scop, dar şi un manej amenajat şi personal instruit.
- Muzeul Satului este situat în pădurea Gârboavele, pe o întindere de 1.36 ha; amplasamentul reconstituie la o scară mai mică o vatră de sat românesc care cuprinde patru gospodării din zona Cavadineşti, Măstăcani, Corod şi Cahul. Ca aspect inedit, remarcăm atât casa cu ascunzătoare, cât şi anexele – chimniţa, samaluc, saia, adăpost pentru râşniţă, toate oferind o imagine complexă nu doar asupra unor forme de locuire, ci şi asupra unor contexte socio-istorice şi culturale, pe fondul cărora acestea s-au conturat. Arhitectura locuinţelor reprezentate din Zona Galaţiului corespunde aproximativ sf. sec. XVIII – începutul sec. XIX.
- Sursa: Tuluceşti. Primăria Comunei Tuluceşti. [Tuluceşti] : Carte pentru tinerii de azi şi de mâine : [Monografie]. Tuluceşti : Primăria comunei Tuluceşti, 1997; Galerie foto. În: Primăria Comunei Tuluceşti [online]. [citat 5 iunie 2012]. Disponibil în internet: http://www.primariatulucesti.ro/galerie-foto/?nggpage=2; Gradina Zoologica Garboavele din Galati. În: Animale.ro [online]. [citat 5 iunie 2012]. Disponibil în internet: http://www.animale.ro/articole/gradina-zoologica-garboavele-din-galati; Muzeul Satului Galati : gospodarie traditionala. În: Centrul Cultural "Dunarea de Jos" Galati [online]. [citat 19 iulie 2012]. Disponibil în internet: http://www.muzeulsatuluigalati.ro/; Rezervatia naturala Padurea Garboavele : Galati. În: SkyTrip [online]. [citat 5 iunie 2012]. Disponibil în internet: http://www.skytrip.ro/rezervatia-naturala-padurea-garboavele-din-judetul-galati-ob-2201.html.
Primăria TULUCEŞTI
Date contact:
- Adresa: loc. Tuluceşti, jud. Galaţi
- Cod poştal: 807300
- Telefon: 0236/345007, 345016, 345138
- Fax: 0236/345707
- E-mail: tulucesti@yahoo.com
- Site: http://www.primariatulucesti.ro
Biblioteca
- Biblioteca Comunală Tuluceşti este situată în centrul comunei. Biblioteca a fost înfiinţată în 1963, din 1967 biblioteca funcţionând în cadrul Căminului Cultural. Are o suprafaţă de 70 m² şi este formată din trei săli, una din ele având rol de sală de lectură. Înainte de 1990, biblioteca nu a funcţionat permanent, ci doar sporadic, câteva ore pe săptămână. După acestă dată, biblioteca şi-a reluat rolul în mijlocul comunităţii, alături de şcoală şi biserică.
- Amplasată în mijlocul comunei, biblioteca oferă tuturor cetăţenilor comunei doritori de lectură cărţi din diferite domenii: filosofie, religie, medicină, agricultură, istorie, literatură română şi universală. Biblioteca Comunală Tuluceşti deţine un numar de 1150 volume si este frecventată de elevi, în proporţie de 80%, casnice, intelectuali, pensionari. Numărul utilizatorilor activi este de 450, iar numărul vizitelor la bibliotecă este de 5160.
- Bibliotecari:
- Gavriluţă Elena;
- Dănăilă Antoneta;
- Solomon Alexandrina;
- Lepădatu Dorina.
- Blogul bibliotecii: http://bibliotecatulucesti.blogspot.ro/
- Bibliotecar:
- BEŞLEAGĂ Vica (n. 07.07.1965, Şiviţa, jud. Galaţi)
Studii:
- Liceul Industrial nr. 10 Galaţi
Experienţă profesională:
- Operator chimist I.F.T.F.S. Bucureşti (1984–1985)
- Agent fiscal Primăria Tuluceşti (1988 – 1991)
- Bibliotecar Biblioteca Comunală Tuluceşti (din 1991).
Educaţie
- Grădiniţe:
- Grădiniţa cu Program Normal nr. 1, com. Tuluceşti;
- Grădiniţa cu Program Normal nr. 1, sat Tătarca, com. Tuluceşti;
- Grădiniţa cu Program Normal nr. 1, sat Şiviţa, com. Tuluceşti.
- Școli gimnaziale:
- Şcoala Gimnazială Nr. 1, com. Tuluceşti Tel: 0236/829.909
email: scoala_tulucesti@yahoo.com.
- Şcoala Gimnazială Nr. 1, sat Şiviţa, com. Tuluceşti Tel: 0236/863.406.
Obiceiuri și tradiții contemporane
- În această localitate, obiceiurile de iarnă debutau în preajma sărbătorii Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie. În această perioadă, tinerii se adunau pentru colindă, îl alegeau pe cămăraș, adică responsabilul organizării evenimentelor legate de Crăciun și cel care colecta banii de la colind, dar și pe contaș, un tânăr, care deja făcuse armata și care avea ca rol împărțirea cetelor, indicând fiecăreia în ce gospodărie să colinde. Tot de Sf. Nicolae, începeau şi repetiţiile pentru Plug, alegându-se un cămăraş, pe aceleaşi criterii, pentru colaci.
- Premergător colindatului efectiv, în timpul repetițiilor, se fixau cetele în scopul armonizării vocilor; cele șapte sau opt cete de câte patru colindători, plecau la colindat la fereastră, cântând antifonic. Cetele de colindători erau anunțate în prealabil de niște copii, care strigau până în ferestrele caselor. De menționat este că hainele colindătorilor erau obișnuite, deoarece nu existau costume populare în comună. După ce toate cetele treceau, cămărașul venea și colecta banii de la gazde, iar cu aceștia îi plătea pe lăutarii care cântau la horă, în toate zilele Crăciunului. De obicei, lăutarii cântau la douăsprezece sărbători. În perioada Crăciunului, se organizau hore la care participau tinerii și mamele fetelor. Tot atunci, exista obiceiului moşoilor, adică o parodie a nunţii, când se organiza şi un bâlci.
- La mijlocul secolului anterior, se mai practica încă obiceiul de a merge cu plugul cu boi, care era împodobit cu tricolor. Ceata de colindători era formată din cinci sau şase plugari, care cântau Plugul.
- Sursa: BĂNCESCU, Iuliana; PANAITESCU, Laura Elisabeta, Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos, vol. 1. Galaţi : Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2017, p. 57-58.
Note/Referinţe
CHIRILĂ, Amelian, Monografia comunei Tuluceşti. Galaţi: Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2012. Accesibilă în format electronic la adresa: https://comunatulucesti.wordpress.com/2014/03/28/monografia-comunei-tulucesti/
- Tuluceşti, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"] [citat 17 aprilie 2018]: