Difference between revisions of "Romulus Scriban"

" Eu am simțit în sufletul meu dorul de a trăi pentru patria mea; eu cu poporul şi pentru popor am trăit. A lucra pentru mărirea literaturii române este nu mai puţin a lucra pentru patria sa. [...] Literatura măreşte popoarele, învie pe cele moarte şi sprijină pe cele căzute."

Romulus Scriban - avocat, profesor, poet, publicist

Prezentare

Descendent al unei familii de mari cărturari născuţi la Burdujeni, nepot al celor doi teologi care au desfăşurat o prodigioasă activitate obştească în campania unionistă din perioada anilor 1857-1859, arhiereul scriitor Filaret Scriban şi Neofit Scriban, episcop de Argeş, Romulus Scriban a făcut studiile la Seminarul de la Socola şi apoi la Academia Mihăileană de la Iaşi, unde şi-a desăvârşit formaţia intelectuală sub influenţa curentului condus de Gheorghe Asachi.

În vara anului 1857, a participat la mişcările premergătoare actului istoric de la 1859, când Preasfinţitului Neofit Scriban, „sufletul convingerilor timpului”, i s-au încredinţat actele şi protestele comitetului Unionist din Moldova, „spre a merge secret la Bucureşti, fiindcă erau observaţi de aproape de poliţia guvernului anti-unist”, și „ajungând la Focşani, trece noaptea Milcovul pe jos, împreună cu nepotul său, Romulus Scriban, care purta hârtiile în sân şi reuşește a se furişa prin aseminea precauţiuni vederii ochilor Vasiliscului timpului”.

Romulus Scriban, alături de G. A. Urechia, Petru Borişan, Ion Morţun, George Roşu au format primul grup de studenţi trimis de tânărul stat român la studii la Universitatea din Torino, la propunerea lui V. A. Urechia, făcută ministrului Mihail Kogălniceanu, în numele Consiliului Şcolelor. Toţi aceştia, alături de alţi studenţi, vor ocupa la întoarcerea în ţară funcţii importante în viaţa culturală, administrativă şi artistică a epocii.

Romulus Scriban, „al cărui nume chiar e o proclamaţie de naţionalism cu bază romană” s-a stabilit la Galaţi în 1868, unde, după o scurtă perioadă în care a funcţionat ca procuror, va profesa la Catedra de drept şi economie a Şcolii Comerciale din Galaţi (al cărei director a fost între anii 1875-1877), în paralel cu activitatea în avocatură, până la pensionare, în 1899, când s-a retras la Iaşi.

Preocupat de creşterea economică a ţării, a publicat, în perioada de profesorat la Galaţi, două interesante lucrări de economie şi comerţ care veneau în sprijinul elevilor. S-a implicat în dezvoltarea învăţământului gălăţean, împreună cu I. G. Munteanu, N. Stroescu şi alţii, pledând pentru deschidereaunei şcoli comerciale de gradul II, întocmind un memoriu prin care cerea ca Şcoala comercială de gradul II să „păstreze oficial numele gloriosului ei fondator Alexandru I. Cuza – după cum există în legea veche. Să i se construiască un local propriu, potrivit cu necesităţile învăţământului comercial modern, deoarece lipsa unui local bun formează una din principalele piedici la progresul studiilor”.

De asemenea, a făcut parte dintre învăţătorii şi profesorii precum Ştefan Chimet, N. Damian, Mihai Pastia, Ion Cetăţianu, al căror entuziasm şi străduinţă pentru aplicarea legilor învăţământului din 1864 şi 1898 au avut ca rezultat crearea unor instituţii şcolare de prestigiu, „tot mai mult accesibile elevilor lipsiţi de mijloace de întreţinere, învăţământul gălăţean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea înregistrând progrese apreciabile”.

Romulus Scriban a fost cel care a editat şi redactat în întregime prima revistă literară gălăţeană, Dacia literară, publicaţie care continua spiritul celei omonime a lui Mihail Kogălniceanu. Publicaţia „pur literară, în care se găsesc şi unele versuri foarte remarcabile” scoasă la tipografia Monferrato din Galaţi, cu structură şi conţinut de revistă, a fost concepută ca o lucrare închegată, unitară, cele şase numere apărute între anii 1868-1869 urmând să alcătuiască un singur volum. În articolul program din primul număr, publicistul enunţa crezul său literar. Pentru el, „literatura este sufletul şi paladiul unei naţiuni”; ea poate salva un popor, făcând să nu se stingă „flacăra spiritului naţional”, publicaţia gălăţeană propunându-şi „să facă din literatură un instrument de acţiune politică şi naţională, având ca punct de pornire tradiţiile istorice româneşti”.

Patriotismul care i-a animat întreaga activitate, atât cea politică şi socială, dar şi cea literară, l-a demonstrat şi la sărbătorirea a 50 de ani de la Revoluţia din 1848, la mitingul desfăşurat la Galaţi, unde a ţinut un discurs, în calitate de membru al Ligii Culturale, secţiunea Galaţi, în care a arătat „importanţa revoluţiei dela 1848 în toată Europa, insistând asupra celei din Moldova şi Ungaria”.

Istoria literaturii române îl va păstra pe Romulus Scriban, patriotul şi poetul paşoptist, romantic prin simţire, dar prin temperament şi prin formaţie mai curând clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria românilor, militant pentru desăvârşirea unităţii naţionale, dar şi pentru progresul învăţământului şi culturii oraşului de la Dunăre.

Biografie

Data şi locul naşterii: 24 august 1838, com. Burdujeni, jud. Suceava

Data şi locul decesului: 29 octombrie 1912, Iaşi

Studii:

• Seminarul de la Socola (1856);
• cursul superior la Academia Mihăileană din Iaşi, încheiat cu dizertaţia „Care sunt cauzele măririi romanilor” (1856-1860);
• bursă de studii în drept şi teologie la Torino, Italia, cu licenţa în Drept civil (1860-1864).

Titluri ştiinţifice: doctorat în Drept civil la Torino cu dizertaţia „L’obbligazione del venditore di garantire la casa venduta” (23 dec. 1864).

Activitate socio-profesională:

• a participat la acţiunile pregătitoare Unirii de la 1859;
• procuror la Tribunalul de Comerţ Ilfov (1865);
• a întemeiat la Bucureşti, împreună cu Demetru N. Preda, bisăptămânalul politic, comercial, literar şi religios Dacia romană (1866-1867);
• s-a stabilit la Galaţi, unde a fost numit prim-procuror (1868-1872);
• a editat şi redactat integral prima revistă literară gălăţeană Dacia literară (1 oct. 1868 - 1 mart. 1869);
• profesor de drept şi economie politică, istorie-geografie la Şcoala Comercială din Galaţi, profesând în paralel avocatura (sept. 1870 - 1899);
• director al Şcolii Comerciale „Alexandru Ioan Cuza” din Galaţi (1875-1877);
• redactor al ziarului gălăţean Voinţa Poporului (cotidian politic, literar, ştiinţific şi economic, ce a apărut în perioada 19 apr. 1880 - oct. 1881);
• profesor de istorie la Seminarul „Sf. Andrei” din Galaţi (1890-1891);
• s-a pensionat din învăţământul gălăţean în aprilie 1899 şi s-a stabilit la Iaşi.

Afiliere:

• membru şi secretar al Societăţii Internaţionale Neolatine din Torino;
• membru al Societăţii Corpului Didactic din judeţul Covurlui, secţie a Societăţii Corpului Didactic din România (1883);
• membru al Societăţii de Cultură Macedo-Română;
• membru al Partidului Liberal Conservator.

Colaborări la publicații: Ateneu'lu roman (Iaşi, 1860-1861), Biserica orthodoxă română, Dacia literară (Galaţi, 1868-1869), Dacia romană (Bucureşti, oct. 1866 - febr. 1867), Galaţii (Galaţi), Poşta (Galaţi), Românul (Bucureşti), Steaua Dunării (Iaşi), Voinţa poporului (Galaţi).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.

Referințe:

• Nicolae Iorga:

„Romulus Scriban arată că individualitatea genială se desface pe un fond de sentimente şi idei comune. Valoarea noastă culturală nu poate decât să crească prin acesta.”

• Aurel Savela:

„Romulus Scriban era un bărbat de înaltă cultură și toată viaţa a rămas un visător incorigibil”.

• Paul Cornea:

„Vrednic de atenţie este Romulus Scriban, profesor la Galaţi care făcuse studii în Italia şi care relua, după Asachi, sonoritatea versului neoclasic, bine strunjit, deşi fără vibraţie interioară, încercând pe lângă compuneri mitologice, să se înalţe la dimensiunile unui epos naţional, deschis cu o viziune dacică.”

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z