Difference between revisions of "Ludovic Feldman"

(Created page with "File:Example.jpg Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale. Biografie Data naşterii:...")
 
(Fişier de autoritate)
 
(24 intermediate revisions by 3 users not shown)
Line 1: Line 1:
[[File:Example.jpg]]
+
<div style="text-align: justify;"> '''''Violonist, compozitor'''''
 +
:::::'''''"Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodoperele universale."'''''
 +
[[File:Feld.png|thumb|Autograf Ludovic Feldman]]
  
Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale.
+
[[File: Ludovic.jpg|thumb|200px|'''Ludovic Feldman, compozitor''']]
Biografie
+
== Prezentare ==
Data naşterii: 25 mai 1893
+
:Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
Locul naşterii: Galaţi
+
:Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este '''Interpretul''', iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a '''Compozitorului'''.
Data decesului: 11 septembrie 1987
+
:Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București.
Locul decesului: Bucureşti
+
:A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.
Studii:
+
 
școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
+
== Biografie ==
studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
+
:'''Data şi locul naşterii:''' [[25 mai]] [[1893]], [[Galați]]
Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru
+
:'''Data şi locul decesului:''' [[11 septembrie]] [[1987]], [[București]]
Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
+
 
elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
+
:'''Studii:'''
a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din
+
:*școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
Viena (1913);
+
:*studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct,
+
:*Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).
+
:*elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
Activitate socio-profesională:
+
:*a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
s-a reîntors în ţară (1913);
+
:*lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).
violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti,
+
 
sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
+
:'''Activitate socio-profesională:'''
a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi
+
:*s-a reîntors în ţară (1913);
(17 nov. 1913);
+
:*violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în
+
:*a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon
+
:*scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, [[dr. Solomon Feldman]], la îngrijirea răniţilor;
Feldman, la îngrijirea răniţilor;
+
:*a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în
+
:*prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
război (11 iun. 1919);
+
:*prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei
+
:*prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
din Zagreb (1925-1926);
+
:*membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în
+
:*a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
+
:*a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din
+
:*după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
+
:*„pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954);
membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti
+
:*membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).
(1930-1940);
+
[[File:1.jpg|200px|]]
a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la
+
 
programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul
+
:'''Afiliere:'''
Ludovic Feldman
+
:*membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
179
+
:*membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);
Oameni în memoria Galaţiului
+
:*membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
+
 
a susţinut emisiuni de radio şi televiziune,
+
:'''Distincţii - Decoraţii:'''
concerte-lecţii, conferinţe;
+
:*Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
după pensionare (1953) s-a dedicat
+
:*Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
exclusiv compoziţiei;
+
:*Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
„pensionar de onoare” al Uniunii
+
[[File:Feldman 1.jpg|200px|thumb|]]
Compozitorilor (1954):
+
 
membru în comitetul Editurii Muzicale
+
:'''Premii:'''
(1957).
+
:*Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);
Afiliere:
+
:*Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
membru al Comitetului artistic pentru
+
:*Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);
muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
+
:*Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);
membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949,
+
:*Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca
+
 
membru „foarte activ”);
+
:'''Colaborări la publicaţii: ''' ''Muzica'' (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică
+
 
simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
+
:'''Debut:''' concertistic la 11 ani.
Distincţii - Decoraţii :
+
 
Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
+
== Fişier de autoritate ==
Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
+
:*[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/51084 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
+
 
Premii:
+
== Surse ==
Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea
+
:*'''TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BUTE, MIHAELA''', ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.
I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru
+
 
orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei
+
== Resurse electronice ==
suflători” (1946);
+
:*'''Ludovic Feldman'''. În: ''Comunitatea Evreilor Galaţi. Personalități'' [online]. [citat 13 martie 2020]. [[https://sites.google.com/site/cegalati/personalitati]]
Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi
+
:*'''PREDESCU, DAN CĂTĂLIN'''. Gălățeni care au uimit lumea : Ludovic Feldman. În: ''Viața liberă'' [online], 16 mai 2013. [citat 13 martie 2020]. [[https://www.viata-libera.ro/diaspora/42205-galati-viata-libera-galateni-care-auuimit-lumea-ludovic-feldman]]
orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
+
 
Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni
+
:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]
simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii
 
de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de
 
concert pentru orchestră de suflători” (1982);
 
Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea
 
„Concertino” (1978);
 
Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
 
Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
 
Debut: concertistic la 11 ani.
 
Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman
 
şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici.
 
Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic
 
primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt
 
român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
 
Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea
 
Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia
 
în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară,
 
se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în
 
cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
 
Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o
 
prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor
 
sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca
 
Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au
 
susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist
 
al Filarmonicii din București.
 
A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului
 
românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri.
 
A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima
 
perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică
 

Latest revision as of 09:08, 17 April 2022

Violonist, compozitor
"Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodoperele universale."
Autograf Ludovic Feldman
Ludovic Feldman, compozitor

Prezentare

Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București.
A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.

Biografie

Data şi locul naşterii: 25 mai 1893, Galați
Data şi locul decesului: 11 septembrie 1987, București
Studii:
  • școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
  • studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
  • Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
  • elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
  • a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
  • lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).
Activitate socio-profesională:
  • s-a reîntors în ţară (1913);
  • violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
  • a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
  • scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon Feldman, la îngrijirea răniţilor;
  • a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
  • prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
  • prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
  • prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
  • membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
  • a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
  • a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
  • după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
  • „pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954);
  • membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).

1.jpg

Afiliere:
  • membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
  • membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);
  • membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
Distincţii - Decoraţii:
  • Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
  • Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
  • Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
Feldman 1.jpg
Premii:
  • Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);
  • Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
  • Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);
  • Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);
  • Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
Debut: concertistic la 11 ani.

Fişier de autoritate

Surse

  • TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BUTE, MIHAELA, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

  • Ludovic Feldman. În: Comunitatea Evreilor Galaţi. Personalități [online]. [citat 13 martie 2020]. [[1]]
  • PREDESCU, DAN CĂTĂLIN. Gălățeni care au uimit lumea : Ludovic Feldman. În: Viața liberă [online], 16 mai 2013. [citat 13 martie 2020]. [[2]]
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z