Difference between revisions of "Ioan Nicolae Nicolini"

Biografie

Data şi locul naşterii: 25 aprilie 1886, Galați

Data şi locul decesului: 24 octombrie 1957, București

Studii:

• Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaț (1907)i; Facultatea de Filosofie și Politehnică de la Academia Turicensis, Zurich, Germania (1907-1908); Politehnica din Charlottenburg, secția de mașini (1908-; lucrarea de diplomă la prof. Schlesinger, în specialitatea „organizațiuni de fabrici și mașini unelte”, studii terminate cu gradul de Inginer diplomat (1914).

Activitate socio-profesională:

• inginer la Societățile Concordia - Credit Petrolifer din Buștenari (din 1914), organizând atelierele tehnice din Bușteni, atelierele mecanice din Câmpina și atelierele Fabricii de mașini, rezervoare și scule de sondaj din Ploiești; inginer la Societatea Vega (Deutsche Erde Cel A.G.) și la Societatea Româno-Americană; în timpul războiului a executat afeturi de tun la societățile amintite; director al atelierelor de montaj și reparațiuni de automobile ale Societății Noel din București (1920-1921); inginer al Societății Anonime de la Colentina, fabricile de glucoză, amidon, alcool, acid carbonic, drojdie și gheață artificială și a pus în funcțiune fabrica de alcool (1921-1948); a proiectat și instalat fabrica de acid carbonic (1922); a instalat fabrica de drojdie comprimată din melasă (1926); a construit și montat fabrica de gheață artificială (1927); asistent la cursurile de Mașini la Secția Electro-mecanică și industrială de la Școala Politehnică din București (1921-1945); conferențiar la Institutul de Chimie Industrială la cursul de calcul și descrierea aparatelor din industria chimică (1923-1939); conferențiar în secțiunile de științe aplicate la Facultatea de Științe din București (1932); asistent provizoriu pe lângă cursurile de Mașini la Școala Politehnică din București (1931); profesor la Școala Medie C.F.R. de mecanici pentru automotoare, automobile și avioane București (1936-); Institutul de Proiectări de Mașini (IPROM) București (oct. - nov. 1950); transferat la Laboratorul de Cercetări Farmaceutice ca inginer electromecanic (1950); a inventat o mașină de încercat rulmenții pentru vagoane, precum și îmbătrânirea unsorilor consistente la o presiune până la 7 tone ; o mașină de încercat puterea de ungere a uleiurilor (de măsurat coeficientul de fricțiune a uleiurilor la dif. presiuni, viteze); o mașină de șlefuit și calibrat bile de oțel (la I.P.I.).

Afiliere:

• membru al Societății Politehnice, a Asociației Generale a Inginerilor din România; membru corespondent al Secțiunii Tehnice a Academiei de Științe din România (1935); membru în Comisiunea Industrială de pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului (1929-1941); expert pentru specialitatea „mașini, aparate și materiale electrice” în comisia de experți de pe lângă Ministerul Finanțelor (1935); membru în Comisia de Statistică de pe lângă Ministerul de Finanțe (1939).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z