Costache Conachi
Poet, om politic
- „… nici un neam nu s-au luminat în adevărate luminări, dînd odată; … dimpotrivă, grăbirea aduce şi sminteli şi greşeli care nu se pot îndrepta nici tămădui.”
- „Viaţa mea este o mare care nu se linişteşte.””
- „Valoarea caracterelor şi nu mulţimea cunoştinţelor constituesc adevăratul progres.”
Prezentare
- Trăgându-se din neamul răzeşilor Goescu, Costache Conachi, numit de către istoricul Papadopol Calimah „privighetoarea din Ţigăneşti”, este unul dintre poeţii reprezentativi ai zorilor literaturii române, despre care criticul literar Emil Iordache afirma: „înainte de Eminescu n-a mai existat un suflet mai cutremurat decât cel al lui Costache Conachi”.
- „Dumnealui logofătul şi cavaler Costache Conachi, cu ochii albaştri, părul capului negru, barba şi musteţilor cărunte, stat de mijloc”, după cum se portretiza însuşi poetul, a îndeplinit importante funcţii de conducere în administraţia statului, fiind o marcantă personalitate a vieţii politice moldovene din prima jumătate a secolului XX. Modernitatea gândirii sale se întrevede şi în aducerea în ţară, de la Viena, a unui telescop, fapt pentru care apare amintit în istoricul astronomiei româneşti.
- Atât om politic, cât şi scriitor, Conachi a demonstrat că se poate scrie poezie şi în limba română, nu numai în greceşte, aşa cum era moda la acea vreme.
- Om credincios, logofătul Conachi a ctitorit în perioada vieţii sale mai multe biserici: cea cu Hramul „Înălţarea Domnului” (1829) pe moşia părintească de la Fundeni, Biserica cu Hramul „Schimbarea la Faţă” (1840) la Ungureni, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1846) din Lungociu şi Biserica cu hramul „Sfânta înviere a Mântuitorului” (1843)de la Ţigăneşti, unde se află şi conacul în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă, clădire aflată pe lista monumentelor istorice, unde se poate citi pe o plăcuţă, la intrare, mesajul: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne româneşti”.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 4 septembrie 1778, sat Ţigăneşti, ţinut Tecuci
- Data şi locul decesului: 4 februarie 1849, sat Ţigăneşti, com. Ţigăneşti, plasa Nicoreşti, ţinut Tecuci
- Studii:
- în casa părintească, sub îndrumarea unor dascăli străini;
- a studiat limba şi literatura franceză cu profesorul Flury;
- a frecventat cursurile Şcolii Domneşti din Iaşi unde şi-a însuşit limbile franceză, germană, greacă şi turcă (mart. – dec.1792).
- Activitate socio-profesională:
- învăţător la Şcoala primară Nr. 1 „I.C. Brătianu” din Ismail (1923-1936);
- director al revistei Expres din Ismail (1929);
- director al revistei Orientări din Moineşti - Bacău (1932);
- învăţător la Şcoala primară „Progresul” din Bucureşti (1936-1939);
- funcţionar la Fundaţia Culturală din Bucureşti, în sectorul „Școli ţărăneşti”, fiind responsabil al publicaţiei "Şcoala ţăranului" (din 1939);
- redactor la "Gazeta învăţământului" (după 1944);
- redactor principal la gazeta "Frontul plugarilor" (1947-1948);
- consilier cultural la Direcţia „Educaţia tineretului” din cadrul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului (1948-1951);
- referent tehnic la Direcţia „Manuale, programe, legislaţie” din cadrul Ministerului Învăţământului Public;
- a tradus, împreună cu Teodor Holban, celebrul roman „Ţăranii” de Wladyslaw Reymont.
- Afiliere:
- membru al Societăţii Scriitorilor Români (1935);
- vicepreşedinte al Grupării Învăţătorilor Scriitori (1940);
- membru al Organizaţiei „Frontul plugarilor” (1945).
- Colaborări la publicaţii: Almanahul învăţătorilor din Cetatea Albă, Avântul şcoalei, Azi, Bloc, Căminul cultural, Cultura poporului (Cluj), Curierul Basarabiei de Sud, Cuvântul, Dimineaţa, Doina (Jorăşti), Expres (Ismail), Freamătul şcolii, Frize, Gazeta învăţământului, Graiul copiilor, Graiul satelor, Lanuri, Licurici (revistă pentru copii), Pagini literare, Pământul (Călăraşi), Poezie, cântec, joc (revistă pentru copii), Politica vremii, Rampa, Revista scriitoarelor şi scriitorilor români, România literară (condusă de L. Rebreanu), SO4H2 (Turnu-Măgurele), Straja Moldovei, Şcoala primară română, Treisprezece, Ultima oră (Bucureşti), Universul, Universul literar, Viaţa Basarabiei, Viaţa literară, Viaţa Românească.
- Debut:
- publicistic: cu poezia „La Schit”, în revista clujeană "Cultura poporului" (21 oct. 1923) şi în proză cu schiţa „Vine Ministrul”, sub pseudonimul B. Jordan, în revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de papagal" (1928);
- editorial: cu romanul „Normaliştii” (1933).
- Premii: Premiul pentru cel mai bun roman social al anului cu „Pământul ispitelor (Delta)”, la concursul organizat de ziarul Dimineaţa (1934).
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.
Resurse electronice
- GURUIANU, VIRGIL. Spicuiri din presa interbelică locală. Săptămâna Cărţii la Galaţi, în 1931 : Scriitorul B. Jordan. În: Viaţa liberă [online], 16 mai 2014. [citat 24 februarie 2020]. [1]
