Difference between revisions of "Emil Maur-Passini"

 
(6 intermediate revisions by 2 users not shown)
Line 1: Line 1:
<div style="text-align: justify;"> '''''Ofiţer de cavalerie, compozitor'''''
+
<div style="text-align: justify;"> '''''Poet, publicist'''''
:::::'''''„...”'''''
+
:::::'''''„Vei avea prilej în viață, să găsești pietre scumpe și în noroiul social, în care nevoile ne fac, uneori, să coborîm.”'''''
[[  File:Skeletti autogr.jpg|thumb|200px|Autograf Emil Scarlat Skeletti]]
+
[[  File:Maur autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Emil Maur]]
 
   
 
   
[[ File:Skeletti.jpg  |thumb|200px|'''Emil Scarlat Skeletti''' - ofiţer de cavalerie, compozitor]]  
+
[[ File:Emil maur.jpg  |thumb|200px|'''Emil Maur''' - poet, publicist]]  
 
== Prezentare ==
 
== Prezentare ==
:Născut la Galați, într-o familie de elvețieni, de origine franco-italiană, Emil Maur, „familiarizat prin decenii de cetire cu toată literatură românească”,a devenit, prin întreaga sa creație poetică și publicistică, un „cântăreț al Galațiului”, un nume consacrat în viața culturală a orașului de la Dunăre. „În contextul mişcării spirituale a oraşului Galaţi din primele decenii ale veacului nostru, se remarcă ca personalitate distinctă, de mare originalitate şi autentică savoare de boemă, scriitorul şi publicistul Emil Maur, discipol al
+
:Născut la Galați, într-o familie de elvețieni, de origine franco-italiană, Emil Maur<ref>Pseudonime: Emar, Othelo, Pass, Passin, Eugen Passini, Emil Passini, Eug. Pass., Maur.</ref>, „familiarizat prin decenii de cetire cu toată literatură românească”,a devenit, prin întreaga sa creație poetică și publicistică, un „cântăreț al Galațiului”, un nume consacrat în viața culturală a orașului de la Dunăre. ''„În contextul mişcării spirituale a oraşului Galaţi din primele decenii ale veacului nostru, se remarcă ca personalitate distinctă, de mare originalitate şi autentică savoare de boemă, scriitorul şi publicistul Emil Maur, discipol al lui Macedonski, căruia i-a fost fidel prin scrisul, dar mai ales prin alura sa, în calitate de conducător de cenaclu sau redactor al unor publicaţii de provincie”'', consemna profesorul și istoricul literar [[D. D. Șoitu]], cel care s-a ocupat, în principal, de opera literară a poetului, și tot el aprecia că, ''„prin opera sa poetică, Maur ni se dezvăluie ca un revelator al eului, un liric, prin excelenţă subiectiv, deşi idealurile şi reflecţiile sale sînt permanent şi organic integrate în existenţa obiectivă. Romantic vizionar, el a năzuit spre o lume mai bună, a încercat chiar să depăşească linia de mijloc a vieţii, repudiind vulgarul, convenţionalul; în centrul existenţei, Maur a văzut totdeauna omul, pe care voit l-a confundat cu propriul său eu”''.
lui Macedonski, căruia i-a fost fidel prin scrisul, dar mai ales prin alura sa, în calitate de conducător de cenaclu sau redactor al unor publicaţii de provincie”, consemna profesorul și istoricul literar D. D. Șoitu, cel care s-a ocupat, în principal, de opera literară a poetului, și tot el aprecia că, „prin opera sa poetică,
+
:Asemănarea poetului cu discipolul său, Macedonski, a fost remarcată de poetul [[Valeriu Gorunescu]], unul dintre cei care l-au cunoscut pe Emil Maur în ultima perioadă a existenței sale în România, și care își amintea astfel prima întâlnire cu poetul: ''„maestrul m-a fixat cu ochi cercetători, acoperiţi de nişte ochelari pince nez, cu părul pe deasupra frunţii ras, râvnind o chelie ce nu exista. M-a izbit de la început asemănarea lui cu poetul Alexandru Macedonski. Şi nu mă înşelam: Emil Maur a fost unul dintre tinerii de odinioară apreciat de poetul rondelurilor, cum a fost preţuit şi de Ovid Densuşianu, în revista căruia, ''Vieaţa nouă'', a publicat multe poezii în decurs de câţiva ani”''.
Maur ni se dezvăluie ca un revelator al eului, un liric, prin excelenţă subiectiv, deşi idealurile şi reflecţiile sale sînt permanent şi organic integrate în existenţa obiectivă. Romantic vizionar, el a năzuit spre o lume mai bună, a încercat chiar să depăşească linia de mijloc a vieţii, repudiind vulgarul, convenţionalul; în centrul existenţei, Maur a văzut totdeauna omul, pe care voit l-a confundat cu propriul său eu”.
 
:Asemănarea poetului cu discipolul său, Macedonski, a fost remarcată de poetul [[Valeriu Gorunescu]], unul dintre cei care l-au cunoscut pe Emil Maur în ultima perioadă a existenței sale în România, și care își amintea astfel prima întâlnire cu poetul: ''„maestrul m-a fixat cu ochi cercetători, acoperiţi de nişte ochelari pince nez, cu părul pe deasupra frunţii ras, râvnind o chelie ce nu exista. M-a izbit de la început asemănarea lui cu poetul Alexandru Macedonski. Şi nu mă înşelam: Emil Maur a fost unul dintre tinerii de odinioară apreciat de poetul rondelurilor, cum a fost preţuit şi de Ovid Densuşianu, în revista căruia, [[Vieaţa nouă]], a publicat multe poezii în decurs de câţiva ani”''.
 
 
:Majoritatea exegeților care au fost preocupați de activitatea sa publicistică și literară nu au menționat faptul că Emil Maur a fost cel care s-a îngrijit de apariția, sub patronajul lui [[Corneliu V. Botez]], a publicației ''Mihail Eminescu: Foaie comemorativă'', „număr unic apărut cu prilejul desvălirii monumentului marelui poet în ziua de 16 octombrie în orașul Galați”, publicația având menționată, în frontispiciu, adresa redacției și administrației, str. Elena Doamna nr. 9, domiciliul poetului.
 
:Majoritatea exegeților care au fost preocupați de activitatea sa publicistică și literară nu au menționat faptul că Emil Maur a fost cel care s-a îngrijit de apariția, sub patronajul lui [[Corneliu V. Botez]], a publicației ''Mihail Eminescu: Foaie comemorativă'', „număr unic apărut cu prilejul desvălirii monumentului marelui poet în ziua de 16 octombrie în orașul Galați”, publicația având menționată, în frontispiciu, adresa redacției și administrației, str. Elena Doamna nr. 9, domiciliul poetului.
:Realitățile economico-sociale ale Galaţiului anilor ’30 pot fi privite astăzi prin ochii jurnalistului Emil Maur, care, în articolele date spre tipar cotidienelor gălățene din acea vreme la care a colaborat, creiona imaginea unui oraş cuprins de marasmul crizei economice, care suferea din cauza fiscalităţii excesive, a crizei
+
:Realitățile economico-sociale ale Galaţiului anilor ’30 pot fi privite astăzi prin ochii jurnalistului Emil Maur, care, în articolele date spre tipar cotidienelor gălățene din acea vreme la care a colaborat, creiona imaginea unui oraş cuprins de marasmul crizei economice, care suferea din cauza fiscalităţii excesive, a crizei cerealelor, a șomajului şi a aspectelor edilitare, mesajul transmis fiind cel al unei inevitabile decăderi: ''„Galații e unul dintre orașele mari ale țării intrat și el în comă. De câțiva ani încoace tânjește și starea i se înrăutățește mereu, fără nici o nădejde de îndreptare. Nu-i mai rămâne decât să-și pregătească steaguri de doliu și să le arboreze la barierele orașului cu inscripția: Galații a murit!"''  
cerealelor, a șomajului şi a aspectelor edilitare, mesajul transmis fiind cel al unei inevitabile decăderi: ''„Galații e unul dintre orașele mari ale țării intrat și el în comă. De câțiva ani încoace tânjește și starea i se înrăutățește mereu, fără nici o nădejde de îndreptare. Nu-i mai rămâne decât să-și pregătească steaguri de doliu și să le arboreze la barierele orașului cu inscripția: Galații a murit!~"''  
+
:Se cunosc puține date despre modul în care își câștiga existența poetul, „spirit febril, într-o permanentă căutare: frustrat de mediul în care a trăit, copleșit de greutățile materiale ale gazetarului de provincie”. Cercetările din Arhivele Statului – filiala Galați, întreprinse de scriitorul [[Ion Trif Pleșa]], dezvăluie faptul că după apariția celei de-a doua ediții a volumului „Pâine de cuvinte”, acesta a apelat la sprijinul prefectului [[Constantin Ignat]], pentru acordarea unui „credit extraordinar, ca ajutor pentru continuarea lucrărilor mele literare”, cererea fiindu-i aprobată.
:Se cunosc puține date despre modul în care își câștiga existența poetul, „spirit febril, într-o permanentă căutare: frustrat de mediul în care a trăit, copleșit de greutățile materiale ale gazetarului de provincie”. Cercetările din Arhivele Statului – filiala Galați, întreprinse de scriitorul [[Ion Trif Pleșa]], dezvăluie faptul că după apariția celei de-a doua ediții a volumului „Pâine de cuvinte”, acesta a apelat la sprijinul prefectului [[Constantin Ignat]], pentru acordarea unui „credit extraordinar, ca ajutor pentru continuarea lucrărilor mele literare”, cererea fiindu-i aprobată.
 
 
:Într-un material în care contracara acuzaţiile aduse Galaţiului prin prisma vestitelor versuri ale poetului [[Barbu Nemţeanu]], „Galaţi oraş cumplit de negustori, oraş barbar care-ţi omori poeţii”, ziaristul [[George Munteanu]] îl enumera printre exemplele folosite în argumentaţia sa şi pe Maur: „Dl. Emil Maur, o rămăşiţă a poeţilor gălăţeni, nu trăeşte dela o vreme printr’un perpetuu concurs al negustorilor?”.
 
:Într-un material în care contracara acuzaţiile aduse Galaţiului prin prisma vestitelor versuri ale poetului [[Barbu Nemţeanu]], „Galaţi oraş cumplit de negustori, oraş barbar care-ţi omori poeţii”, ziaristul [[George Munteanu]] îl enumera printre exemplele folosite în argumentaţia sa şi pe Maur: „Dl. Emil Maur, o rămăşiţă a poeţilor gălăţeni, nu trăeşte dela o vreme printr’un perpetuu concurs al negustorilor?”.
:Interesante sunt și notiţele profesorului [[D. D. Şoitu]], consemnate în dosarul dedicat lui Emil Maur, aflat în colecţiile speciale ale bibliotecii judeţene din Galaţi, în care apare informaţia: „stătea foarte bine cu chestura – poliţia – poate avea serviciu secret la ei!”. Aceste notițe, corelate cu o informație descoperită
+
:Interesante sunt și notiţele profesorului [[D. D. Şoitu]], consemnate în dosarul dedicat lui Emil Maur, aflat în colecţiile speciale ale bibliotecii judeţene din Galaţi, în care apare informaţia: „stătea foarte bine cu chestura – poliţia – poate avea serviciu secret la ei!”. Aceste notițe, corelate cu o informație descoperită într-un număr din 1926 al Monitorului Oficial, aduc în prim plan noi aspecte ale vieții lui Maur, mai puțin cunoscute până acum.
într-un număr din 1926 al Monitorului Oficial, aduc în prim plan noi aspecte ale vieții lui Maur, mai puțin cunoscute până acum.
 
 
:Alegând calea exilului, Emil Maur s-a stabilit în Elveţia, pe al cărui pământ păşeşte în luna septembrie a anului 1954, eveniment relatat de redacţia publicaţiei elveţiene ''Unirea'': „Aducem la cunoştinţă pe această cale tuturor prietenilor noştri elveţieni şi români că în ziua de 4 Septembrie 1954 au păşit pe pământul Elveţiei Doamna şi Domnul Emil Passini-Maur.
 
:Alegând calea exilului, Emil Maur s-a stabilit în Elveţia, pe al cărui pământ păşeşte în luna septembrie a anului 1954, eveniment relatat de redacţia publicaţiei elveţiene ''Unirea'': „Aducem la cunoştinţă pe această cale tuturor prietenilor noştri elveţieni şi români că în ziua de 4 Septembrie 1954 au păşit pe pământul Elveţiei Doamna şi Domnul Emil Passini-Maur.
Domnul Emil Passini a fost
+
:Domnul Emil Passini a fost cunoscut în mijlocul publiciştilor gălăţeni sub numele de Emil Maur”. S-a stins din viaţă la Geneva, soţia sa rememorând într-o scrisoare adresată scriitorului [[Vasile Hondrilă]], păstrată în colecţiile speciale ale [[Bibliotecii „V.A. Urechia” din Galaţi]], ultimele clipe ale publicistului: „a fost lucid până în ultima clipă când a trecut frontiera dincolo de viaţă, dezrădăcinat, departe de ţara lui de inimă şi de naştere, de limba lui scumpă cari a cântat-o în versuri şi cu visurile lui neîmplinite”.
cunoscut în mijlocul publiciştilor
 
gălăţeni sub numele de Emil
 
Maur”32.
 
S-a stins din viaţă la Geneva, soţia sa rememorând într-o scrisoare
 
adresată scriitorului Vasile Hondrilă, păstrată în colecţiile speciale ale Bibliotecii
 
„V.A. Urechia” din Galaţi, ultimele clipe ale publicistului: „a fost lucid până în
 
ultima clipă când a trecut frontiera dincolo de viaţă, dezrădăcinat, departe de
 
ţara lui de inimă şi de naştere, de limba lui scumpă cari a cântat-o în versuri şi cu
 
visurile lui neîmplinite”35.
 
  
 
 
<ref>Scarlat P. Skeletti (1841-1913) s-a născut la Galaţi şi a îndeplinit pentru puţin timp funcţia de prefect al Galaţiului, în perioada 25 febr. 1889 – 25 apr. 1890; este autorul volumului ''Cartea soldatului pentru instrucţia lui primară prin companie'', Galatz, 1893.</ref>, general de armată, aducea cu sine istoria unei vechi familii elene, al cărei blazon lămureşte şterea prinţului Mihai (1921), încoronarea (1922) şi moartea (1927) Regelui Ferdinand.
 
:''.
 
:''.
 
:
 
 
 
Pseudonime: Emar, Othelo, Pass, Passin, Eugen Passini, Emil Passini, Eug. Pass., Maur
 
Data nașterii: 29 martie 188536
 
Locul nașterii: Galaţi
 
Data decesului: 17 octombrie 196337
 
Locul decesului: Geneva38
 
Studii:
 
 Liceul German Evanghelic din Galaţi39.
 
 
Activitate socio-profesională:
 
 a organizat, la Galați, un festival literar sub titulatura „Festivalul
 
numărului 13”, în sala Teatrului Papadopol, având concursul poetului
 
Al. Macedonski și patronat de avocatul Ion Bastache (13 ian. 1913)40;
 
 a editat, împreună cu poeta Alexandrina Scurtu, revistele Dunărea
 
(Galaţi, 1919) şi Flori de câmp (Brăila);
 
 redactor la cotidianul Înainte (Galații Noi);
 
 redactor pentru Galați al publicației Cotidianul41, ziar independent de
 
informații (1925);
 
 corespondent al ziarului Universul42;
 
 
Emil Maur-Passini
 
 jurnalist la cotidienele Galații Noi şi Vocea Galaţilor (1935);
 
 a tradus din operele scriitorilor Maxim Gorki, August Strindberg, Bodo
 
Wildberg;
 
 s-a stabilit în Elveţia, ţara de origine a familiei sale (sept. 1954).
 
Debut:
 
 publicistic: în revista Înainte (1906);
 
 editorial: cu volumul de versuri „Satira iubirei. Scrisoare către o bogată”
 
(1908).
 
Afiliere:
 
 membru (1919) și vicepreședinte (13 mart. 1933)43 al Sindicatului
 
Ziariștilor din Galați;
 
 secretar al Asociației profesionale „Cercul corespondenților de ziare din
 
Brăila”44 (1920);
 
 membru al Cenaclului Literar Artistic, găzduit în casa poetului C. Z.
 
Buzdugan45.
 
Colaborări la publicaţii: Acțiunea, Colinda, Cosînzeana (Orăștie), Cotidianul
 
(București), Cronicarul (București), Cuvântul Galaților, Dunărea, Dunărea
 
de Jos, Făclia (București), Flori de câmp (Brăila), Galații Noi, Înainte, Licăriri,
 
Literatorul, Mioriţa, Opinia Galaților, Orizonturi, Pagini libere, Propilee literare,
 
culturale, artistice, teatrale politice și economice, Revista vremii, Universul literar,
 
Vieața nouă, Vocea Galaților.
 
 
 
36 Anul de naştere al scriitorului apare în diverse surse ca fiind 1884 sau 1886. Data reală a naşterii (pe stil
 
vechi) apare în dosarul din arhivele elveţiene (v. E2001E#1969/121#3857* Passini-Maur, Emil, 1885, Galatz,
 
1952-1954, Dossier, în Swiss Federal Archives [online], [citat 19 ianuarie 2019], disponibil în Internet: https://
 
www.swiss-archives.ch/detail.aspx?ID=724042) şi în Registrul de botez al Parohiei Romano-Catolice pe anii
 
1880-1887, Arhiva Parohiei Romano-Catolice „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” Galaţi, unde, la poziţia 33 din
 
lista anului 1886, apare menţiunea: „P. Daniel Pietrobono baptizavit infantem natum die 29 Martii anno Dni
 
1885 ex illeg. thoro Francisci Mauri et Paulinae Amalia Passini, cui imposita fuere nomina Aemilius, Marius,
 
Eugenius Franciscus. Patrinus fiut Eugenius Schacherl”. Este menţionată şi data botezului: 28 martie 1886.
 
37 Dată confirmată de soția sa, Valerica Passini-Maur, în corespondența cu Vasile Hondrilă și de necrologul
 
din Tribune de Genève.
 
38 A fost înmormântat în Cimitirul Châtelaine din Geneva, pe piatra funerară fiind gravat următorul text:
 
„Emil Maur-Passini – poete et journaliste de langue roumaine, defenseur de la cause romaine”.
 
39 Cf. informaţiilor împărtăşite de Floridor Passini-Maur, fiul poetului (v. D. D. Şoitu, Emil Maur sau
 
Destinul unui poet neîmplinit : (1886-1963) : [Arhivă : manuscrise, fişe biobliografice, facsimile], p.
 
nenum.); majoritatea surselor precizează faptul că poetul a fost autodidact şi că era un bun cunoscător a
 
mai multor limbi străine.
 
40 Paul Păltănea, Istoria orașului Galați : De la origini până la 1918, vol. 2, Galați, Partener, 2008, p. 324;
 
Ioan Șt. Botez, „Cazul Macedonski : Răspuns D-lui Paul Papadopol”, în Orizonturi, an. 1, nr. 3, apr.
 
1938, p. 206.
 
41 Istoria jurnalismului din România în date : Enciclopedie cronologică, Iași, Polirom, 2012, p. 446.
 
42 Violeta Ionescu, „Ziarişti evrei în presa gălăţeană”, în Buletinul Fundației Urechia, an 11, nr. 14, nov.
 
2013, p. 213.
 
 
== Biografie ==
 
== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' 28 septembrie 1888<ref>În unele surse data naşterii apare 11 octombrie 1888, rezultată din conversia de la calendarul iulian la cel gregorian.</ref>, [[Galaţi]]
+
:'''Data şi locul naşterii:''' 29 martie 1885<ref>Anul de naştere al scriitorului apare în diverse surse ca fiind 1884 sau 1886. Data reală a naşterii (pe stil vechi) apare în dosarul din arhivele elveţiene şi în Registrul de botez al Parohiei Romano-Catolice pe anii 1880-1887, Arhiva Parohiei Romano-Catolice „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” Galaţi, unde, la poziţia 33 din lista anului 1886, apare menţiunea: „P. Daniel Pietrobono baptizavit infantem natum die 29 Martii anno Dni 1885 ex illeg. thoro Francisci Mauri et Paulinae Amalia Passini, cui imposita fuere nomina Aemilius, Marius, Eugenius Franciscus. Patrinus fiut Eugenius Schacherl”. Este menţionată şi data botezului: 28 martie 1886.</ref>, [[Galaţi]]
:'''Data şi locul decesului:''' 10 martie 1969, Bucureşti
+
:'''Data şi locul decesului:''' 7 octombrie 1963<ref>Dată confirmată de soția sa, Valerica Passini-Maur, în corespondența cu Vasile Hondrilă și de necrologul din ''Tribune de Genève''.</ref>, Geneva
  
 
:'''Studii:'''  
 
:'''Studii:'''  
:*
+
:*Liceul German Evanghelic din Galaţi.
:*
+
 
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
:*
+
:*a organizat, la Galați, un festival literar sub titulatura „Festivalul numărului 13”, în sala Teatrului Papadopol, având concursul poetului Al. Macedonski și patronat de avocatul Ion Bastache (13 ian. 1913);
 +
:*a editat, împreună cu poeta Alexandrina Scurtu, revistele ''Dunărea'' (Galaţi, 1919) şi ''Flori de câmp'' (Brăila);
 +
:*redactor la cotidianul ''Înainte (Galații Noi)'';
 +
:*redactor pentru Galați al publicației ''Cotidianul'', ziar independent de informații (1925);
 +
:*corespondent al ziarului ''Universul'';
 +
:*jurnalist la cotidienele ''Galații Noi'' şi ''Vocea Galaţilor'' (1935);
 +
:*a tradus din operele scriitorilor Maxim Gorki, August Strindberg, Bodo Wildberg;
 +
:*s-a stabilit în Elveţia, ţara de origine a familiei sale (sept. 1954).
  
 
:'''Afiliere:'''  
 
:'''Afiliere:'''  
:*
+
:*membru (1919) și vicepreședinte (13 mart. 1933) al Sindicatului Ziariștilor din Galați;
:'''Distincţii - Decoraţi:'''
+
:*secretar al Asociației profesionale „Cercul corespondenților de ziare din Brăila” (1920);
 +
:*membru al Cenaclului Literar Artistic, găzduit în casa poetului [[C. Z. Buzdugan]].
 +
 
 +
:'''Colaborări la publicații:'''   ''Acțiunea, Colinda, Cosînzeana'' (Orăștie), ''Cotidianul'' (București), ''Cronicarul'' (București), ''Cuvântul Galaților, Dunărea, Dunărea de Jos, Făclia'' (București), ''Flori de câmp'' (Brăila), ''Galații Noi, Înainte, Licăriri, Literatorul, Mioriţa, Opinia Galaților, Orizonturi, Pagini libere, Propilee literare, culturale, artistice, teatrale politice și economice, Revista vremii, Universul literar, Vieața nouă, Vocea Galaților''.
  
:*
 
 
== Note ==
 
== Note ==
 
<references />
 
<references />
  
 
== Fişier de autoritate ==
 
== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/133299 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+
:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/91071 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
  
 
== Surse ==
 
== Surse ==
Line 126: Line 49:
  
 
== Referinţe ==
 
== Referinţe ==
:*'''
+
:*'''Livia Ciupercă:''' ''Emil Maur a fost un ambiţios (un autodidact), s-a zbătut cu viaţa, având ca armă, un «penel», modest, dar hotărât să-şi formuleze gândurile, în proză sau în versuri.''
Emil Maur a fost un ambiţios (un autodidact), s-a zbătut cu viaţa,
+
 
având ca armă, un «penel», modest, dar hotărât să-şi formuleze gândurile, în
+
:*'''George Mihail Vlădescu:''' ''Și totuși acest poet este un necunoscut... Nu ne surprinde. Toți artiștii adevărați sunt inadaptabili. Sunt singuratici. Iar atingerea lor cu pământul este individuală. Marea lor conștiință îi îndepărtează de toate micile contingențe și îi desgustă de tot ce este socoteală. Ei sunt ca stelele: trebue să te înalți ca să le vezi. Câți aștri sunt încă necunoscuți în imensitatea universului?''
proză sau în versuri. (Livia Ciupercă)
 
  
Și totuși acest poet este un necunoscut... Nu ne
 
surprinde. Toți artiștii adevărați sunt inadaptabili.
 
Sunt singuratici. Iar atingerea lor cu pământul este
 
individuală. Marea lor conștiință îi îndepărtează de toate
 
micile contingențe și îi desgustă de tot ce este socoteală. Ei
 
sunt ca stelele: trebue să te înalți ca să le vezi. Câți aștri
 
sunt încă necunoscuți în imensitatea universului?
 
(George Mihail Vlădescu)
 
 
:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]
 
:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

Latest revision as of 08:58, 16 October 2023

Poet, publicist
„Vei avea prilej în viață, să găsești pietre scumpe și în noroiul social, în care nevoile ne fac, uneori, să coborîm.”
Autograf Emil Maur
Emil Maur - poet, publicist

Prezentare

Născut la Galați, într-o familie de elvețieni, de origine franco-italiană, Emil Maur[1], „familiarizat prin decenii de cetire cu toată literatură românească”,a devenit, prin întreaga sa creație poetică și publicistică, un „cântăreț al Galațiului”, un nume consacrat în viața culturală a orașului de la Dunăre. „În contextul mişcării spirituale a oraşului Galaţi din primele decenii ale veacului nostru, se remarcă ca personalitate distinctă, de mare originalitate şi autentică savoare de boemă, scriitorul şi publicistul Emil Maur, discipol al lui Macedonski, căruia i-a fost fidel prin scrisul, dar mai ales prin alura sa, în calitate de conducător de cenaclu sau redactor al unor publicaţii de provincie”, consemna profesorul și istoricul literar D. D. Șoitu, cel care s-a ocupat, în principal, de opera literară a poetului, și tot el aprecia că, „prin opera sa poetică, Maur ni se dezvăluie ca un revelator al eului, un liric, prin excelenţă subiectiv, deşi idealurile şi reflecţiile sale sînt permanent şi organic integrate în existenţa obiectivă. Romantic vizionar, el a năzuit spre o lume mai bună, a încercat chiar să depăşească linia de mijloc a vieţii, repudiind vulgarul, convenţionalul; în centrul existenţei, Maur a văzut totdeauna omul, pe care voit l-a confundat cu propriul său eu”.
Asemănarea poetului cu discipolul său, Macedonski, a fost remarcată de poetul Valeriu Gorunescu, unul dintre cei care l-au cunoscut pe Emil Maur în ultima perioadă a existenței sale în România, și care își amintea astfel prima întâlnire cu poetul: „maestrul m-a fixat cu ochi cercetători, acoperiţi de nişte ochelari pince nez, cu părul pe deasupra frunţii ras, râvnind o chelie ce nu exista. M-a izbit de la început asemănarea lui cu poetul Alexandru Macedonski. Şi nu mă înşelam: Emil Maur a fost unul dintre tinerii de odinioară apreciat de poetul rondelurilor, cum a fost preţuit şi de Ovid Densuşianu, în revista căruia, Vieaţa nouă, a publicat multe poezii în decurs de câţiva ani”.
Majoritatea exegeților care au fost preocupați de activitatea sa publicistică și literară nu au menționat faptul că Emil Maur a fost cel care s-a îngrijit de apariția, sub patronajul lui Corneliu V. Botez, a publicației Mihail Eminescu: Foaie comemorativă, „număr unic apărut cu prilejul desvălirii monumentului marelui poet în ziua de 16 octombrie în orașul Galați”, publicația având menționată, în frontispiciu, adresa redacției și administrației, str. Elena Doamna nr. 9, domiciliul poetului.
Realitățile economico-sociale ale Galaţiului anilor ’30 pot fi privite astăzi prin ochii jurnalistului Emil Maur, care, în articolele date spre tipar cotidienelor gălățene din acea vreme la care a colaborat, creiona imaginea unui oraş cuprins de marasmul crizei economice, care suferea din cauza fiscalităţii excesive, a crizei cerealelor, a șomajului şi a aspectelor edilitare, mesajul transmis fiind cel al unei inevitabile decăderi: „Galații e unul dintre orașele mari ale țării intrat și el în comă. De câțiva ani încoace tânjește și starea i se înrăutățește mereu, fără nici o nădejde de îndreptare. Nu-i mai rămâne decât să-și pregătească steaguri de doliu și să le arboreze la barierele orașului cu inscripția: Galații a murit!"
Se cunosc puține date despre modul în care își câștiga existența poetul, „spirit febril, într-o permanentă căutare: frustrat de mediul în care a trăit, copleșit de greutățile materiale ale gazetarului de provincie”. Cercetările din Arhivele Statului – filiala Galați, întreprinse de scriitorul Ion Trif Pleșa, dezvăluie faptul că după apariția celei de-a doua ediții a volumului „Pâine de cuvinte”, acesta a apelat la sprijinul prefectului Constantin Ignat, pentru acordarea unui „credit extraordinar, ca ajutor pentru continuarea lucrărilor mele literare”, cererea fiindu-i aprobată.
Într-un material în care contracara acuzaţiile aduse Galaţiului prin prisma vestitelor versuri ale poetului Barbu Nemţeanu, „Galaţi oraş cumplit de negustori, oraş barbar care-ţi omori poeţii”, ziaristul George Munteanu îl enumera printre exemplele folosite în argumentaţia sa şi pe Maur: „Dl. Emil Maur, o rămăşiţă a poeţilor gălăţeni, nu trăeşte dela o vreme printr’un perpetuu concurs al negustorilor?”.
Interesante sunt și notiţele profesorului D. D. Şoitu, consemnate în dosarul dedicat lui Emil Maur, aflat în colecţiile speciale ale bibliotecii judeţene din Galaţi, în care apare informaţia: „stătea foarte bine cu chestura – poliţia – poate avea serviciu secret la ei!”. Aceste notițe, corelate cu o informație descoperită într-un număr din 1926 al Monitorului Oficial, aduc în prim plan noi aspecte ale vieții lui Maur, mai puțin cunoscute până acum.
Alegând calea exilului, Emil Maur s-a stabilit în Elveţia, pe al cărui pământ păşeşte în luna septembrie a anului 1954, eveniment relatat de redacţia publicaţiei elveţiene Unirea: „Aducem la cunoştinţă pe această cale tuturor prietenilor noştri elveţieni şi români că în ziua de 4 Septembrie 1954 au păşit pe pământul Elveţiei Doamna şi Domnul Emil Passini-Maur.
Domnul Emil Passini a fost cunoscut în mijlocul publiciştilor gălăţeni sub numele de Emil Maur”. S-a stins din viaţă la Geneva, soţia sa rememorând într-o scrisoare adresată scriitorului Vasile Hondrilă, păstrată în colecţiile speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia” din Galaţi, ultimele clipe ale publicistului: „a fost lucid până în ultima clipă când a trecut frontiera dincolo de viaţă, dezrădăcinat, departe de ţara lui de inimă şi de naştere, de limba lui scumpă cari a cântat-o în versuri şi cu visurile lui neîmplinite”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 29 martie 1885[2], Galaţi
Data şi locul decesului: 7 octombrie 1963[3], Geneva
Studii:
  • Liceul German Evanghelic din Galaţi.
Activitate socio-profesională:
  • a organizat, la Galați, un festival literar sub titulatura „Festivalul numărului 13”, în sala Teatrului Papadopol, având concursul poetului Al. Macedonski și patronat de avocatul Ion Bastache (13 ian. 1913);
  • a editat, împreună cu poeta Alexandrina Scurtu, revistele Dunărea (Galaţi, 1919) şi Flori de câmp (Brăila);
  • redactor la cotidianul Înainte (Galații Noi);
  • redactor pentru Galați al publicației Cotidianul, ziar independent de informații (1925);
  • corespondent al ziarului Universul;
  • jurnalist la cotidienele Galații Noi şi Vocea Galaţilor (1935);
  • a tradus din operele scriitorilor Maxim Gorki, August Strindberg, Bodo Wildberg;
  • s-a stabilit în Elveţia, ţara de origine a familiei sale (sept. 1954).
Afiliere:
  • membru (1919) și vicepreședinte (13 mart. 1933) al Sindicatului Ziariștilor din Galați;
  • secretar al Asociației profesionale „Cercul corespondenților de ziare din Brăila” (1920);
  • membru al Cenaclului Literar Artistic, găzduit în casa poetului C. Z. Buzdugan.
Colaborări la publicații: Acțiunea, Colinda, Cosînzeana (Orăștie), Cotidianul (București), Cronicarul (București), Cuvântul Galaților, Dunărea, Dunărea de Jos, Făclia (București), Flori de câmp (Brăila), Galații Noi, Înainte, Licăriri, Literatorul, Mioriţa, Opinia Galaților, Orizonturi, Pagini libere, Propilee literare, culturale, artistice, teatrale politice și economice, Revista vremii, Universul literar, Vieața nouă, Vocea Galaților.

Note

  1. Pseudonime: Emar, Othelo, Pass, Passin, Eugen Passini, Emil Passini, Eug. Pass., Maur.
  2. Anul de naştere al scriitorului apare în diverse surse ca fiind 1884 sau 1886. Data reală a naşterii (pe stil vechi) apare în dosarul din arhivele elveţiene şi în Registrul de botez al Parohiei Romano-Catolice pe anii 1880-1887, Arhiva Parohiei Romano-Catolice „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” Galaţi, unde, la poziţia 33 din lista anului 1886, apare menţiunea: „P. Daniel Pietrobono baptizavit infantem natum die 29 Martii anno Dni 1885 ex illeg. thoro Francisci Mauri et Paulinae Amalia Passini, cui imposita fuere nomina Aemilius, Marius, Eugenius Franciscus. Patrinus fiut Eugenius Schacherl”. Este menţionată şi data botezului: 28 martie 1886.
  3. Dată confirmată de soția sa, Valerica Passini-Maur, în corespondența cu Vasile Hondrilă și de necrologul din Tribune de Genève.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

TOPORAŞ, CAMELIA; BEZMAN, TENA; IRIMIA, ROCSANA; PRICOPI, OTILIA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2018 - 2019. Galaţi, Axis Libri, 2019.

Referinţe

  • Livia Ciupercă: Emil Maur a fost un ambiţios (un autodidact), s-a zbătut cu viaţa, având ca armă, un «penel», modest, dar hotărât să-şi formuleze gândurile, în proză sau în versuri.
  • George Mihail Vlădescu: Și totuși acest poet este un necunoscut... Nu ne surprinde. Toți artiștii adevărați sunt inadaptabili. Sunt singuratici. Iar atingerea lor cu pământul este individuală. Marea lor conștiință îi îndepărtează de toate micile contingențe și îi desgustă de tot ce este socoteală. Ei sunt ca stelele: trebue să te înalți ca să le vezi. Câți aștri sunt încă necunoscuți în imensitatea universului?
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z