Difference between revisions of "Gheorghe V. Gheorghe"

„Măsura adevărată a unui actor o dă scena pe care trebuie să o cari în spate timp de o oră, un an, o viață. O faci ca și când ar fi vorba de testamentul tău.”

„Locuiesc pe o stea

şi hrănesc păsările cerului.

Îmi spăl ochii umezi

În marea zorilor

Şi cu fiecare trezire,

Simt că nu sunt singur.”

Autograf Gheorghe V. Gheorghe

Gheorghe V. Gheorghe - actor, scriitor

Prezentare

Născut la Ploieşti, unde a fost coleg de liceu cu poetul Nichita Stănescu, Gheorghe V. Gheorghe a simţit de timpuriu chemarea scenei, cizelându-şi talentul pe băncile Facultăţii de Teatru din București, alături de nume consacrate ale teatrului românesc precum Ştefan Bănică, Ion Cojar, Matei Alexandru, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Eugen Țugulea, Ion Dinulescu, Valeriu Grama.

Debutând pe scena Teatrului de Stat din Oradea, cu rolul Brânzovenescu din piesa O scrisoare pierdută, Gheorghe V. Gheorghe s-a stabilit pe meleagurile gălăţene la începutul anilor ʼ60, „în mijlocul acestei familii de comedianţi, o alcătuire trainică şi sănătoasă cu un bogat univers sufletesc a cărei satisfacţie spirituală sunt aplauzele”, după cum mărturisea actorul.

Crescând de la un rol la altul, întruchipând personaje diverse ca gen şi structură în cele peste cinci decenii petrecute „pe sfânta scândură a scenei, unde mi-am dăruit viaţa şi inima, entuziasmul tinereţii, încrederea şi pasiunea, lacrimile şi deznădejdile...” Gheorghe V. Gheorghe a devenit în scurt timp un nume recunoscut și îndrăgit al scenei gălăţene, făcând parte integrantă din viaţa culturală a oraşului de la Dunăre.

„Secretul succesului este munca, dăruirea, încrederea în tine, în ceea ce realizezi şi bineînţeles harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu”, mărturisea Gheorghe V. Gheorghe, explicând afirmarea sa în arta scenică, faptul că a reuşit să-şi facă un renume prin propriile puteri, dedicându-se meseriei alese, devenind, aşa cum afirma Virgil Nistru Ţigănuş, „un poet al gesturilor”.

Gheorghe V. Gheorghe s-a dăruit scenei, dând viaţă multor personaje din dramaturgia naţională sau mondială, calităţile sale artistice deosebite fiind puse în valoare în piesele montate pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați, prin interpretarea a sute de roluri ce acoperă tot registrul dramatic, de la tragic la comic, de la grotesc la sublim.

Dacă din profesia de actor şi-a făcut „un crez, un fel de a gândi şi de a supravieţui, de a face oamenii să se bucure, să fie veseli şi să râdă”, dorinţa de a fi un artist total şi-a îndeplinit-o cu versurile date tiparului şi cu melodiile imprimate pe CD-ul „Cântece de voie bună”. Astfel, poezia interpretativă a actorului Gheorghe V. Gheorghe a fost completată de lirismul versurilor aşternute în clipele de răgaz şi de melodiile imprimate pentru a fi transmise publicului fidel. Volumele de poezie şi proză au reprezentat continuarea firească a traseului său literar, început cu discreţie la sfârşitul anilor ʼ50, pentru a-şi regăsi „liniştea sufletească şi împăcarea cu sinea lui familială”, actorul „nefiind interesat să facă performanţe, ci doar să construiască un peisaj liric interior cald şi luminos”, după cum aprecia criticul literar Corneliu Antoniu.

„Rătăcit cu voie” în lumea artei, actorul Gheorghe V. Gheorghe a fost sărbătorit, la 80 de ani de viață și 55 de ani de carieră, așa cum își dorea, pe scenă, unde și-a demonstrat dragostea pentru teatru - „secretul” artei sale, deconspirat de actor cu acest prilej.

„Stradivarius” al teatrului, cum l-a numit Stelian Preda, fostul director al Teatrului din Botoşani, Gheorghe V. Gheorghe a îmbogăţit viaţa sufletească a celor care au avut privilegiul să îl vadă pe scenă şi continuă să bucure inimile spectatorilor săi cu fiecare apariţie în care îşi demonstrează talentul şi dăruirea, smulgând spectatorilor, de fiecare dată, îndelungi aplauze.

Biografie

Data şi locul naşterii: 21 septembrie 1930, Ploiești

Data şi locul decesului: 1 martie 2023

Studii:

• Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti;
• Școala Populară de Artă din Ploiești, secția Actorie, avându-i colegi, printre alții, pe marele actor Toma Caragiu și pe regizorul Valeriu Moisescu;
• Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru la clasa prof. Ion Talianu, asistenţi fiind Grigore Vasiliu Birlic şi Victor Moldovan (1955).

Activitate socio-profesională:

• actor la Teatrul de Stat din Oradea timp de şase stagiuni, jucând nu mai puţin de 40 de roluri în tot atâtea spectacole (1955-1961);
• profesor la Şcoala de Arte din Oradea;
• actor la Teatrul Dramatic din Galaţi (începând cu stagiunea 1961-1962);
• profesor de actorie şi regie-teatru la Şcoala de Arte din Galaţi (1971-1975);
• a interpretat numeroase roluri în spectacolele pentru copii realizate de Teatrul Trianon Galaţi (1995-2003);
• a jucat în filmele: Zile de vară (1967), Regele Ioan (1974), Bietul Ioanide (1979), Domnișoara Aurica (1985);
• regizor artistic al spectacolelor Revista în Tranziție (1999), Săracu’ Gică (2004) și Firfirică (2005), jucate pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” Galaţi;
• şi-a lansat CD-ul „Cântece de voie bună”, cu melodii din spectacolul Groapa de Eugen Barbu (2006).

Distincţii - Decoraţii:

• Diploma „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972);
• Diploma „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974);
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1984) ;
• Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi (1996);
• Diplomă de Excelenţă pentru regia spectacolului Săracu’ Gică, Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi (2004);
• Diplomă de Excelenţă din partea Teatrului de Stat din Oradea (2005);
• Diplomă de Excelenţă din partea Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi (2010);
• Trofeul Excelenţei din partea Patronatului IMM-urilor gălăţene (2010).

Premii:

• Menţiune pentru rolul „Nică” din spectacolul Inima noastră de Valeriu Luca (regia artistică: Radu Penciulescu), la Decada dramaturgiei originale (1956);
• Menţiune pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin, pentru rolul „Chelnerul” din spectacolul Sâmbătă la Veritas de Mircea Radu Iacoban, Galaţi (1976);
• Menţiunea specială a juriului pentru interpretarea rolului secundar din spectacolul Ţarul Ivan îşi schimbă meseria de M. Bulgakov (regia artistică: Adrian Lupu), la a V-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (1-7 noiembrie 1982);
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină cu rolul „Serebreacov” în spectacolul Unchiul Vania de Cehov (regia artistică: Adrian Lupu), la a VI-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (nov. 1985);
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru rolul „Gremio” din spectacolul Femeia îndărătnică de W. Shakespeare (regia artistică: Gheorghe Jora), la a VII-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei, Galaţi (mai 1988);
• Premiul Municipiului Galaţi pentru întreaga activitate artistică (2001);
• Premiul „Prometeu” din partea Camerei de Comerţ din Galați (2010).

Serebreacov în spectacolul „Unchiul Vanea” de Cehov(regia artistică: Adrian Lupu)

Debut:

• artistic: cu rolul „Brânzovenescu” în spectacolul O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, la Teatrul de Stat din Oradea (1955);
• publicistic: cu poezii, în revista Familia din Oradea (1958);
• editorial: cu volumul de poezii Locuiesc pe o stea. Galaţi, Editura Alma (1995).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.

Referințe

• Radu Beligan:

„Gheorghe V. Gheorghe este unul dintre actorii de frunte ai scenei gălăţene, un actor foarte disponibil plin de talent şi har.”

Actorul Gheorghe V. Gheorghe în viziunea lui G. Niculescu

• Corneliu Antoniu:

„Publicând rar, cu oarecare parcimonie, Gheorghe V. Gheorghe şi-a consolidat un univers liric silenţios, fermecător şi echilibrat, într-o lume care pune poezia pe fugă... într-o lume preocupată mai mult de valorile materiale, pragmatice, decât de cele spirituale.”

• Aurelia Cazacu:

„Orice înfățișare ar lua pe scenă, actorul este îndrăgit și aplaudat de public, pentru că fiecare apariție a sa înseamnă talent, muncă, și multă dăruire. Maturitatea sa artistică îi conferă dreptul de a încerca roluri cât mai dificile, spre satisfacția publicului și a lui, ca artist ce slujește publicul.”

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z