Difference between revisions of "Ludovic Cosma"

„Nu e mai scumpă, mai frumoasă și mai înaltă slujire pe pământ, decât slujirea lui Dumnezeu și conducerea oamenilor către El, care e isvorul a tot binele și a toată fericirea.”

Autograf Ludovic Cosma

Ludovic Cosma - preot

Prezentare

Preot şi remarcabil animator al vieţii culturale gălăţene, Ludovic Cosma a păşit pe urmele tatălui său1, preot timp de 40 de ani în satul Boţeşti, din „dorinţa de a face ceva pentru popor prin biserică”. Copilăria petrecută „în dragostea şi cultul familiei”, după cum mărturisea acesta în prefaţa albumului dedicat înaintaşilor săi^[1], a imprimat în sufletul şi conştiinţa viitorului preot înalte calităţi morale şi un imens respect pentru predecesorii săi, arătat şi prin editarea volumului menţionat, o incursiune minuţioasă în genealogia familiei sale, ce demonstrează reale calităţi de cercetător în reconstituirea datelor biografice ale celor 231 de suflete incluse în lucrarea ce avea o concepţie originală pentru acele vremuri.

După studii la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi un stagiu de un an de zile la Academia Teologică din Kiev, unde a aprofundat limba rusă şi a întreprins cercetări în bibliotecile specializate în căutarea de informaţii despre istoria românilor, Ludovic Cosma a luat în grijă soarta Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi şi a enoriaşilor săi, dedicându-şi toate puterile bunăstării materiale şi spirituale a acestora. Beneficiind de sprijinul epitropului Constandache Constantinescu, a reuşit să restaureze biserica, să ridice casele parohiale şi să construiască o sală de conferinţe.

La doi ani de la preluarea parohiei, pe 10 decembrie 1909, Ludovic Cosma organiza o întâlnire cu o serie de intelectuali gălăţeni, printre cele 15 persoane participante numărându-se primarul oraşului, preoţi, profesori şi medici, scopul fiind acela de a iniţia un ciclu de conferinţe cu tematică diversă, pentru educarea oamenilor din parohie.

Bibliotecile au reprezentat dintotdeauna o preocupare a preotului gălăţean, căci, după cum mărturisea preotul Ludovic Cosma în debutul volumului dedicat bibliotecii Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi, „din copilărie mi-a plăcut să mă interesez de urmele trecutului nostru, vizitând muzeele de prin diferite oraşe şi bibliotecile, răscolind cărţile şi cataloagele şi urmărind însemnările de pe ele”, fapt demonstrat şi de preocuparea continuă pentru completarea colecţiilor de cărţi şi periodice ale parohiei.

Nicolae Iorga a fost un susţinător constant al preotului Ludovic Cosma, inclusiv prin popularizarea activităţii preotului în publicaţiile redactate de acesta, Neamul romănesc şi Neamul romănesc literar, activitate care considera că „ar trebui să servească drept pildă atâtora altora, care şi-au uitat cu desăvârşire menirea”. „Se cuvine deosebită laudă părintelui Cosma pentru dragostea ce o arată poporului”, „când un om luptă cu atâta dragoste pentru înnălţarea poporului, toţi ar trebui să-l înconjure cu stimă şi admiraţie” sunt doar câteva dintre menţiunile care demonstrează admiraţia de care se bucura preotul gălăţean din partea istoricului român.

Modelul uman şi spiritual al preotului Ludovic Cosma rămâne peste veacuri, încadrându-se în galeria acelor slujitori ai bisericii care au creat în jurul lor o reală mişcare culturală şi de educaţie a maselor, antrenând personalităţi ale ştiinţei şi culturii atât din comunitatea locală, cât şi de la nivel naţional, conferenţiari care au luminat conştiinţa şi mintea gălăţenilor. Dincolo de remarcabila activitate de animator cultural, iese în evidenţă şi partea mult mai practică a muncii sale, aceea de ajutorare a celor săraci şi bolnavi, prin înfiinţarea de societăţi de ajutorare, de bănci populare, prin organizarea de colecte, prin asigurarea medicaţiei şi asistenţei celor nevoiaşi, în concluzie o operă socială de extremă însemnătate pentru enoriaşii din parohia sa, „o operă socială pe care ordinele şi medaliile lumii acesteia n-o pot recompensa în niciun fel”.

Ludovic Cosma, prin întreaga sa viaţă şi activitate, se alătură altor figuri luminoase de preoţi care au slujit pe meleagurile gălăţene şi care s-au transformat în exemple de frumoasă şi rodnică dedicaţie şi implicare în viaţa comunităţii, lăsând urme de neşters şi dincolo de pragul bisericii, în parohia unde au slujit şi pe care au îmbogăţit-o din punct de vedere material, cultural şi spiritual, devenind, aşa cum el însuşi îşi exprima speranţa în discursul de instalare la Biserica „Sf. Împăraţi”, „veşnic lumină vie în fapte şi în cuvânt [...] pildă bună şi vrednică de urmat”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 13 ianuarie 1882, sat Boţeşti, jud. Fălciu (azi jud. Vaslui)

Data şi locul decesului: 3 martie 1947, Galați

Studii:

• Şcoala Primară Nr. 1 din Huşi (1889-1893);
• Gimnaziul „Anastasie Panu” din Huşi (1893-1896);
• Seminarul ,,Veniamin Costachi” din Iaşi (1896-1901);
• Facultatea de Teologie din Bucureşti, licenţiat „Magna cum laude” cu lucrarea „Psihoterapia şi vindecările miraculoase din Evanghelii” (1901-1905);
• a frecventat ca auditor42 cursurile Academiei Teologice din Kiev, cu o bursă de studii din fondurile mănăstirilor basarabene (1906-1907);
• Seminarul Pedagogic Universitar (1911).

Activitate socio-profesională:

• copist în Cancelaria Episcopiei Dunării de Jos (1907);
• hirotonit diacon cu prilejul sfinţirii Bisericii „Sf. Gheorghe” din Adamclisi de către P. S. Pimen, mitropolit al Moldovei (8 sept. 1907);
• preot paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi, hirotonit la 14 sept. 1907 şi instalat de econom Gheorghe Popescu la 7 oct. 1907 (1907-1940);
• conferenţiar la Penitenciarul din Galaţi (24 nov. 1907 – 28 dec. 1909);
• i-a fost acordat rangul de econom (24 mai 1908) şi apoi de iconom stavrofor de către Episcopul Pimen (20 dec. 1908);
• revizor eclesiastic al Eparhiei Dunării de Jos (1 iul. 1908 – 1 apr. 1910);
• iniţiator şi îndrumător al Sălii de Conferinţe „Constandache şi Zamfira Constantinescu” de pe lângă Biserica „Sf. Împăraţi” din Galaţi, care a funcţionat cu o întrerupere în perioada războiului (1916-1919), activitatea fiind reluată în 1920 sub auspiciile Ligii Culturale, secţia Galaţi; din 1924 l-a transformat în Căminul Cultural „Sf. Împăraţi”, devenind filială a Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, preşedinte fiind medicul veterinar Florin Begnescu;
• a înfiinţat Banca Populară „Sf. Împăraţi” pentru ajutorarea văduvelor, orfanilor şi a enoriaşilor din parohie, pe care a condus-o până în anul 1918 (4 mart. 1910);
• confesor al Garnizoanei Militare Galaţi, participând în calitate de preot militar la campania din 1913 (23 iun. - 11 aug. 1913), fiind repartizat pe lângă spitalul mobil al Corpului III de armată (1911-1916);
• membru al Consistoriului Eparhial pentru Eparhia Dunării de Jos (1912-1916, 1918-1924);
• a fondat Biblioteca „Nicolae Iorga” în cadrul Căminului Cultural „Sf. Împăraţi”, cuprinzând cca 3000 de volume, elaborând şi un catalog al colecţiei (1914);
• director al filialei „Sf. Împăraţi” a Federaţiei „Mihail Cogălniceanu” a băncilor populare din judeţul Covurlui (1916-1918);
• a înfiinţat, cu sprijinul Societăţii Ortodoxe, filiala Galaţi, Grădiniţa de Copii Nr. 2 de pe strada Războieni (1 ian. 1916);
• a susţinut reînfiinţarea Şcolii Nr. 3 de Băieţi pentru parohia „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi (1916);
• profesor suplinitor de ştiinţe religioase la Seminarul Teologic „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi (1918-1921) ;
• profesor de religie la Şcoala Nr. 4 „Al. Radovici Casapu” din Galaţi;
• profesor titular provizoriu la Şcoala Ortodoxă din Galaţi (Institutul de Domnişoare al Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române) (din 1920) și la Catedra de Religie a Şcolii Normale „Costache Negri” din Galaţi (1921);
• profesor la Şcoala profesională „Negroponte” și la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi din Galaţi.

Afiliere:

• membru al Societăţii „Solidaritatea” şi preşedinte, în perioada 1908-1911, al secţiei Covurlui;
• membru al „Asociaţiei biblice”;
• membru fondator al Societăţii Culturale „V.A. Urechia” şi membru al primului Comitet general al acestei societăţi (din 1919);
• membru al Comitetului Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române din Galaţi;
• membru fondator al Universităţii Populare din Galaţi.

Colaborări la publicații: Biserica Ortodoxă Română, Căminul, Cuvântul adevărului, Vestitorul, Viitorul.

Note

1. ↑ Econ. Ludovic Cosma, Albumul biografic şi arborele genealogic al familiei „Bazgan”, Galaţi, Tip. „Românească” V. Popazu, 1944, p. 3.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2017, Galaţi, Axis Libri, 2018.

Referințe electronice

• Aniversări şi comemorări: 3 martie 1947 – A trecut la cele veșnice în Galați preotul Ludovic Cosma. În: Basilica [online]. [1]
• ENACHE, GEORGE. Parohia, un nucleu localde cultură. În: Ziarul Lumina [online], 20 iul. 2010. [2]
• PĂCURARIU, MIRCEA. Ludovic Cosma : Preot, publicist. În: Dicţionarul Teologilor Români [online]. [3]
• Sărbătorirea unui preot vrednic. În: Revista teologică [online], an. 17, nr. 8-10, aug. - oct. 1927, p. 304-305. [4]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z