Difference between revisions of "Negoiţă Dănăilă"

„Adevărul şi frumosul şi deci ştiinţa şi arta sunt eterne şi universale. Omul de ştiinţă şi artistul însă, care sunt celulele cele mai sensibile ale unei naţiuni, nu se pot sustrage de la idealurile şi nici chiar de la preocupările de moment ale neamului lor.”

Autograf Negoiţă Dănăilă

Prezentare

Negoiţă Dănăilă, profesor universitar

Profesorul şi savantul Negoiţă Dănăilă, care şi-a desfăşurat activitatea didactică, ştiinţifică şi organizatorică pe parcursul a treizeci de ani, a avut o contribuţie însemnată la progresul cunoaşterii în domeniul chimiei petrolului, prin numeroasele cercetări care abordau probleme concrete de valorificare a resurselor naturale existente în ţară. Lucrările sale de chimie aplicată în industrie pot fi definite ca lucrări de pionierat şi apostolat. Sub conducerea sa au fost redactate peste 300 de lucrări ştiinţifice, în special din domeniul analizelor şi utilizării petrolului şi cărbunilor din România.

Negoiţă Dănăilă este cel care a iniţiat organizarea învăţământului superior de chimie industrială şi a creat primul institut de specialitate din ţara noastră.

„Profesorul”, aşa cum îi spuneau atât studenţii, cât şi cadrele didactice, a dăruit Bucureştiului peste 40 de ani din viaţa sa. În satul său natal, Buceşti, şcoala elementară unde a învăţat şi o stradă apropiată casei părinteşti îi poartă numele, iar în 1998 primăria comunei Iveşti l-a numit post-mortem Cetăţean de Onoare.

Biografie

Data şi locul naşterii: 15 aprilie 1878, sat Diecheni, com. Buceşti, jud. Tecuci

Data şi locul decesului: 5 februarie 1953, Bucureşti

Studii:

• Şcoala primară nr. 2 din satul Diecheni, comuna Buceşti (primele 3 clase) şi clasa a IV-a în oraşul Tecuci;
• Liceul Internat din Iaşi, ca bursier (1895-1898);
• Universitatea din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe, secţia fizică-chimie, ca bursier (abs. 1902);
• Şcoala Politehnică din Charlottenburg – Berlin, cu bursă din fondurile „Casei şcoalelor” (bursa „Iosif Niculescu”), primind diplomă de inginer chimist, semnată de rectorul Otto Kammerer și decanul Walther Mathesius (22 iun. 1904 - 8 mai 1908);
• după susţinerea doctoratului şi-a continuat specializarea la Paris, în Laboratorul de chimie organică, în domeniul coloranţilor.

Titluri ştiinţifice:

• doctor în ştiinţe al Şcolii Politehnice din Charlottenburg, Berlin, cu teza „Sinteza dimetil-anilin-isatinelor” (1909);
• docent în specialitatea Chimie tehnologică la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1911).

Activitate socio-profesională:

• preparator (1 mart. 1903 – 10 febr. 1904) şi asistent (10 febr. - 1 sept. 1904) la Catedra de Chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea din Iaşi;
• profesor de chimie la Şcoala Comercială (Liceul Comercial „Al.I. Cuza”) nr. 1, la Şcoala Normală „C. Negri” şi la Şcoala de Băeţi nr. 1 (Liceul „Vasile Alecsandri”) din Galaţi (1 sept. 1904 – 31 aug. 1907);
• profesor la Şcoala Normală „C. Negri” din Galaţi (31 aug. 1907 – 1 sept. 1910);
• profesor la Liceul Comercial din Galaţi (1 sept. 1910 – 1 oct. 1910);
• profesor titular în învăţământul secundar la Liceul Comercial „Al. I. Cuza” din Galaţi (1 oct. 1910 -31 aug. 1912) şi la Liceul Comercial „Nicolae Bălcescu” din București (1 nov. 1912 – 31 aug. 1914);
• a participat la Războiul din 1913-1916 din Bulgaria, ca locotenent (r) al Armatei Române;
• conferenţiar suplinitor (1910), conferenţiar titular (18 mart. 1914), profesor agregat definitiv (1 aug. 1917), profesor titular (1919) la Catedra de Chimie tehnologică de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti;
• profesor suplinitor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, la disciplinele „Studiul mărfurilor” și „Tehnologii industriale” (10 febr. 1916);
• director al Laboratorului de Tehnologie Chimică a Universității din București (1 aug. 1917);
• s-a refugiat împreună cu profesorii Universităţii din Bucureşti la Iași (1917);
• a fost trimis într-o „misiune a Guvernului României”, în cadrul unei delegații în Franța, în scopul strângerii legăturilor economice și pentru a studia valorificarea materialelor de război (1917);
• a înfiinţat Institutul de Chimie Industrială din Bucureşti (1919) al cărui director devine (1920);
• preşedinte al unei comisii înfiinţate pe lângă Banca Naţională a României, cu scopul de a evalua potenţialul economic al industriei petrolului şi al industriei chimice, în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial;
• profesor titular al Catedrei de tehnologie chimică anorganică din cadrul Institutului de Chimie Industrială;
• senator de Tecuci în timpul guvernării Iorga (1931-1932);
• raportor la Legea Învăţământului, în urma căreia s-a hotărât ca instruirea inginerilor să se facă numai în Institute Politehnice (1934);
• primul decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii din Bucureşti şi şef al Catedrei de Tehnologia substanţelor anorganice (1938-1945);
• a ieşit la pensie (1945);
• director general al Institutului Naţional de Cercetări Chimice - viitorul ICECHIM (1946);
• şef al serviciului tehnic al ICECHIM (16 mai 1951- 1952);
• a fost ridicat de Securitate, fiind considerat „duşman al poporului” şi reţinut de Parchetul Militar din Calea Rahovei (16 aug. - 29 oct. 1952);
• a fost eliberat la 74 de ani şi trimis să „moară acasă” (29 oct. 1952).

Afiliere:

• membru al Societăţii de Chimie din Franţa (dec. 1909);
• membru al Societăţii Române de Știinţe (mai 1911);
• membru al Societăţii Inginerilor Universitari;
• membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România şi preşedinte al Secţiei III Chimie (mart. 1935);
• membru corespondent (25 mai 1936) şi membru de onoare (29 mai 1939) al Academiei Române, eliminat împreună cu alte mari personalităţi pe criterii politice (1948); a fost repus în drepturi ca membru de onoare (3 iul.1990);
• membru al Deutsche Chemische Gesellschaft (Berlin), American Chemical Society, Chemical Society (Londra), Institute of Petrol Technology (Londra);
• membru fondator al Asociaţiei Române pentru Înaintarea Ştiinţei Petrolului constituită la 12 mai 1939.

Performanţe:

• întemeietorul învăţământului superior de chimie industrială în România;
• a elaborat peste 230 lucrări ştiinţifice adunate în 3 volume;
• fondator al şcolii româneşti de cercetare chimică aplicată în industrie şi ctitorul industriei chimice moderne româneşti.

Distincţii – Decoraţii:

• Cetăţean de Onoare (post-mortem) al comunei Iveşti (1998);
• „Legiunea de Onoare Franceză” în grad de Cavaler;
• Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor.

Colaborări la publicaţii: Bulletin de Société Chimique de France, Comptes rendus.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

• Academia Română. Comunicat : 125 de ani de la naşterea profesorului Negoiţă Dănăilă. În: Academia Română [online], 17 apr. 2003 : fotogr.[1]
• DRUŢĂ, GIANINA. Negoiţă Dănăilă (17 aprilie 1878 – 5 februarie 1953). În: Revista Oxigen [online], 18 dec. 2008 : fotogr. [citat 8 iunie 2009].[2]
• FRANGOPOL, PETRE T. Negoiţă Dănăilă (1878-1953) : [fişă biografică]. În: Mediocritate şi excelenţă [online] : O radiografie a ştiinţei şi învăţământului din România. Vol. 3. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţe, 2008, p. 101-103. [3]
• Idem. Un mare patriot: Negoiţă Dănăilă (1878-1953) : [fişă biografică]. În: Mediocritate şi excelenţă [online] : O radiografie a ştiinţei şi învăţământului din România. Vol. 2. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţe, 2005, p. 133-135. [4]
• LUPU, ANGELA. Perenitatea preocupărilor ştiinţifice ale profesorului doctor inginer Negoiţă Dănăilă (1878 – 1953) : In memoriam. În: Buletinul Societăţii de Chimie din România [online], an. 26, nr. 1, 2019, p. 37- 44 : fotogr. [5]
• MUREŞANU, LIANA. Ingineri mari personalităţi : [Negoiţă Dănăilă]. În: Univers ingineresc [online], nr. 11 (298), 1-15 iun. 2002 : fotogr. [6]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z