Difference between revisions of "Dorothea (Lola)Schmierer-Roth"

„Pictoriţă sensibilă, cu o vădită vocaţie pentru desen şi culoare, Lola Roth a trăit cu intensitate înnoirile artei moderne.”(Corneliu Stoica)

„În ansamblu, creaţia Lolei Schmierer-Roth este exemplul unei dăruiri totale pentru un crez artistic, expresia unui contact, fără prejudecăţi, cu o lume spirituală de care se simte atrasă şi prin intermediul căreia îşi dezvăluie trăiri sufleteşti de o mare intensitate.” (Maria Magdalena Crişan)

Prezentare

thumb

Donaţiile soţilor Annei-Louise Roth (fiica Lolei Schmierer Roth) şi Alexandru Cezar Ionescu, făcute Muzeului Naţional de Artă al României din Bucureşti şi Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi în anii 2004-2005 readuceau în atenţia publicului iubitor de artă o pictoriţă a cărei existenţă a fost strâns legată de oraşul de la Dunăre.

Lola Schmierer-Roth provenea dintr-o familie cu personalităţi recunoscute precum bunicul acesteia - reputatul lingvist Hariton Tiktin, tatăl - Ludovic Leopold Schmierer, consul al Ţărilor de Jos la Galaţi şi mama - Sylvia Schmierer, care a înfiinţat, în 1900, Şcoala Israelito-Română de Fete din Galaţi (pe care a condus-o timp de 47 de ani şi care i-a purtat numele).

Viaţa într-un oraş de provincie şi într-un climat politic aparte, nu a împiedicat-o pe Lola să rămână conectată la evenimentele artistice şi la noile curente în artă din Europa şi America, prin intermediul corespondenţei din perioada 1960-1970 cu prietena ei, pictoriţa Jeanne Coppel, stabilită la Paris şi cu George Waldemar, cunoscut teoretician al artei.

Cariera sa artistică a fost completată în mod fericit de cea pedagogică, Lola Schmierer-Roth fiind profesorul care a ştiut să dezvăluie cu dragoste şi răbdare tainele limbajului plastic şi să insufle multor generaţii de elevi germenele viitoarei profesiuni. Printre elevii săi s-au numărat artiştii Gheorghe I. Anghel, Ion Dumitriu, Napoleon Tiron, artişti ale căror evocări au conturat şi mai mult profilul profesoarei şi artistei.

Biografie

Data şi locul naşterii: 16 noiembrie 1893, Galaţi

Data şi locul decesului: 3 aprilie 1981, Bucureşti

Studii:

• cursurile Institutului secundar superior Filipide din Galaţi;
• lecţii de pictură cu profesorul italian Antonio Zumino (1908);
• a urmat un stagiu de două luni la Academia Julian din Paris (1912);
• eleva pictorilor Lovis Corinth şi Johannes Lippmann la Academia de Artă din Berlin (1913-1914);
• a studiat la Academia Ranson din Paris (1930-1932);
• a studiat cu André Derain la Paris (1932-1935).

Activitate socio-profesională:

• a participat la expoziţia „Pictorul Antonio Zumino şi elevii săi” deschisă la Grand Hotel din Galaţi (decembrie 1913);
• a expus la Graphiches Kabinett în Berlin (1922);
• a expus la Salonul Oficial de Desen şi Gravură (1933, 1934, 1935, 1946-1947)şi la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, Bucureşti
• a expus la Graphiches Kabinett în Berlin (1922);
• expoziţie personală de pictură şi grafică la sala Hasefer din Bucureşti (1935);
• a expus la Graphiches Kabinett în Berlin (1922);
• expoziţii anuale în Galaţi (1948-1971);
• a expus la Graphiches Kabinett în Berlin (1922);
• profesoară de desen la Galaţi după cel de-al doilea război mondial la Liceul Israelit, Liceul „Mihail Kogălniceanu” şi la alte şcoli din oraş;
• a expus la Graphiches Kabinett în Berlin (1922);
• expoziţia retrospectivă „Lola Schmierer Roth” la Muzeul de Artă din Galaţi (1972) şi la Muzeul Simu din Bucureşti (1974).

Afiliere:

• membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România (1975).

Performanţe:

• a participat alături de Nicolae Mantu şi alţi artişti la înfiinţarea Cenaclului Artiştilor Plastici, deşi s-a înscris în acesta mult mai târziu (1951).

Premii:

• Premiul I „Anastase Simu” pentru tabloul expus la Salonul Oficial de pictură (1933);
• Premiul revistei „Arta” în cadrul Premiilor Uniunii Artiştilor Plastici pe anul 1975.

Debut:prima expoziţie personală la Sala Hasefer, Bucureşti (1935).

Note:

[1] Corpul neînsufleţit a fost adus la Bucureşti şi incinerat pe 29 iulie la Crematoriul „Şerban Vodă”. Pe 20 iulie 1984 urna funerară a lui Fernic a fost adusă la Cimitirul Ghencea-militar şi depusă în cadrul unei ceremonii în mormântul fostului locotenent-colonel Traian Dumitrescu-Popa, aviator şi recordman internaţional la paraşutism.

Legături externe

Manifestări dedicate lui Ionel Fernic la Biblioteca V.A. Urechia

Vânătorul de vise - IONEL FERNIC

Muzicianul aerului – Ionel Fernic

Bibliografie

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.