Difference between revisions of "Elisa Leonida Zamfirescu"

„Cu adevărat o viaţă al cărei ţel a fost ingineria – astfel ar putea fi definită existenţa primei femei inginer din Europa şi, implicit, din ţara noastră : Eliza Leonida-Zamfirescu.” (I.M. Ștefan)

Eliza Leonida-Zamfirescu - inginer chimist

Prezentare

Fiica unui ofiţer de carieră, Anastase Leonida (cu rădăcini în familia răzeşului Leonida a lui Andrei din Fălciu) şi a Matildei Gill (fiica unui inginer de origine franceză), Elisa Leonida a crescut într-o familie cu unsprezece copii, dintre care trei au murit la vârste fragede. Cei opt copii rămaşi au devenit la maturitate, fiecare în parte, personalităţi remarcabile, dintre aceştia evidențiindu-se inginerul energetician Dimitrie Leonida, sculptorul Gheorghe Leonida, medicul Adela Leonida, ofiţerul Paul Leonida şi nu în ultimul rând Elisa Leonida, inginer chimist.

Parcurgând primii ani de şcoală la Galaţi, Elisa şi-a continuat studiile la Bucureşti, absolvind secţia reală a Liceului „Mihai Viteazul”. Visul de a urma o carieră în domeniul tehnic, pe care atât bunicul din partea mamei, inginer de origine franceză, cât şi fratele său mai mare, Dimitrie Leonida, o urmaseră, reprezenta în acele vremuri o ambiţie accesibilă doar bărbaţilor. A accede la o astfel de carieră, mai ales în România începutului de secol XIX, a implicat din partea Elisei Leonida curaj şi perseverenţă.

Pentru a urma cariera aleasă a fost nevoită să urmeze studii de specialitate în afara ţării, la Academia Regală Tehnică din Berlin, după ce încercarea de a se înscrie la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti a eşuat, lovindu-se de prejudecăţile acelor vremuri.

Primită iniţial cu rezerve şi aluzii ironice, atât de conducerea şi profesorii academiei, cât şi de colegii ei, Elisa, prima studentă a Academiei berlineze, a reuşit să străpungă bariera concepţiilor retrograde ale timpului. Cunoştinţele şi dârzenia arătate pe parcursul anilor de studii l-au determinat pe decanul Academiei să o declare în momentul absolvirii ca fiind „cea mai silitoare dintre cei silitori”.

Astfel, Elisa Leonida a devenit, în 1914, prima femeie inginer din Europa şi din România, unde diploma tradusă şi legalizată statua titlul de inginer diplomat în specialitatea chimie. Evenimentul a fost remarcat în paginile ziarelor acelor zile, atât în presa din ţară, cât şi în cea europeană, ca un fapt senzaţional, reuşita Elisei Leonida Zamfirescu putând fi considerată una dintre treptele parcurse în procesul de schimbare a opticii societăţii româneşti în ceea ce privea statutul femeii.

Cariera profesională a primei femei inginer din România a început şi s-a desfăşurat la Institutul Geologic din Bucureşti, acolo unde s-a dedicat cu consecvenţă activităţii de cercetare timp de peste 42 de ani. Rezultatele cercetărilor au fost valorificate în studiile publicate în seria de „Studii economice” aflată sub girul Institutului Geologic, în volumul mare de buletine de analize semnate, în normele şi standardele pentru analize redactate, cât şi în descoperirea proprietăţilor bentonitei sau în contribuţiile aduse producerii sulfatului de cupru în România.

Memoria Elisei Leonida-Zamfirescu dăinuie şi astăzi, numele primei românce inginer fiind gravat pe o placă comemorativă situată pe clădirea în care aceasta a locuit în Bucureşti, strada pe care aceasta se situează purtându-i, de asemenea, numele. În anul 2002, unei străzi din Galaţi i-a fost atribuit numele savantei, în semn de preţuire din partea oraşului natal.

La iniţiativa Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România, în 1997, a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu” care se acordă pentru merite în domeniul ştiinţei şi tehnicii unor personalităţi feminine.

Biografie

Data şi locul naşterii: 10 noiembrie 1887, Galați

Data şi locul decesului: 25 noiembrie 1973, București

Studii:

• studii gimnaziale la Galaţi (1895);
• Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti;
• a susţinut diferenţele, la ştiinţele matematice, la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, obţinând bacalaureatul şi recunoaşterea absolvirii unei secţii reale de liceu, condiţie necesară pentru a deveni studentă la o şcoală tehnică;
• Academia Regală Tehnică din Berlin, fiind prima studentă în Germania şi din Europa, care frecventa cursurile unei politehnici (1909-1912).
• a obţinut titlul şi diploma de inginer diplomat al Facultăţii de Chimie şi Metalurgie (20 ian. 1912);
• prima studentă a Universităţii din Charlottenburg, susţinând examenul de absolvire la 9 mai 1914;
• a obţinut titlul şi diploma de inginer diplomat al Facultăţii de Chimie şi Metalurgie (20 ian. 1912);
• prima studentă a Universităţii din Charlottenburg, susţinând examenul de absolvire la 9 mai 1914.

Activitate socio-profesională:

• inginer chimist în cadrul Institutului de Geologie din Bucureşti (1915-1918);
• în timpul Primului Război Mondial a activat în cadrul Societății Naționale „Crucea Roşie”, fiind director al unor spitale de campanie ale acestei organizaţii, lucrând ca voluntar la un spital de boli contagioase din Vaslui, apoi la un spital amenajat în zona frontului;
• s-a căsătorit, la Ghidigeni, cu inginerul Constantin Zamfirescu, doctor în chimie, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, naşi fiindu-le soţii Jean şi Sybille Chrissoveloni (1918);
• a revenit la Institutul Geologic în 1920, fiind numită, începând cu data de 21 decembrie 1920, în postul de chimist, clasa I, prin Decret Regal nr. 5.460;
• profesoară de fizică-chimie la Liceul „Pitar Moş” din Bucureşti;
• a organizat în cadrul Institutului Geologic 12 laboratoare;
• preşedinte al Comitetului de luptă pentru pace din Institutul Geologic;
• a realizat numeroase studii de sinteză, unele publicate în seria de „Studii economice” a Institutului Geologic;
• a studiat şi redactat norme şi standarde de stat pentru analize;
• a descoperit proprietăţile bentonitei, o argilă folosită pentru filtrarea vinului şi s-a ocupat de producerea sulfatului de cupru în România;
• s-a pensionat la 1 mai 1963.

Afiliere:

• prima femeie membră a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România;
• membră a Asociaţiei Internaţionale a Femeilor cu Diplomă Universitară.

Distincţii:

• Medalia de Război a Republicii Franceze (1917), Meritul Sanitar, Crucea „Regina Maria”, Medalia Muncii, Ordinul Muncii clasa a III-a.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.

Referințe

• Nicolae Diaconescu:

„Creaţia îi oferă omului libertate... Iar Eliza Leonida Zamfirescu, indiferent de constrângerile exterioare la care a fost supusă, prin creaţia ei şi prin munca desfăşurată, a reprezentat spiritul în acţiune, contribuind decisiv la progresul geologiei în România... Astfel de modele reprezintă repere morale, caractere puternice, revelatoare pentru forţa de creaţie a omului.”

• Conf. univ. dr. ing. dr. ec. Gabriel I. Năstase:

„Personalitatea sa poate fi considerată ca fiind de o dimensiune planetară, un veritabil simbol al succesului obţinut prin muncă, prin luptă împotriva mentalităţilor dăunătoare pentru spiritul liber al creatorului şi respect faţă de valorile naţionale şi universale.”

• Ştefan Cristian:

„Un exemplu de necontestat al rolului feminin în societatea secolului XX, de emancipare şi afirmare a calităţilor deosebite deţinute de numeroase românce, la scară internaţională.”

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z