Difference between revisions of "Victor Ion Popa"

"... marele meu sprijin în viață e tocmai ăsta: convingerea că ridicarea unui om este în munca și strădania lui, în creșterea lui adevărată, iar nu în dărâmarea ori ponegrirea altora."

Autograf Victor Ion Popa

VICTOR ION POPA -scriitor, actor, regizor, scenograf, artist plastic

Prezentare

Născut într-o familie cu o genealogie foarte veche, în rândul strămoşilor săi tradiţia cărţii fiind adânc înrădăcinată, Victor Ion Popa şi-a petrecut copilăria în diferite localități din sudul Moldovei, unde tatăl, învăţătorul Ioan Gh. Popa, a fost purtat de misiunea apostolatului. A făcut studiile primare în satul Călmățui, în ținutul Tutovei, la şcoala-model patronată de proprietarul cărturar Tache Anastasiu, continuându-şi studiile la Iaşi. Activitatea literară şi de desenator, începută încă din timpul liceului, a fost întreruptă brusc de război, punând capăt unei adolescenţe cu împliniri, dar şi cu îndoieli.

A participat activ la luptele de la Mărăşti şi Oituz, pe front descoperind o altă cunoaştere a umanităţii. Experienţa dramatică a războiului va hrăni mai târziu substanţa unor opere având ca subiect ororile războiului: drama „Răspântia cea mare“, romanele „Floare de oţel“ şi „Mă doare sufletul cel nou“.

După o scurtă perioadă petrecută la Teatrul Naţional din Iaşi ca actor, în 1919 s-a stabilit la Bârlad, unde a frecventat Societatea literară „Academia Bârlădeană” şi a publicat poezii în revista Florile Dalbe. Ca tânăr scriitor format în atmosfera Academiei Bârlădene, era răsfăţatul şedinţelor literare în cadrul cărora s-a remarcat prin participarea vie la discuţii şi prin versurile satirice recitate. În una dintre şedinţele societăţii va citi drama „Vâltoarea”, în prezenţa lui Alexandru Vlahuţă, G. Tutoveanu şi Tudor Pamfile, ceea ce va atrage atenţia asupra talentului său remarcabil. Tot din perioada Academiei Bârlădene datează şi prietenia cu poetul Vasile Voiculescu, pe primul caiet de versuri al tânărului poet cu titlul „Fulgi de zăpadă”, rămas în manuscris, apărând ca motto versuri ale medicului-scriitor.

Cu o energie şi o putere de muncă remarcabile, Victor Ion Popa s-a manifestat în cele mai diverse domenii de activitate artistică. Mutat la Bucureşti, a avut o activitate fecundă în domeniul teatrului, în calitate de pictor-scenograf, secretar al Societăţii Autorilor Dramatici, director de scenă, dramaturg, director al Teatrelor Naţionale din Bucureşti şi Cernăuţi, Teatrul „Muncă şi Lumină”, regizor la Teatrul Naţional Bucureşti, profesor universitar la Conservatorul de Teatru din Bucureşti, precum şi director la Oficiul Naţional Cinematografic. Preocupările sale de cineast, scriitorul fiind dotat pentru scenariul de film, îi întregeau profilul de „om al Renaşterii”.

Deşi mare parte a activităţii sale literare şi teatrale s-a desfăşurat la Bârlad, dramaturgul mărturisea: „Patima mea de teatru, născută la unsprezece ani la Galaţi, unde, la «Manevrele de toamnă», jucată de Nora Marinescu în trupa tatălui său, descoperisem pentru întâia oară minunata putinţă de amăgire a scenei, mi-a hârjonit toţi anii de mai târziu”.

A avut de asemenea o prodigioasă activitate literară şi artistică, colaborând la reviste literare şi publicând romane, nuvele, un larg repertoriu de piese de teatru, articole despre aviaţie sau pe teme sociale. S-a implicat în anchetele de sociologie rurală, iniţiate şi conduse de Dimitrie Gusti şi a fost, alături de acesta, co-organizator al Muzeului Satului din București şi comisar general al Pavilionului Român la Expoziţia Internaţională de la Paris, precum şi organizator al Expoziţiei Cărţii de la Bucureşti, în 1937.

Cunoscut de marele public pentru lucrările „Ciuta”, „Muşcata din fereastră”, „Sfîrlează cu fofează”, „Take, Ianke şi Cadâr”, Victor Ion Popa rămâne creatorul comediei lirice în literatura dramatică românească, convins fiind de faptul că: „Singura artă care rezistă nu este cea alambicată, ci aceea care inspiră şi slujeşte o mare simplicitate.”

Poet, nuvelist, romancier, dramaturg, publicist, cronicar dramatic şi plastic, profesor de artă dramatică, actor, regizor, scenarist, desenator, sculptor, pictor, scenograf, caricaturist, sociolog, animator cultural, director de scenă, V. I. Popa „şi-a dăltuit în cultura românească un profil fascinant în care laturile personalităţii sale artistice s-au manifestat într-un echilibru rar întâlnit”, după cum aprecia Ștefan Cristea, autor al unei monografii dedicate acestuia.

Multiplele faţete ale creaţiei lui Victor Ion Popa au izvorât din căutările sale interioare, după cum mărturisea: „A cântat în mine o pasăre. Dar a cântat nelămurit. Aşa de nelămurit încât nu ştiu nici măcar ce pasăre a cântat. Iar dacă ai căta bine, ai vedea că toată truda şi împrăştierea mea porneşte din nevoia să aflu ce pasăre a fost.”

Biografie

Data şi locul naşterii: 29 iulie 1895, Bârlad, jud. Vaslui

Data şi locul decesului: 30 martie 1946, București

Studii:

• Şcoala primară în satul Călmăţui, jud. Tutova (1906);
• bursier al Liceului Internat din Iaşi (1906-1911);
• Liceul Naţional din Iaşi, secţia reală (1912-1914);
• s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, dar a renunţat la cursuri;
• Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, primii doi ani la clasa de dicţie şi expresie scenică a poetului Mihai Codreanu;
• Şcoala de Belle Arte din Iaşi, frecventată pentru scurtă vreme.

Activitate socio-profesională:

• pedagog la Liceul Internat din Iaşi;
• desenator la revista Versuri şi proză din Iaşi (1915 – iul. 1916);
• a participat la Primul Război Mondial, fiind rănit pe 29 iulie 1917, în luptele de la Oituz;
• a frecventat Cenaclul „Academiei Bârlădene” al lui G. Tutoveanu (1917-1918);
• a colaborat la ziarul Omul liber al lui N. D. Cocea;
• director de scenă la Teatrul Popular din Bucureşti (1925);
• a editat săptămânalul de propagandă artistică al Teatrului Naţional din Bucureşti, Spectacolul, în 1926, promovând apariţia lui ulterioară (1927-1930);
• a activat la Teatrul Naţional din Craiova, la invitaţia directorului Ion Dongorozi, născut și el pe meleaguri gălățene (stagiunea 1926-1927);
• director de scenă la Teatrul Naţional din Cernăuţi (1 ian. 1926);
• a luat parte, împreună cu Dimitrie Gusti, la organizarea Muzeului Satului din Bucureşti;
• comisar la Pavilionul României la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1937;
• director al Teatrului „Muncă şi Voie bună” din București, înfiinţat pe 14 oct. 1938 (denumit Teatrul „Muncă şi Lumină” din 1941) (23 nov. 1938 - 1944);
• director al Oficiului Naţional Cinematografic (1941-1943);
• profesor suplinitor şi profesor titular (din 31 mart. 1944) la Catedra de dramă, comedie şi regie scenică a Conservatorului din Bucureşti (1943-1944);
• regizor la Teatrul Naţional București (1 dec. 1944);

Performanțe:

• a întemeiat şi condus primul teatru muncitoresc din ţară „Muncă şi Voie bună” în București (1938 şi 1944).

Premii - Distincții:

• Premiul Asociaţiei Criticilor Dramatici şi al Teatrului Naţional pentru piesa „Ciuta” (1922);
• Premiul literar „I. L. Caragiale” (1923);
• Premiul Academiei Române pentru piesa „Muşcata din fereastră” (1930);
• Premiul Societăţii Autorilor Dramatici pentru piesa „Acord familiar” (1934).

Colaborări la publicații: Acţiunea, Adevărul, Adevărul literar si artistic, Almanahul teatrului românesc, Almanahul „Vremea”, Almanahul ziarului „Curentul”, Arta, Boabe de grâu, Calendarul, Comedia, Cultul eroilor noştri, Curentul, Curentul magazin, Curentul pentru copii şi tineret, Dimineaţa, Duminica universului, Eroii, Familia, Florile dalbe, Gazeta, Gazeta municipală, Gândirea, Gluma, Graiul nostru, Hiena, Izbînda, Litera, Lumea, Naţionalul, Neamul românesc, Omul liber, Ora, Pământul nostru, Politica vremii, Radio, Rampa, Reporter, Revista Carol I, Revista copiilor şi a tinerimei, Revista noastră, Revista tineretului, Revista vremii, România literară, Sburătorul literar, Scrisul nostru, Spectacolul, Spectator, Spectatorul, Tribuna edilitară, Ţara noastră, Versuri şi proză, Vestala,Viaţa, Viaţa literară, Viitorul Ţării, Vremea, Zorile.

Fișier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Resurse electronice

• Ursu, G. G. Istoricul societăţii literare „Academia Bârlădeană”. În: Academia bârlădeană [online], nr. 19, 2005, p. 6-16 : fotogr. [[1]]
• Victor Ion Popa - biografie - (opera şi scrierile). În: Autorii.com : marea enciclopedie a scriitorilor români [online]. [[2]]
• Victor Ion Popa : [biografie]. În: Un Who’s who bârlădean [online]. [[3]]
• Victor Ion Popa (dramaturg). În: Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui : Portalul comunităţii : Personalităţi locale [online]. [[4]]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z