Difference between revisions of "Margareta Metaxa"

Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodoperele universale.

Autograf Margareta Metaxa

Prezentare

Margareta Metaxa a început studiul muzicii la Galaţi, cu profesorul şi compozitorul gălăţean Teodor Teodorescu, sub a cărui baghetă a cântat în corul municipal al Galaţiului, acolo unde l-a întâlnit şi pe Eugen Metaxa, cel care îi va deveni statornic partener de viaţă.

Aflată într-o permanentă căutare a oportunităţilor de perfecţionare profesională, Margareta Metaxa se va desprinde o perioadă de cariera artistică începută la Iaşi pentru a-şi desăvârşi tehnica vocală în Italia, alături de vestita maestră de canto Linda Brambilla. Susţinând spectacole alături de baritoni ai Operei Scala din Milano, s-a bucurat de un succes remarcabil în rolul Gildei din „Rigoletto”, fapt dovedit de contractele oferite de celebrul impresar Minciotti şi de cronicile din presa italiană. Impresionanta ascensiune începută în Italia i-a fost întreruptă de o bruscă rechemare în ţară, datoria prevalând în faţa unei previzibile glorii în străinătate.

Participantă la evenimente majore pentru viaţa muzicală a vremii şi la începuturile teatrului liric românesc prin apariţia la Iaşi a Societăţii Române de Operă, Margareta Metaxa s-a numărat, în 1921, printre membrii fondatori ai Operei Române, contribuind la reputaţia internaţională a teatrului prin întruchiparea cu fervoare, graţie şi talent a unor celebre eroine ale scenei lirice. Pe parcursul a 40 de ani de activitate a jucat în peste 800 de spectacole, continuându-şi activitatea în ciuda scoaterii forţate la pensie în 1948 şi ocupând rolul de primă soprană până în 1956.

La împlinirea a 35 de ani de carieră artistică, Margareta Metaxa a fost invitată să o interpreteze pe Violetta din „Traviata” în cadrul unui spectacol festiv al Operei Române. Pentru realizările sale excepţionale într-o viaţă dedicată artei şi muncii pe acest altar, Margareta Metaxa a primit în 1943 din mâna altui gălăţean, Ioan Petrovici, ministru la acea vreme al Instrucţiunii şi Artelor, Ordinul „Meritul Cultural” clasa I. Un omagiu peste timp adresat marii soprane este reprezentat de volumul dedicat acesteia de muzicologul Grigore Constantinescu în 1987, volum presărat cu amintiri pline de sensibilitate ale soţului artistei.

Margareta Metaxa a conferit sensibilitate şi căldură personajelor interpretate, fiind apreciată pentru „inteligenţă scenică” şi pentru „vocea de o rară virtuozitate”, confirmând permanent, cu prisosinţă, aprecierile tenorului Valentin Teodorian: „trăia ca să cânte şi cânta pentru a dăinui”.

Studii

• Şcoala Secundară de Fete din Galaţi;
• a studiat muzica cu maestrul Teodor Teodorescu, dirijor al Corului Episcopiei (Corul Municipal al Galaţiului);
• studii de muzică cu Poplasky, un apreciat profesor de pian din Galaţi;
• Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, unde a avut-o profesoară pe Carlota Leria; admisă în 1915, studiile îi sunt întrerupte de Primul Război Mondial;
• şi-a continuat studiile cu Elena Drăgulinescu Stinghe;
• cursuri de canto şi repertoriu cu celebra soprană Elena Teodorini (1922);
• cursuri speciale de bell-canto cu celebra soprană rusă Lydia Lipowska (1923);
• a absolvit cursurile de teorie şi solfegii ale Conservatorului în anul universitar 1922-1923;
• călătorie de studii în Italia, unde se pregăteşte cu Linda Brambilla şi Paul Antonio (1927).

Activitate socio-profesională

• a făcut parte din Corul Episcopiei (corul municipal al Galaţiului), dirijor Teodor Teodorescu;
• s-a căsătorit cu Eugen Metaxa (10 febr. 1913);
• a fost angajată solistă la renumitul cor Mitropolitan din Iași (1917);
• a fost remarcată de Alexandru Mavrodi, director al Direcției Generale a Teatrelor, care a cooptat-o în grupul de artiști care

punea la Iași bazele unei trupe de operă sub titulatura Societatea Română de Operă, sâmburele viitoarei Opere de Stat (1917-1918);

• a participat la concertele în folosul Crucii Roşii organizate la Galaţi şi Brăila, împreună cu baritonul Grigore Maggiari (1918);
• a fost angajată la Societatea lirică „Opera Română” din Bucureşti (1919);
• a participat la manifestările muzicale ale Societăţii „Cântarea României”;
• a cântat în spectacolul de deschidere a stagiunii Operei Române, opera „Walkiria” de Richard Wagner, în regia lui Max Haas (8 nov. 1923);
• s-a pregătit cu Elena Teodorini pentru rolul Gildei din „Rigoletto”, spectacol pe care l-a susţinut la Opera Română, urmat de „Boema” şi „Bal mascat” (1924-1925);
• a studiat cu Lydia Lipowska pentru rolul Violetta din „Traviata” susţinut în stagiunea 1925-1926;
• s-a afirmat printre altele în: „Boris Godunov”, „Povestirile lui Hoffmann”, „Bărbierul din Sevilla”, „Traviata” etc.;
• pentru a strânge banii necesari călătoriei de studii din Italia a susţinut un turneu de 30 de concerte în Brăila, Galaţi, Focşani, Bârlad etc.;
• impresarul Scalei, Pietro Minciotti, i-a oferit un angajament cu rolul Gilda din „Rigoletto” la Treviso şi Pisa, unde a avut un impresionant succes;
• s-a întors în România, unde în urma unui contract de colaborare cu Opera Română, a jucat în rolul Violettei din „Traviata” (1928-1929);
• angajată ca soprană a Operei Române (1929), s-a afirmat în „Răpire „Bărbierul din Sevilla”;
• a fost pensionată în octombrie 1948, dar și-a continuat activitatea în cadru sindical până în aprilie 1956;
• a participat la concertul spectacol organizat cu prilejul inaugurării noii săli a Operei Române (7 febr. 1955);
• a interpretat-o pe Violetta din „Traviata”, în spectacolul festiv de sărbătorire a 35 de ani de activitate artistică (23 apr. 1956);
• a fost numită de Ministerul Culturii în juriul celui de al III-lea Concurs Naţional al Tinerilor Solişti (1957).

Afiliere

• membră fondatoare a primei Opere Române de Stat (calitate recunoscută în septembrie 1967);
• membră activă în primul sindicat artistic al primei Opere Române (1921-1975).

Distincţii – Decoraţii

• ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1943).

Debut

• rolul Pajul din opera „Lohengrin” de Richard Wagner (stagiunea 1921-1922);
• adevăratul debut este considerat de soprană rolul Gilda din opera „Rigoletto” de Verdi (stagiunea 1924-1925).

Repertoriu liric (selectiv)

• „Bal mascat” (Oscar), „Bărbierul din Sevilla” (Rosina), „Boema” (Musseta), „Boris Godunov” (Xenia), „Carmen” (Micaela, Frasquita) „Don Pasquale” (Norina), „Fedora” (Olga), „Flautul fermecat” (Regina nopţii), „Hänsel şi Gretel” (Gretel), „La Wally” (Walter), „Lakmé” (Ellen, Rose, Lakmé), „Liliacul” (Rosalinde), „Lohengrin” (Pajul), „Lucia di Lammermoor” (Lucia), „Madame Butterfly” (Kate), „Manon” (Rosette), Parsifal (Fată floare), „Povestirile lui Hoffmann” (Olimpia), „Rigoletto” (Gilda), „Traviata” (Violetta, Anina), „Walkiria” (Grimgerde).