Difference between revisions of "Ionel Fernic"
Line 14: | Line 14: | ||
:'''Studii:''' | :'''Studii:''' | ||
− | :* | + | :*clasele primare la Şcoala Evanghelică Lutherană din Bucureşti; |
:*Liceul „Vasile Alecsandri”din Galaţi (1912-1920); | :*Liceul „Vasile Alecsandri”din Galaţi (1912-1920); | ||
− | :* | + | :*studii muzicale la Galaţi cu Theodor Fuchs (pian, teorie-solfegiu, armonie) şi la Bucureşti cu Iosif Paschill (pian, armonie); |
− | :* | + | :*studii de artă dramatică la Conservatorul din Bucureşti, cu Ion Soreanu şi Aristide Demetriad (1930); |
− | |||
:*Şcoala de pilotaj de la Băneasa (brevet de pilot în 1935). | :*Şcoala de pilotaj de la Băneasa (brevet de pilot în 1935). | ||
:'''Activitate socio-profesională:''' | :'''Activitate socio-profesională:''' | ||
:*actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în trupele lui Ion Cigalia, Ion Manolescu etc; | :*actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în trupele lui Ion Cigalia, Ion Manolescu etc; | ||
+ | :*stagiul militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie din Ploieşti (1924); | ||
:*pianist la cinematograful „Modern”din Ploieşti; | :*pianist la cinematograful „Modern”din Ploieşti; | ||
:*a tradus catrene ale poetului persan Oman Khayyam (1931); | :*a tradus catrene ale poetului persan Oman Khayyam (1931); | ||
Line 28: | Line 28: | ||
:*comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă a Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA) din Cernăuţi (1937-1938); | :*comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă a Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA) din Cernăuţi (1937-1938); | ||
:*a semnat texte de muzică uşoară, reviste şi comedii muzicale; | :*a semnat texte de muzică uşoară, reviste şi comedii muzicale; | ||
− | :*fondator al revistei satirice | + | :*fondator al revistei satirice ''Să nu te superi că te-njur''; |
:*a compus peste 400 de romanţe şi tangouri; | :*a compus peste 400 de romanţe şi tangouri; | ||
:*a publicat volumul de schiţe „Misterele din Mizil” (1927), volumul de poezii „Prăpăstii” (1928), precum şi volumul de legende populare „Gruia cel voinic şi Moş Novac, tatăl său”. | :*a publicat volumul de schiţe „Misterele din Mizil” (1927), volumul de poezii „Prăpăstii” (1928), precum şi volumul de legende populare „Gruia cel voinic şi Moş Novac, tatăl său”. |
Revision as of 13:31, 4 February 2021
Compozitor, aviator şi scriitor
- „Cheia fericirii am găsit-o în această simplă frază: să ai tot ce vrei şi să mai doreşti încă ceva.”
Prezentare
- Personalitate complexă, cunoscut mai ales datorită romanţelor şi tangourilor sale, Ionel Fernic a fost deopotrivă prozator, traducător, ziarist, epigramist, prelucrător de folclor, compozitor, şef de orchestră, profesor de vioară, actor, pianist, cântăreţ bisericesc şi aviator. A fost, după aprecierea unora, creatorul muzicii uşoare româneşti şi deschizător de pârtie pentru mulţi compozitori români.
- Într-o perioadă când muzica uşoară venea din apus, Fernic a apărut, cel dintâi, să-şi aştearnă pe clape aleanul sufletului de permanent îndrăgostit. Trubadur al zărilor albastre, compozitor de mare talent şi pasionat aviator şi paraşutist, Ionel Fernic a fost acela care a încântat inimile multora cu muzica şi zborurile sale. Din oraşul natal a adunat în suflet fascinantul cântec al valurilor bătrânului Danubiu. Plecat din Galaţi la Ploieşti pentru o vreme, iar mai apoi în Capitală, „la luptă crâncenă cu viaţa”, cum îi plăcea să spună, Fernic îşi urmează dorinţa „de a se descătuşa de tăriile pământului, de a-şi găsi suprema fericire în înaltul nepătruns al azurului”.
- Și-a uimit profesorii de zbor, câştigându-şi în timp record galoanele de as al înălţimilor, de temerar pilot şi paraşutist, distins pentru meritele sale cu „Virtutea aeronautică”. Mari interpreţi de muzică i-au recunoscut sensibilitatea sufletească şi talentul cu care s-a născut şi pe care l-a cultivat, muncind fără oprire.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 29 mai 1901, Târgovişte
- Data şi locul decesului: 22 iulie 1938, comuna Doroteia, judeţul Câmpulung (Suceava)[1]
- Studii:
- clasele primare la Şcoala Evanghelică Lutherană din Bucureşti;
- Liceul „Vasile Alecsandri”din Galaţi (1912-1920);
- studii muzicale la Galaţi cu Theodor Fuchs (pian, teorie-solfegiu, armonie) şi la Bucureşti cu Iosif Paschill (pian, armonie);
- studii de artă dramatică la Conservatorul din Bucureşti, cu Ion Soreanu şi Aristide Demetriad (1930);
- Şcoala de pilotaj de la Băneasa (brevet de pilot în 1935).
- Activitate socio-profesională:
- actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în trupele lui Ion Cigalia, Ion Manolescu etc;
- stagiul militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie din Ploieşti (1924);
- pianist la cinematograful „Modern”din Ploieşti;
- a tradus catrene ale poetului persan Oman Khayyam (1931);
- pilot de aviaţie în Galaţi şi Bucureşti (1936-1938);
- comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă a Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA) din Cernăuţi (1937-1938);
- a semnat texte de muzică uşoară, reviste şi comedii muzicale;
- fondator al revistei satirice Să nu te superi că te-njur;
- a compus peste 400 de romanţe şi tangouri;
- a publicat volumul de schiţe „Misterele din Mizil” (1927), volumul de poezii „Prăpăstii” (1928), precum şi volumul de legende populare „Gruia cel voinic şi Moş Novac, tatăl său”.
- Afiliere:
- membru al Societăţii Compozitorilor Români (15 dec. 1930).
- Performanţe:
- unul dintre creatorii muzicii uşoare româneşti;
- primul traducător al poetului persan Omar Khayyam.
- Distincţii – Decoraţii:
- Crucea de aur a Ordinului „Virtutea Aeronautică”, fiind medaliat de însuşi regele Carol al II-a (1938).
Note
- ↑ Corpul neînsufleţit a fost adus la Bucureşti şi incinerat pe 29 iulie la Crematoriul „Şerban Vodă”. Pe 20 iulie 1984 urna funerară a lui Fernic a fost adusă la Cimitirul Ghencea-militar şi depusă în cadrul unei ceremonii în mormântul fostului locotenent-colonel Traian Dumitrescu-Popa, aviator şi recordman internaţional la paraşutism.
Legături externe
- Țeposu, Otilia. Vânătorul de vise - Ionel Fernic. În: Fromula as [online], nr. 1385, 27 sept. - 3 oct. 2019.[1]
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.