Difference between revisions of "Nicolae T. Deleanu"

„Farmacia ca şi orice profesiune, pe lângă aspiraţiunile sale mai are un rol bine definit; ea este unul din factorii principali la alinarea suferinţelor omenirii ...considerăm pe farmacist un adevărat apostol în mijlocul semenilor săi.”

Autograf Nicolae T. Deleanu

Nicolae T. Deleanu - farmacist, chimist, profesor universitar

Prezentare

Născut la Galaţi, urmând cursuri liceale în oraşul natal şi apoi la Bucureşti, Nicolae T. Deleanu a făcut cursuri de practică farmaceutică la Bucureşti, luându-şi licenţa în farmacie la Universitatea din Geneva, în 1906. Tot la aceeaşi Universitate a făcut şi doctoratul în ştiinţe fizico-chimice, pe care l-a susţinut în 1907. După cursuri de specializare în Elveţia şi Rusia, a început activitatea didactică la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde a predat cursuri de Toxicologie şi Fiziologie şi de Chimie vegetală. În luna mai a anului 1916 s-a înscris la concursul de ocupare a Catedrei de farmacie chimică şi galenică a Facultăţii de Medicină din Iaşi, având de luptat cu alţi 4 contracandidaţi. A fost confirmat ca profesor agregat al acestei catedre la 12 iulie 1916, catedră înfiinţată în urma reorganizării învăţământului farmaceutic ieşean.

În calitate de chimist legist pe lângă Ministerul de Justiţie, a realizat rapoarte şi studii care au reprezentat contribuţii importante în dezvoltarea chimiei juridice.

De numele său se leagă şi apariţia „Codexului Medico-Farmaceutic”, editat în colaborare cu farmacistul ieşean Lupu Coniver în anul 1927, care constituie prima lucrare de acest gen publicată în România. Farmaciştii români apreciau în presa de specialitate că această lucrare „constituie o adevărată şi utilă operă în literatura profesiunei, fiind de o importanţă indiscutabilă, şi pentru succesul ce-l merită, nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui farmacist”.

„Codexul” cuprinde toate elementele necesare formulării şi elaborării reţetelor şi, alături de „Formularul Farmaceutic” al lui Emil Belcot din 1921, „Farmacopeea Română”, ediţia a IV-a, din 1926 şi „Manualul de Farmacie” de Constantin Kollo publicat în 1926, a jucat un rol deosebit în unificarea preparării medicamentelor pe întreg teritoriul României şi a „cinstit ştiinţa românească” de la acea vreme. A fost, de asemenea, coautor la ediţia a V-a a „Farmacopeei române” (1943) în calitate de preşedinte responsabil pentru grupa de substanţe chimice anorganice.

Profesor la Catedra de Farmacie şi Chimie analitică a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, a ţinut cursuri şiprelegeri de analiză calitativă şi cantitativă, iar pe parcursul anilor 1927-1931 a ocupat funcţia de decan al Facultăţii . A participat la diverse congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale cu lucrări originale din domeniul biologiei vegetale şi farmacologiei, unde a pledat, printre altele, pentru creşterea prestigiului farmaciei româneşti şi şi-a demonstrat în repetate rânduri sentimentul de ataşament naţional: Rolul farmacistului trebuie să fie şi naţional, deci să fie un factor productiv în economia ţării. [...] A fi totdeauna tributari străinătăţei, cu fabricate farmaceutice, a căror valoare se cifrează anual de milioane de lei, aceasta este departe de a fi o fală a Farmaciei Române.

Profesorul Nicolae T. Deleanu a făcut parte dintre famaciştii chimişti care au contribuit prin activitatea ştiinţifică şi universitară la dezvoltarea învăţământului farmaceutic şi a farmaciei româneşti şi prin aceasta, la alinarea suferinţelor semenilor săi, pentru care s-a străduit, aşa cum de altfel îşi îndemna şi studenţii, să fie un adevărat apostol.

Biografie

Data şi locul naşterii: 5 septembrie 1879^[1], Galaţi

Data şi locul decesului: 29 mai 1959, Bucureşti

Studii:

• Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1900);
• Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti (1901);
• Facultatea de Medicină Bucureşti, secţia Farmacie (1903);
• specializare la Universitatea din Geneva, licenţă în Farmacie (1906);
• cursuri superioare de Bacteriologie la Institutul Imperial de Medicină Experimentală din Petrograd unde a studiat biochimia germinaţiei seminţelor (1909).

Titluri ştiinţifice:

• doctor în ştiinţe fizico-chimice la Universitatea din Geneva (1907);
• doctor în ştiinţe la Universitatea din Bucureşti, prin examen de echivalare (nov. 1912);
• docent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1915).

Activitate socio-profesională:

• a lucrat în Laboratorul de chimie vegetală al Universităţii din Geneva, în Laboratorul de chimie al Institutului Imperial de Medicină Experimentală din Sankt Petersburg, în Laboratorul de chimie vegetală al Universităţii din Marburg, în Laboratorul de chimie fiziologică al Şcoalei Superioare Tehnice din Zürich;
• şef de lucrări la Laboratorul de fiziologie vegetală al Institutului Botanic al Universităţii din Bucureşti (dec. 1912-1914);
• a susţinut examenul de liberă practică a farmaciei în România, la Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar (1914);
• chimist legist pe lângă Ministerul Justiţiei (1914-1917);
• a făcut parte din comisia care a redactat şi semnat Memoriul cu expunerea de motive pentru înfiinţarea Facultăţii de Farmacie în cadrul Universităţii din Bucureşti, adresat Ministerului Instrucţiunii Publice, alături de profesorii Ştefan Minovici, Marius Georgescu şi Ion Vintilescu (1914);
• însărcinat de Consiliul Profesoral al Facultăţii de Medicină (prin autorizaţie aprobată de Ministerul Instrucţiunii Publice) să predea cursul de toxicologie la Secţia Farmacie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1915);
• a susţinut examenul pentru ocuparea Catedrei de farmacie chimică şi galenică la Facultatea de Farmacie a Universităţii din Iaşi (25 mart. 1915);
• a participat la Primul Război Mondial ca farmacist militar cu gradul de căpitan în rezervă, fiind comandant al navei sanitare „Turtucaia” (1916-1918);
• profesor provizor (1 febr. 1916), profesor agregat (12 iul. 1916 - 1920), profesor titular (singurul profesor titular al facultăţii) (1 ian. 1920 - 1925) la Catedra de farmacie chimică şi galenică a Facultăţii de Farmacie a Universităţii din Iaşi, unde a predat cursurile: Farmacie chimică galenică, Analize chimice şi băuturi, Toxicologie;
• şef al Catedrei de Chimie analitică a Facultăţii de Farmacie la Universitatea din Bucureşti (10 oct. 1925 - 1942);
• decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (febr. 1927 - febr. 1931);
• delegat al Senatului Universitar din partea Facultăţii de Farmacie a Universităţii din Bucureşti (din 22 apr. 1931, reales la 22 apr. 1933);
• membru în Comisia de acordare a diplomelor de Doctor în Farmacie la Universitatea din Montpellier;
• membru de onoare al publicaţiei Chimie et industrie din Paris;
• membru al Comitetului Permanent al Oficiului Internaţional de Chimie din Paris;
• delegat oficial la Convenţia de la Geneva pentru limitarea fabricării şi reglementării distribuţiei stupefiantelor (iul. 1931);
• preşedinte şi director al Societăţii Anonime „Industriile Chimico-Farmaceutice” din Bucureşti.

Afiliere:

• membru al Academiei Naţionale de Farmacie din Madrid;
• membru al Societăţii de Chimie Biologică din Paris;
• membru al Societăţii de Medicină Legală din Paris;
• membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România;
• membru, vicepreşedinte şi preşedinte (1937) al Societăţii de Chimie din România;
• membru în Consiliul Sanitar Superior din cadrul Direcţiunii Generale a Serviciului Sanitar din Ministerul de Interne (1920);
• membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România (din 1935);
• membru şi vicepreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România (din ian. 1935).

Distincții - Decorații (selectiv):

• Ordinul „Legiunea de Onoare” în grad de cavaler acordat de Republica Franceză (1936);
• Medalia „Meritul Agricol” decernată de Academia Agricolă Spaniolă;
• Ordinul „Steaua României” şi „Coroana României” pe timp de pace;
• Medalia „Meritul Sanitar”.

Colaborări la publicaţii: Analele Academiei Române. Seria a II-a. Memoriile Secţiunii ştiinţifice, Analele Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi, Archives des sciences biologique (Sankt Petersburg), Biochemische Zeitschrift (Berlin), Botanische Zeitung (Berlin), Buletinul Societăţei de Chimie din România, Buletinul Societăţei de Ştiinţe Farmaceutice din România, Buletinul Societăţii Române de Ştiinţe, Bulletin de l’Herbier Boissier (Geneva), Bulletin de la Sociètè de Chimie Biologique (Paris), Jahrbücher für Wissenschaftliche Botanik (Leipzig), Revista Farmaciei, Revista medico-chirurgicală din Iaşi, Revista Militară Sanitară, Revista Ştiinţifică „V. Adamachi”, Revue Royale de la Pharmacie (Bruxelles).

Note

1. ↑ În unele surse apare ca dată a naşterii anul 1882: Anuarul Universităţii din Bucureşti : 1932-1933, Vălenii de Munte, Aşezământul Tipografic „Datina românească”, 1934, p. 305; Al. Nicolescu, Primii 60 ani de activitate ai Liceului „V. Alecsandri” din Galaţi, Galaţi, Tip. Lumina, 1928; D.D. Şoitu, Gh. S. Ştefănescu, 125 de ani de la înfiinţarea Liceului „Vasile Alecsandri” Galaţi, Iaşi: Graphix, 1992, p. 84. În Bibliografia Românească Modernă : (1831-1918, Vol. 2 : (D-K), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, p. 46, apare anul 1881.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2014, Galaţi, Axis Libri, 2015.

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z