Difference between revisions of "Mircea Petrescu-Dîmboviţa"

„Cartea istoriei neamului - un mare dascăl pentru noi toţi - este una singură, de la neguroasele începuturi şi până azi.”

Autograf Mircea Petrescu-Dîmboviţa

Prezentare

Mircea Petrescu-Dîmboviţa - arheolog, istoric, profesor universitar

Arheologul Mircea Petrescu-Dîmboviţa^[1] s-a născut la Galaţi, într-o familie de intelectuali de seamă ai acestui oraş. Tatăl său, avocatul Gheorghe Petrescu-Dâmboviţa, a fost vreme de 19 ani magistrat la Curtea de Apeldin Galaţi şi a participat activ la mişcarea literară şi artistică a oraşului, iar mama sa, Sophia-Sapho Petrescu-Dâmboviţa, a fost profesoară de pian la Liceul de Muzică din Galaţi şi militantă activă în ceea ce priveşte drepturile femeilor.

Pasiunea pentru arheologie i-a fost insuflată de profesorul său de la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, Aeţiu Hogaş, fiul scriitorului Calistrat Hogaş, Mircea Petrescu-Dâmbovița mărturisind în cartea sa autobiografică, „Amintirile unui arheolog”, faptul că Aeţiu Hogaş „prin formaţia lui intelectuală, de mare erudiţie, şi prin predarea cu pasiune şi metodă a materiei sale, ne-a introdus în probleme ale literaturii române şi ale gramaticii limbii române şi, în acelaşi timp, a stimulat interesul nostru pentru specialitatea lui, pe care o trata nu în mod izolat, ci în conexiune cu istoria, arheologia, filosofia şi alte discipline.”

Anii de studii universitare îl aduc în apropierea unor reputaţi profesori, precum Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Ioan Andrieşescu, Demostene Russo, George Oprescu, Simion Mehedinţi, Scarlat Lambrino, Ion Nestor, Vintilă Mihăilescu, Gheorghe Taşcă ș.a.

Profesorul Mircea Petrescu-Dîmboviţa a întreprins, încă din tinereţe, cercetări arheologice în judeţul Galaţi, în special la Stoicani, Frumuşiţa şi Folteşti, având meritul de a fi printre primii istorici care au investigat trecutul îndepărtat al acestor meleaguri, rezultatele cercetărilor sale fiind valorificate în numeroase articole de specialitate.

Activitatea profesională a istoricului s-a împletit în mod armonios cu cea didactică, acesta reuşind pe parcursul impresionantei sale cariere să formeze o adevărată şcoală de arheologie, mulţi dintre discipolii săi devenind nume de referinţă în domeniul cercetării istorice. Într-un interviu din revista Magazin istoric, profesorul Mircea Petrescu-Dîmboviţa îşi motiva dedicaţia, mărturisind: „Ca şi dascălii mei, am considerat şi consider că drumul către progres în ştiinţă este condiţionat, în evoluţia lui, şi de succesul ce-l au elevii care-şi depăşesc profesorii”.

În activitatea desfăşurată a pus un accent deosebit pe informarea şi documentarea ştiinţifică, considerând că „o cercetare istorică riguros ştiinţifică presupune abordarea fenomenelor şi evenimentelor în deplin respect faţă de realităţile trecutului, arheologul şi istoricul avînd obligaţia de a afla şi expune adevărul” şi că „fără o documentare pe teren şi în muzee, arhive şi biblioteci nu poate fi vorba, după părerea mea, de prelegeri universitare corespunzătoare şi nici de lucrări ştiinţifice originale”.

Impresionanta sa operă reflectă preocupările sale ştiinţifice legate de perioada dintre neolitic şi secolul al X-lea d.Hr., precum şi interesul arătat perioadei feudale, îndeosebi în ceea ce priveşte problema satelor medievale dispărute. Însă pasiunea de-o viaţă a profesorului a fost cercetarea Culturii Cucuteni, căreia i-a dedicat „ani de muncă, de trudă, de răbdare, de migală...”

„Arheologul este, în fond, un căutător de adevăruri în trecut”, astfel definea Mircea Petrescu-Dîmboviţa, atât de clar şi precis, profesia căreia i s-a dedicat pe deplin. Şi într-adevăr arheologul gălăţean, martor al istoriei acestor meleaguri vreme de aproape un secol, a descifrat file importante din cartea de enigme a istoriei României, devenind, prin activitatea desfăşurată atât la catedră, cât şi pe şantierele arheologice, unul dintre marii preistoricieni ai ţării, cu o largă recunoaştere internaţională.

Note

1. ↑ Deşi tatăl său se numea Petrescu-Dâmboviţa, profesorul acceptă, după al Doilea Război Mondial, conform noii grafii, schimbarea numelui (în care â a devenit î).

Biografie

Data şi locul naşterii: 21 mai 1915 Galaţi

Data şi locul decesului: 13 aprilie 2013, Iaşi

Studii:

• Şcoala Primară nr. 2 din Galaţi (1922-1926);
• Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1926-1933);
• Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1933-1937);
• a urmat în paralel Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1933-1937);
• Şcoala Militară pentru ofiţeri de rezervă în artilerie de la Craiova, având gradul de sublocotenent în rezervă – arma artilerie (nov. 1939 – mai 1940).

Titluri ştiinţifice:

• doctor în litere și filozofie cu teza „Contribuţiuni la ultima epocă a bronzului din Transilvania”, sub îndrumarea prof. dr. Ion Nestor (1947).

Activitate socio-profesională:

• fiind elev în penultima clasă de liceu, a făcut prima sa descoperire arheologică pe locul cetăţii romane Noviodumum (Isaccea) (1932);
• a fost mobilizat ca ofiţer de rezervă la Regimentul 3 Artilerie Grea din Galaţi (1941), apoi la o unitate a Marelui Stat Major din Odessa (1941-1942), pentru ca în 1944 să fie din nou repartizat la Regimentul 3 Artilerie Grea;
• a fost demobilizat la sfârşitul anului 1944;
• asistent onorific la Catedra de Preistorie şi Arheologie a Universităţii Bucureşti (1937-1948);
• arheolog asistent la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti (1943-1948);
• încadrat, prin concurs, conferenţiar la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (1949-1956);
• doctor docent (1957);
• cercetător ştiinţific la Secţia de istorie a Institutului de Istorie şi Filologie, Filiala Iaşi a Academiei Române;
• director al Muzeului de Istorie a Moldovei din Iași (1956-1968);
• a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei Magazin istoric (1969–1989);
• profesor universitar de istorie veche a României şi de arheologie preistorică, conducător de doctorate la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1956-1983) şi decan al acestei facultăţi (1975-1976);
• inițiator și redactor al revistei Arheologia Moldovei (1960-1990);
• şef de secţie (1964-1967) și director (1967-1989) al Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” din Iaşi;
• redactor principal al Anuarului Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” din Iaşi (1967-1989).

Afiliere:

• membru în Biroul Societăţii de Ştiinţe Istorice din România;
• membru în Consiliul Permanent al Uniunii Internaţionale de Știinţe Pre- şi Protoistorice din cadrul Consiliului Internaţional de Filosofie şi Știinţe Umane de pe lângă UNESCO (1964-1991) şi din 1991 membru de onoare la Consiliului Permanent al acestei Uniuni;
• preşedinte al Societăţii de Istorie şi Filologie şi apoi de Istorie, din Iaşi (1964-1986);
• membru în Comisia de organizare a Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România (1970);
• membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (din 1970);
• membru şi vicepreşedinte al Comisiei Arheologice din România (1975-1989);
• membru corespondent al Institutului Arheologic German din Berlin (1978);
• vicepreşedinte şivicepreşedinte şi membru al Comitetului Naţional al Istoricilor din România (1979);
• vicepreşedinte al Filialei din Iaşi a Institutului Român de Tracologie (1985);
• membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene;
• membru în Consiliul Internaţional de Studii Indo-Europene şi Tracice din Moscova şi Sofia (1988);
• preşedinte al Comisiei mixte româno-ucrainiene de istorie, arheologie, etnologie şi folclor a Academiei Române (1994-2002);
• membru corespondent al Academiei Române (18 dec. 1991 – iun. 1996) ;
• membru titular al Academiei Române (13 iun. 1996);
• membru de onoare al Institutului de Tracologie din cadrul Academiei Bulgare de Ştiinţe din Sofia (1997).

Distincţii - Decoraţii:

• Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Cavaler cu panglica de „Virtute Militară” şi „Frunza de Stejar” conferit prin Decretul nr. 503 din 10 martie 1945;
• „Ordinul Muncii”, clasa a III-a, conferit prin Decretul nr. 432 din 2 august 1963;
• Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”, conferită prin Decretul nr. 110 din 11 mai 1995;
• Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, conferit prin Decretul nr. 522 din 1 decembrie 2000.

Colaborări la publicaţii: Academica, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, Arheologia Moldovei, Dacia, Forum, Interacademica, Magazin istoric, Materiale şi Cercetări Arheologice, Memoria Antiquitas, Orizonturi, Revista Universităţii „Al. I. Cuza” şi a Institutului Politehnic din Iaşi, Studia Antiqua et Archaeologica, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, Studii şi cercetări ştiinţifice.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.

Resurse electronice

• Petrescu-Dâmboviţa Mircea. Profesorul Ioan Andrieşescu : Omul şi Opera. În: Codrii Cosminului [online], nr. 11, 2005, p. 223-233. [1]
• Idem. Archäologische Forschungsreise in Bezirk Covurlui. În: Dacia - Revue d’archéologie et d’histoire ancienne [online], nr. 7-8, 1948, p. 427-446. [2]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z