Difference between revisions of "Gheorghe V. Gheorghe"

 
(13 intermediate revisions by 2 users not shown)
Line 2: Line 2:
 
:::::'''''„Măsura adevărată a unui actor o dă scena pe care trebuie să o cari în spate timp de o oră, un an, o viață. O faci ca și când ar fi vorba de testamentul tău.”'''''
 
:::::'''''„Măsura adevărată a unui actor o dă scena pe care trebuie să o cari în spate timp de o oră, un an, o viață. O faci ca și când ar fi vorba de testamentul tău.”'''''
  
 +
:'''''„Locuiesc pe o stea
 +
:'''''şi hrănesc păsările cerului.
 +
:'''''Îmi spăl ochii umezi
 +
:'''''În marea zorilor
 +
:'''''Şi cu fiecare trezire,
 +
:'''''Simt că nu sunt singur.”'''''
 +
[[File:Gheorghe v gheorghe autograf.jpg |thumb| Autograf Gheorghe V. Gheorghe]]
 +
 +
[[File:Gheorghe.jpg|thumb|200px|'''Gheorghe V. Gheorghe''' - actor, scriitor]]
 
== Prezentare ==
 
== Prezentare ==
 
:Născut la Ploieşti, unde a fost coleg de liceu cu poetul Nichita Stănescu, Gheorghe V. Gheorghe a simţit de timpuriu chemarea scenei, cizelându-şi talentul pe băncile Facultăţii de Teatru din București, alături de nume consacrate ale teatrului românesc precum Ştefan Bănică, Ion Cojar, Matei Alexandru, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Eugen Țugulea, Ion Dinulescu, Valeriu Grama.
 
:Născut la Ploieşti, unde a fost coleg de liceu cu poetul Nichita Stănescu, Gheorghe V. Gheorghe a simţit de timpuriu chemarea scenei, cizelându-şi talentul pe băncile Facultăţii de Teatru din București, alături de nume consacrate ale teatrului românesc precum Ştefan Bănică, Ion Cojar, Matei Alexandru, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Eugen Țugulea, Ion Dinulescu, Valeriu Grama.
Line 10: Line 19:
 
:Dacă din profesia de actor şi-a făcut „un crez, un fel de a gândi şi de a supravieţui, de a face oamenii să se bucure, să fie veseli şi să râdă”, dorinţa de a fi un artist total şi-a îndeplinit-o cu versurile date tiparului şi cu melodiile imprimate pe CD-ul „Cântece de voie bună”. Astfel, poezia interpretativă a actorului Gheorghe V. Gheorghe a fost completată de lirismul versurilor aşternute în clipele de răgaz şi de melodiile imprimate pentru a fi transmise publicului fidel. Volumele de poezie şi proză au reprezentat continuarea firească a traseului său literar, început cu discreţie la sfârşitul anilor ʼ50, pentru a-şi regăsi „liniştea sufletească şi împăcarea cu sinea lui familială”, actorul „nefiind interesat să facă performanţe, ci doar să construiască un peisaj liric interior cald şi luminos”, după cum aprecia criticul literar Corneliu Antoniu.
 
:Dacă din profesia de actor şi-a făcut „un crez, un fel de a gândi şi de a supravieţui, de a face oamenii să se bucure, să fie veseli şi să râdă”, dorinţa de a fi un artist total şi-a îndeplinit-o cu versurile date tiparului şi cu melodiile imprimate pe CD-ul „Cântece de voie bună”. Astfel, poezia interpretativă a actorului Gheorghe V. Gheorghe a fost completată de lirismul versurilor aşternute în clipele de răgaz şi de melodiile imprimate pentru a fi transmise publicului fidel. Volumele de poezie şi proză au reprezentat continuarea firească a traseului său literar, început cu discreţie la sfârşitul anilor ʼ50, pentru a-şi regăsi „liniştea sufletească şi împăcarea cu sinea lui familială”, actorul „nefiind interesat să facă performanţe, ci doar să construiască un peisaj liric interior cald şi luminos”, după cum aprecia criticul literar Corneliu Antoniu.
 
:„Rătăcit cu voie” în lumea artei, actorul Gheorghe V. Gheorghe a fost sărbătorit, la 80 de ani de viață și 55 de ani de carieră, așa cum își dorea, pe scenă, unde și-a demonstrat dragostea pentru teatru - „secretul” artei sale, deconspirat de actor cu acest prilej.
 
:„Rătăcit cu voie” în lumea artei, actorul Gheorghe V. Gheorghe a fost sărbătorit, la 80 de ani de viață și 55 de ani de carieră, așa cum își dorea, pe scenă, unde și-a demonstrat dragostea pentru teatru - „secretul” artei sale, deconspirat de actor cu acest prilej.
:„Stradivarius” al teatrului, cum l-a numit Stelian Preda, fostul director al Teatrului din Botoşani, Gheorghe V. Gheorghe a îmbogăţit viaţa sufletească a celor care au avut privilegiul să îl vadă pe scenă şi continuă să bucure inimile spectatorilor săi cu fiecare apariţie în care îşi demonstrează talentul şi dăruirea, smulgând spectatorilor, de fiecare dată, îndelungi  
+
:„Stradivarius” al teatrului, cum l-a numit Stelian Preda, fostul director al Teatrului din Botoşani, Gheorghe V. Gheorghe a îmbogăţit viaţa sufletească a celor care au avut privilegiul să îl vadă pe scenă şi continuă să bucure inimile spectatorilor săi cu fiecare apariţie în care îşi demonstrează talentul şi dăruirea, smulgând spectatorilor, de fiecare dată, îndelungi aplauze.
aplauze.
 
 
 
 
 
[[File:Clipboard02.jpg |thumb|Mihai Berza, istoric]]
 
  
 
== Biografie ==
 
== Biografie ==
 
:'''Data şi locul naşterii:''' 21 septembrie 1930, Ploiești
 
:'''Data şi locul naşterii:''' 21 septembrie 1930, Ploiești
 +
 +
:'''Data şi locul decesului:''' 1 martie 2023
  
 
:'''Studii:'''  
 
:'''Studii:'''  
Line 23: Line 30:
 
:*Școala Populară de Artă din Ploiești, secția Actorie, avându-i colegi, printre alții, pe marele actor Toma Caragiu și pe regizorul Valeriu Moisescu;
 
:*Școala Populară de Artă din Ploiești, secția Actorie, avându-i colegi, printre alții, pe marele actor Toma Caragiu și pe regizorul Valeriu Moisescu;
 
:*Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru la clasa prof. Ion Talianu, asistenţi fiind Grigore Vasiliu Birlic şi Victor Moldovan (1955).
 
:*Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru la clasa prof. Ion Talianu, asistenţi fiind Grigore Vasiliu Birlic şi Victor Moldovan (1955).
 
:'''Titluri ştiinţifice:'''
 
:*doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, cu lucrarea „Amalfi preducale (596-957)” (1935);
 
:*doctor docent în filozofie.
 
  
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
:*profesor suplinitor la Şcoala de Meserii „V. Mălinescu” şi la Liceul Internat din Iaşi (1929-1931);
+
:*actor la Teatrul de Stat din Oradea timp de şase stagiuni, jucând nu mai puţin de 40 de roluri în tot atâtea spectacole (1955-1961);
:*profesor de istorie la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad (1931);
+
:*profesor la Şcoala de Arte din Oradea;
:*bibliotecar, pe perioada studiilor la Şcoala Română din Roma (1931-1933);  
+
:*actor la Teatrul Dramatic din Galaţi (începând cu stagiunea 1961-1962);
:*profesor la Şcoala de meserii din Fălticeni (1934-1935);
+
:*profesor de actorie şi regie-teatru la Şcoala de Arte din Galaţi (1971-1975);
:*profesor la Seminarul din Curtea de Argeş (1936);
+
:*a interpretat numeroase roluri în spectacolele pentru copii realizate de Teatrul Trianon Galaţi (1995-2003);
:*secretar al Şcolii Române din Roma (1 sept. 1936 – 31 aug. 1938);
+
:*a jucat în filmele: ''Zile de vară'' (1967), ''Regele Ioan'' (1974), ''Bietul Ioanide'' (1979), ''Domnișoara Aurica'' (1985);
:*profesor secundar în Bucureşti (1939-1941);
+
:*regizor artistic al spectacolelor ''Revista în Tranziție'' (1999), ''Săracu’ Gică'' (2004) și ''Firfirică'' (2005), jucate pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” Galaţi;
:*subdirector al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucureşti (1941-1947),
+
:*şi-a lansat CD-ul „Cântece de voie bună”, cu melodii din spectacolul ''Groapa'' de Eugen Barbu (2006).
:*profesor suplinitor (1944-1945) şi profesor titular (1945-1950) al Catedrei de Metodologie şi istoriografie, Genealogie şi heraldică de la Şcoala Superioară de Arhivistică din Bucureşti;
 
:*profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (1950-1952);
 
:*îndepărtat din motive politice de la catedra universitară şi de la Institutul de Istorie (1952-1954);
 
:*a devenit colaborator al Institutului de Istoria Artei;
 
:*conferenţiar (1954) şi profesor titular (1956) la Facultatea de Istorie din Bucureşti până la pensionare (1974);
 
:*şef al secţiei de Istorie universală de la Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga” (1955-1964);
 
:*redactor responsabil adjunct la volumele II şi III ale tratatului „Istoria României”, în care colaborarea sa însumează cca 400 de pagini, precum şi munca de coordonare a volumelor (1958-1963);  
 
:*primul director al Institutului de Studii sud-est europene (1963-1978);
 
:*şef al Catedrei de Istorie universală medie, modernă şi contemporană  de la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1964);
 
:*redactor şef şi membru în comitetul de redacţie al publicaţiilor: ''Revue historique du sud-est européen, Revue roumaine d’histoire, Studii şi cercetări de istoria artei'';
 
:*profesor invitat la Collège de France din Paris (1966);
 
:*s-a retras de la catedra universitară, la cerere (1973);
 
:*a rămas profesor consultant la Universitatea din Bucureşti;
 
:*a făcut parte din comitetul de redacţie al colecţiei „Documenta Romaniae Historica” (1974-1977).
 
  
 
:'''Distincţii - Decoraţii:'''  
 
:'''Distincţii - Decoraţii:'''  
:*„Ordinul Muncii”, clasa a III-a (1963);  
+
:*Diploma „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972);
:*Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa a IV-a (1964);
+
:*Diploma „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974);
:*„Ordinul Muncii”, clasa a II-a (1964);  
+
:*Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1984) ;
:*Ordinul „Meritul ştiinţific”, clasa I pentru îndelungată şi rodnică activitate didactică şi de cercetare şi contribuţia adusă la dezvoltarea ştiinţelor istorice, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani (1977).  
+
:*Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi (1996);
 +
:*Diplomă de Excelenţă pentru regia spectacolului ''Săracu’ Gică'', Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi (2004);
 +
:*Diplomă de Excelenţă din partea Teatrului de Stat din Oradea (2005);
 +
:*Diplomă de Excelenţă din partea Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi (2010);
 +
:*Trofeul Excelenţei din partea Patronatului IMM-urilor gălăţene (2010).
  
:'''Afiliere:'''
+
[[File:Slide1.JPG|thumb|]]
:*membru corespondent al Academiei Române (21 mart. 1963);
+
[[File:Gh.jpg|thumb|]]
:*preşedinte al Comitetului Naţional Român de Studii Sud-Est Europene şi membru în comitetul Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene - AIESEE (1964);
+
:'''Premii:'''
:*preşedinte al Comisiei Internaţionale de Istoria Ideilor din cadrul AIESEE (1965);
+
:*Menţiune pentru rolul „Nică” din spectacolul ''Inima noastră'' de Valeriu Luca (regia artistică: Radu Penciulescu), la Decada dramaturgiei originale (1956);
:*membru în Biroul Comitetului Internaţional al Ştiinţelor Istorice (1970);
+
:*Menţiune pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin, pentru rolul „Chelnerul” din spectacolul ''Sâmbătă la Veritas'' de Mircea Radu Iacoban, Galaţi (1976);
:*membru în Comitetul internaţional al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (1970);
+
:*Menţiunea specială a juriului pentru interpretarea rolului secundar din spectacolul ''Ţarul Ivan îşi schimbă meseria'' de M. Bulgakov (regia artistică: Adrian Lupu), la a V-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (1-7 noiembrie 1982);
:*membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1970);
+
:*Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină cu rolul „Serebreacov” în spectacolul ''Unchiul Vania'' de Cehov (regia artistică: Adrian Lupu), la a VI-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (nov. 1985);
:*vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine (1971-1976);
+
:*Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru rolul „Gremio” din spectacolul ''Femeia îndărătnică'' de W. Shakespeare (regia artistică: Gheorghe Jora), la a VII-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (mai 1988);
:*membru corespondent al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte (1975);
+
:*Premiul Municipiului Galaţi pentru întreaga activitate artistică (2001);
:*membru în biroul Comisiei Internaţionale de Istorie Maritimă (1975);
+
:*Premiul „Prometeu” din partea Camerei de Comerţ din Galați (2010).
:*membru corespondent al Academiei Portugheze de Istorie (1978).
+
[[File:Gh v gh unchiul vanea.jpg |thumb|200px|'''Serebreacov''' în spectacolul „Unchiul Vanea” de Cehov(regia artistică: Adrian Lupu)]]
  
:'''Colaborări la publicaţii:''' ''Analele Academiei Republicii Socialiste România, Arta şi arheologia, Balcania'' (1941), ''Revista clasică, Revista istorică, Revista Fundaţiilor Regale, Revue du synthèse, Revue historique du sud-est européen, Revue roumaine d’histoire, Studii. Revistă de istorie.''
+
:'''Debut:'''
 +
:*artistic: cu rolul „Brânzovenescu” în spectacolul ''O scrisoare pierdută'' de I. L. Caragiale, la Teatrul de Stat din Oradea (1955);
 +
:*publicistic: cu poezii, în revista ''Familia'' din Oradea (1958);
 +
:*editorial: cu volumul de poezii ''Locuiesc pe o stea''. Galaţi, Editura Alma (1995).
  
 +
[[File:Gheoghe v gheorghe.jpg|thumb|]]
 
== Fişier de autoritate ==
 
== Fişier de autoritate ==
 +
:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/58008 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
  
:[http://193.231.136.4/opac/authority/13805 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+
== Surse ==
 +
:'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010'', Galaţi, Axis Libri, 2011.
  
== Surse ==
+
== Referințe ==
:Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008'', Galaţi, Axis Libri, 2009.
+
:*'''Radu Beligan:'''
 +
:''„Gheorghe V. Gheorghe este unul dintre actorii de frunte ai scenei gălăţene, un actor foarte disponibil plin de talent şi har.”''
 +
[[File:Gh v gh caricatura.jpg|thumb|left|Actorul '''Gheorghe V. Gheorghe''' în viziunea lui G. Niculescu]]
 +
:*'''Corneliu Antoniu:'''
 +
:''„Publicând rar, cu oarecare parcimonie, Gheorghe V. Gheorghe şi-a consolidat un univers liric silenţios, fermecător şi echilibrat, într-o lume care pune poezia pe fugă... într-o lume preocupată mai mult de valorile materiale, pragmatice, decât de cele spirituale.”''
  
== Resurse electronice ==
+
:*'''Aurelia Cazacu:'''  
:*'''Berza Mihai (23 august 1907, Tecuci, judeţul Galaţi - 5 octombrie 1978, Bucureşti) : istoric.''' În: ''Academicieni ieşeni'' [online]. Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi” Iaşi, 2014, p. 40-41 : fotogr. [https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwidzqno9NvqAhVRQUEAHYULBzgQFjAJegQIBBAB&url=https%3A%2F%2Fwww.bjiasi.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2014%2F01%2FACADEMICIENI-IESENI.pdf&usg=AOvVaw3BH45D1JLwRb6iWvmd1twq]
+
:''„Orice înfățișare ar lua pe scenă, actorul este îndrăgit și aplaudat de public, pentru că fiecare apariție a sa înseamnă talent, muncă, și multă dăruire. Maturitatea sa artistică îi conferă dreptul de a încerca roluri cât mai dificile, spre satisfacția publicului și a lui, ca artist ce slujește publicul.''
:*'''PIPPIDI, ANDREI'''. Arhiva Mihai Berza. În: ''Studii şi materiale de istorie medie'' [online], vol. 15, 1997, p. 9-15. [https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&ved=2ahUKEwi7--bK893qAhVfREEAHVRED844FBAWMAZ6BAgJEAE&url=http%3A%2F%2Fiini.ro%2Fsmim%2FStudii_si_materiale_de_istorie_medie_1997_v15.pdf&usg=AOvVaw3dnhqvKNPkrSHp5v1_YAi9]
 
:*'''Profesorul Mihai Berza: Un ctitor al cercetărilor românești asupra Levantului Sesiune comemorativă la 40 de ani de la plecarea dintre noi a profesorului Mihai Berza, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene'''. În: ''Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului Centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință'' [online]. [https://institutlevant.ro/istoria-culturilor-si-civilizatiei-levantului/profesorul-mihai-berza-un-ctitor-al-cercetarilor-romanesti-asupra-levantului/]
 
:*'''TANAŞOCA, NICOLAE-ŞERBAN'''. Profesorul Mihai Berza şi destinul generaţiei sale. În: ''Studii şi materiale de istorie medie'' [online], vol. 15, 1997, p. 17-21. [https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&ved=2ahUKEwi7--bK893qAhVfREEAHVRED844FBAWMAZ6BAgJEAE&url=http%3A%2F]
 
  
[[Category:Istorici, profesori universitari]]
+
:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

Latest revision as of 08:11, 15 May 2023

Actor, scriitor
„Măsura adevărată a unui actor o dă scena pe care trebuie să o cari în spate timp de o oră, un an, o viață. O faci ca și când ar fi vorba de testamentul tău.”
„Locuiesc pe o stea
şi hrănesc păsările cerului.
Îmi spăl ochii umezi
În marea zorilor
Şi cu fiecare trezire,
Simt că nu sunt singur.”
Autograf Gheorghe V. Gheorghe
Gheorghe V. Gheorghe - actor, scriitor

Prezentare

Născut la Ploieşti, unde a fost coleg de liceu cu poetul Nichita Stănescu, Gheorghe V. Gheorghe a simţit de timpuriu chemarea scenei, cizelându-şi talentul pe băncile Facultăţii de Teatru din București, alături de nume consacrate ale teatrului românesc precum Ştefan Bănică, Ion Cojar, Matei Alexandru, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Eugen Țugulea, Ion Dinulescu, Valeriu Grama.
Debutând pe scena Teatrului de Stat din Oradea, cu rolul Brânzovenescu din piesa O scrisoare pierdută, Gheorghe V. Gheorghe s-a stabilit pe meleagurile gălăţene la începutul anilor ʼ60, „în mijlocul acestei familii de comedianţi, o alcătuire trainică şi sănătoasă cu un bogat univers sufletesc a cărei satisfacţie spirituală sunt aplauzele”, după cum mărturisea actorul.
Crescând de la un rol la altul, întruchipând personaje diverse ca gen şi structură în cele peste cinci decenii petrecute „pe sfânta scândură a scenei, unde mi-am dăruit viaţa şi inima, entuziasmul tinereţii, încrederea şi pasiunea, lacrimile şi deznădejdile...” Gheorghe V. Gheorghe a devenit în scurt timp un nume recunoscut și îndrăgit al scenei gălăţene, făcând parte integrantă din viaţa culturală a oraşului de la Dunăre.
„Secretul succesului este munca, dăruirea, încrederea în tine, în ceea ce realizezi şi bineînţeles harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu”, mărturisea Gheorghe V. Gheorghe, explicând afirmarea sa în arta scenică, faptul că a reuşit să-şi facă un renume prin propriile puteri, dedicându-se meseriei alese, devenind, aşa cum afirma Virgil Nistru Ţigănuş, „un poet al gesturilor”.
Gheorghe V. Gheorghe s-a dăruit scenei, dând viaţă multor personaje din dramaturgia naţională sau mondială, calităţile sale artistice deosebite fiind puse în valoare în piesele montate pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați, prin interpretarea a sute de roluri ce acoperă tot registrul dramatic, de la tragic la comic, de la grotesc la sublim.
Dacă din profesia de actor şi-a făcut „un crez, un fel de a gândi şi de a supravieţui, de a face oamenii să se bucure, să fie veseli şi să râdă”, dorinţa de a fi un artist total şi-a îndeplinit-o cu versurile date tiparului şi cu melodiile imprimate pe CD-ul „Cântece de voie bună”. Astfel, poezia interpretativă a actorului Gheorghe V. Gheorghe a fost completată de lirismul versurilor aşternute în clipele de răgaz şi de melodiile imprimate pentru a fi transmise publicului fidel. Volumele de poezie şi proză au reprezentat continuarea firească a traseului său literar, început cu discreţie la sfârşitul anilor ʼ50, pentru a-şi regăsi „liniştea sufletească şi împăcarea cu sinea lui familială”, actorul „nefiind interesat să facă performanţe, ci doar să construiască un peisaj liric interior cald şi luminos”, după cum aprecia criticul literar Corneliu Antoniu.
„Rătăcit cu voie” în lumea artei, actorul Gheorghe V. Gheorghe a fost sărbătorit, la 80 de ani de viață și 55 de ani de carieră, așa cum își dorea, pe scenă, unde și-a demonstrat dragostea pentru teatru - „secretul” artei sale, deconspirat de actor cu acest prilej.
„Stradivarius” al teatrului, cum l-a numit Stelian Preda, fostul director al Teatrului din Botoşani, Gheorghe V. Gheorghe a îmbogăţit viaţa sufletească a celor care au avut privilegiul să îl vadă pe scenă şi continuă să bucure inimile spectatorilor săi cu fiecare apariţie în care îşi demonstrează talentul şi dăruirea, smulgând spectatorilor, de fiecare dată, îndelungi aplauze.

Biografie

Data şi locul naşterii: 21 septembrie 1930, Ploiești
Data şi locul decesului: 1 martie 2023
Studii:
  • Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti;
  • Școala Populară de Artă din Ploiești, secția Actorie, avându-i colegi, printre alții, pe marele actor Toma Caragiu și pe regizorul Valeriu Moisescu;
  • Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru la clasa prof. Ion Talianu, asistenţi fiind Grigore Vasiliu Birlic şi Victor Moldovan (1955).
Activitate socio-profesională:
  • actor la Teatrul de Stat din Oradea timp de şase stagiuni, jucând nu mai puţin de 40 de roluri în tot atâtea spectacole (1955-1961);
  • profesor la Şcoala de Arte din Oradea;
  • actor la Teatrul Dramatic din Galaţi (începând cu stagiunea 1961-1962);
  • profesor de actorie şi regie-teatru la Şcoala de Arte din Galaţi (1971-1975);
  • a interpretat numeroase roluri în spectacolele pentru copii realizate de Teatrul Trianon Galaţi (1995-2003);
  • a jucat în filmele: Zile de vară (1967), Regele Ioan (1974), Bietul Ioanide (1979), Domnișoara Aurica (1985);
  • regizor artistic al spectacolelor Revista în Tranziție (1999), Săracu’ Gică (2004) și Firfirică (2005), jucate pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” Galaţi;
  • şi-a lansat CD-ul „Cântece de voie bună”, cu melodii din spectacolul Groapa de Eugen Barbu (2006).
Distincţii - Decoraţii:
  • Diploma „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972);
  • Diploma „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974);
  • Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1984) ;
  • Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi (1996);
  • Diplomă de Excelenţă pentru regia spectacolului Săracu’ Gică, Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi (2004);
  • Diplomă de Excelenţă din partea Teatrului de Stat din Oradea (2005);
  • Diplomă de Excelenţă din partea Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi (2010);
  • Trofeul Excelenţei din partea Patronatului IMM-urilor gălăţene (2010).
Slide1.JPG
Gh.jpg
Premii:
  • Menţiune pentru rolul „Nică” din spectacolul Inima noastră de Valeriu Luca (regia artistică: Radu Penciulescu), la Decada dramaturgiei originale (1956);
  • Menţiune pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin, pentru rolul „Chelnerul” din spectacolul Sâmbătă la Veritas de Mircea Radu Iacoban, Galaţi (1976);
  • Menţiunea specială a juriului pentru interpretarea rolului secundar din spectacolul Ţarul Ivan îşi schimbă meseria de M. Bulgakov (regia artistică: Adrian Lupu), la a V-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (1-7 noiembrie 1982);
  • Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină cu rolul „Serebreacov” în spectacolul Unchiul Vania de Cehov (regia artistică: Adrian Lupu), la a VI-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (nov. 1985);
  • Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru rolul „Gremio” din spectacolul Femeia îndărătnică de W. Shakespeare (regia artistică: Gheorghe Jora), la a VII-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (mai 1988);
  • Premiul Municipiului Galaţi pentru întreaga activitate artistică (2001);
  • Premiul „Prometeu” din partea Camerei de Comerţ din Galați (2010).
Serebreacov în spectacolul „Unchiul Vanea” de Cehov(regia artistică: Adrian Lupu)
Debut:
  • artistic: cu rolul „Brânzovenescu” în spectacolul O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, la Teatrul de Stat din Oradea (1955);
  • publicistic: cu poezii, în revista Familia din Oradea (1958);
  • editorial: cu volumul de poezii Locuiesc pe o stea. Galaţi, Editura Alma (1995).
Gheoghe v gheorghe.jpg

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.

Referințe

  • Radu Beligan:
„Gheorghe V. Gheorghe este unul dintre actorii de frunte ai scenei gălăţene, un actor foarte disponibil plin de talent şi har.”
Actorul Gheorghe V. Gheorghe în viziunea lui G. Niculescu
  • Corneliu Antoniu:
„Publicând rar, cu oarecare parcimonie, Gheorghe V. Gheorghe şi-a consolidat un univers liric silenţios, fermecător şi echilibrat, într-o lume care pune poezia pe fugă... într-o lume preocupată mai mult de valorile materiale, pragmatice, decât de cele spirituale.”
  • Aurelia Cazacu:
„Orice înfățișare ar lua pe scenă, actorul este îndrăgit și aplaudat de public, pentru că fiecare apariție a sa înseamnă talent, muncă, și multă dăruire. Maturitatea sa artistică îi conferă dreptul de a încerca roluri cât mai dificile, spre satisfacția publicului și a lui, ca artist ce slujește publicul.”
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z