Alfons Oscar Saligny

Inginer Chimist

Prezentare

thumb|Alfons Oscar Saligny, chimist thumb|Autograf Alfons Oscar Saligny

Alfons Oscar Saligny este fratele inginerului constructor Anghel Saligny, a fost iniţiatorul primului laborator de încercări pentru materiale de construcţii de pe lângă Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, laborator căruia i-a consacrat toată activitatea sa. Membru fondator al Societăţii de Ştiinţe alături de alte nume de prestigiu la acea vreme, membru al Societăţii Politehnice, membru corespondent al Academiei Române şi membru al Societăţii de Chimie din Londra, dr. Alfons Saligny este reprezentat în colecţiile Bibliotecii "V.A. Urechia" prin lucrări de specialitate ale acestuia, apărute pe parcursul vieţii. În onoarea acestuia, Societatea de Ştiinţe şi Societatea Politehnică au ridicat în anul 1910 un bust, ce se află astăzi în curtea de onoare a vechiului sediu al Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti.

Biografie

Data şi locul naşterii: 3 aprilie 1853, comuna Şerbăneşti, jud. Tecuci

Data şi locul decesului: 4 mai 1903, Bucureşti

Studii:

• studii primare în familie şi în pensionul de copii deschis de tatăl său (Alfred) în Focşani;
• o parte din studiile secundare le face la Gimnaziul din Focşani, iar pentru completare pleacă la Potsdam (Prusia), la Liceul franco-german din Charlottenburg, împreună cu tatăl şi fratele său Anghel;
• studii de chimie la Universitatea din Berlin, cu profesorul Ernst Hoffmann.

Titluri ştiinţifice:

• doctor în chimie cu o teză de chimie organică, „Ueber einige säureradicalehaltige Sulfonarnstoffe” (Berlin, 1875), lucrare ce se găseşte la Academia Română.

Activitate socio-profesională:

• chimist la Laboratorul Eforiei Spitalelor Civile de la Spitalul Colţea (1875);
• profesor de mineralogie la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, unde face încercări asupra betoanelor necesare executării silozurilor din Brăila, Galaţi şi Constanţa, precum şi studii asupra proprietăţilor fierului şi oţelului, necesare executării podului de la Cernavodă, lucrări cerute de fratele său Anghel Saligny (1875);
• profesor la catedra de chimie generală şi aplicată și director al Şcolii de Poduri şi Şosele (numit la 17 apr. 1880, prin Decretul nr. 1346), pe care o conduce până la sfârşitul vieţii, în 1903;
• şef al laboratorului Monetăriei Statului (1879-1899);
• ia parte, în 1895, ca reprezentant al României, la a 5-a Conferinţă internaţională, ce a avut loc la Zürich, convocată de către prof. Ludwig von Tetmajer, prilej cu care s-a creat Asociaţia Internaţională de Încercări de Materiale;
• reprezintă ţara în 1897, la Stockholm, la al II-lea Congres al Asociaţiei şi în anul 1901, la Budapesta, la al III-lea Congres;
• şef de serviciu la Căile Ferate Române (1899-1903);
• a întreprins peste 26500 analize şi încercări de materiale pentru administraţii şi particulari (90% pentru Căile Ferate);
• a realizat numeroase lucrări și experienţe folosite la construirea docurilor şi silozurilor de la Brăila şi Galaţi (1886-1889), a unor poduri (peste Dunăre, Jiu, Prahova şi Teleajen), a porturilor Constanţa şi Giurgiu și a unor clădiri din București (Casa de Depuneri, Palatul de Justiţie, Palatul Poştelor).

Afiliere:

• membru al Societăţii Politehnice, înfiinţată în 1881 (din 1883);
• membru fondator împreună cu Emanoil Bacaloglu, Marin Cobălcescu, dr. Constantin Istrati și Petru Poni al Societăţii de Ştiinţe (1890), fiind în două rânduri preşedinte al acesteia;
• membru corespondent al Academiei Române (1902);
• membru al Societăţii de Chimie Biologică din Londra.

Performanţe:

• primul doctor în chimie român (1875);
• primul chimist român cu studii în străinătate;
• creatorul primului laborator de încercări pentru materiale de construcţii la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1886);
• a fost expertul statului român în celebrul proces „Hallier” (1900).