Difference between revisions of "Paul I. Papadopol"

„Negreşit că... sufletul tineretului, acela care va conduce mâine destinele neamului, nu trebuie să alunece spre negarea unui trecut, spre ruperea tuturor legăturilor cu o tradiţie care trebuie păstrată, continuată şi desăvârşită.”

Autograf Paul Papadopol

Paul Papadopol - profesor, publicist, istoric literar

Prezentare

Numărându-se printre elevii de marcă ai Liceului „Vasile Alecsandri” din Galaţi, Paul Papadopol a beneficiat atât de sprijinul constant al profesorului său de limba română, Grigore Forţu, cât şi de încurajarea unui fervent animator al vieţii culturale locale, C. Z. Buzdugan, aceştia impulsionându-l să se afirme publicistic, debutul având loc în paginile prestigioasei reviste gălăţene Dunărea de Jos.

A avut prilejul să cunoască importanţi scriitori ai vremii de la care a deprins dragostea faţă de istoria şi cercetarea literară. S-a remarcat atât în publicaţiile literare conduse de Nicolae Iorga, al cărui colaborator fidel a fost, cât şi în cercurile literare ale vremii, criticul literar Mihail Dragomirescu numărându-se printre îndrumătorii săi. De altfel, în lista periodicelor care l-au avut drept colaborator şi în care şi-a publicat articolele şi studiile, se regăseşte un impresionant număr de reviste literare, dar şi de publicaţii şcolare, atât din Bucureşti, cât şi din ţară, în paginile cărora îi găsim numele alături de o întreagă pleiadă de scriitori talentaţi ai perioadei interbelice.

Transformând într-o adevărată pasiune admiraţia pentru frumuseţea şi bogăţia folclorului românesc, Paul Papadopol a colaborat cu publicaţii de profil, printre care s-a numărat Izvoraşul, „revistă de muzică, artă naţională, folklor şi teatru sătesc”, şi a oferit tiparului analize despre poezia populară română şi curentele literare care au marcat-o, despre influenţele populare în creaţia marilor poeţi, lucrări ale sale fiind incluse în bibliografia folclorului românesc.

În ceea ce priveşte profesia, Paul Papadopol a elaborat, pe lângă manuale şcolare de limba română, prima metodică a limbii materne pentru şcoala secundară, întemeiată pe cunoştinţele pedagogice şi pe experienţa acumulată în învăţământ, dar şi pe „nemăsurata dragoste pe care o port acestui obiect, atât ca materie de şcoală, cât, mai cu seamă, ca entitate cultural-naţională, ca element de unitate şi de progres al sufletului acestui neam”. Lucrarea a primit referinţe pozitive, intrând atât în bibliografia recomandată studenţilor facultăţilor de litere, cât şi printre lucrările de bază folosite de profesorii de limba română. Vocaţia didactică a profesorului Paul Papadopol a fost confirmată şi de mărturiile elevilor săi, printre care s-a numărat, la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, Augustin Z. N. Pop, viitorul istoric literar, care, într-un interviu acordat în anul 1990, îşi aducea aminte, printre alţii, de profesorul său cu „înaltă vocaţie metodologică”, Paul I. Papadopol.

După cum mărturisea spre sfârşitul vieţii, într-un chestionar completat pentru istoricul literar Gheorghe Cardaş, Paul Papadopol a dus o „viaţă grea, de adevărat copil sărac”, a fost pedagog, preparator, suplinitor, a muncit îndoit şi întreit pentru a păstra contactul cu publicul, colaborând la numeroase ziare şi reviste, tipărind broşuri şi volume, susţinând comunicări şi conferinţe publice, oferind publicului larg rezultatele cercetărilor sale, încercându-şi talentul în poezie şi chiar în dramaturgie, dând dovada unui spirit viu, dedicat profesiei şi istoriei literaturii române.

Încadrat de istoricul presei literare româneşti, Nae Antonescu, printre cercetătorii de „orientare mai veche, tradiţionalişti” care au acoperit la Universul literar domeniul istoriei literaturii române, Paul Papadopol se alătură astăzi altor valoroşi profesori gălăţeni, care s-au dedicat cercetării minuţioase a trecutului literar românesc, studiile sale fiind „lucrate cu credinţă” şi cu dorinţa de „a înlătura vălul uitării de pe icoana vrednică de cinstire a unor înaintaşi în sufletul cărora s-au înfrăţit de minune patriotismul şi dragostea de frumos”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 23 ianuarie 1892^[1], Galați

Data şi locul decesului: 26 ianuarie 1953, București

Studii:

• Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (promoţia 1912);
• Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

Activitate socio-profesională:

• profesor titular de limba şi literatura română la Gimnaziul din Câmpina (1919);
• suplinitor (1919), profesor definitiv de limba română şi latină (din 1920) la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, unde a fost şi mentorul revistei Mugurul, considerată una dintre cele mai importante publicaţii ale Liceului „Mihai Viteazul”, apărută în perioada 1931-1944;
• profesor de limba română la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti (până în 1929);
• a semnat rubrici de critică şi istorie literară în diverse reviste literare şi a editat monografiile unor clasici ai literaturii române la edituri precum „Dimineaţa”, „Alcalay”, „Cultura românească”, „Steinberg & fiul”, la ultima îndeplinind şi funcţia de consilier literar;
• a susţinut conferinţe publice în atenee, licee, şcoli de ucenici, biserici, atât în Bucureşti, cât şi în Galaţi (în cadrul Căminului Cultural „Sfinţii Împăraţi”), Tecuci, Câmpina, Ploieşti etc.;
• a susţinut emisiuni la Radiodifuziunea Română.

Colaborări la publicaţii (selectiv): Adevărul literar şi artistic, Banatul; Biserica ortodoxă română; Carnet Literar; Carpaţii; Câmpina; Cele trei Crişuri; Condeiul; Credinţa; Cronicarul; Cuget clar; Cultura poporului; Dacoromânia; Drum drept; Dunărea; Dunărea de Jos; Flacăra; Floarea Soarelui; Foaia tinerimii; Gândul nostru; Graiul nostru; Limba română; Luceafărul; Lumina nouă; Neamul românesc; Orizonturi; Preocupări literare; Provincia literară; Revista generală a învăţământului; Revista vremii; Românimea culturală; Suflet românesc; Tribuna liberală; Ţara de Jos; Ţara voievozilor; Universul; Universul literar; Vitrina literară; Zburătorul.

Note

1. ↑ Data pe stil vechi, conform fişei autobiografice (MsII 565) şi L. Predescu, Enciclopedia României Cugetarea. În fişa biobibliografică inclusă în lucrarea lui Viorel Cosma, Muzicieni din România. Vol. 7 : (N-O-P), Bucureşti, Editura Muzicală, 2004, p. 266-267, data naşterii apare eronat 7 apr. 1892, iar a morţii 1955?

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.