Gheorghe V. Gheorghe

Născut la Ploieşti, unde a fost coleg de liceu cu poetul Nichita Stănescu, Gheorghe V. Gheorghe a simţit de timpuriu chemarea scenei, cizelându-şi talentul pe băncile Facultăţii de Teatru din București, alături de nume consacrate ale teatrului românesc precum Ştefan Bănică, Ion Cojar, Matei Alexandru, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Eugen Țugulea, Ion Dinulescu, Valeriu Grama.

Debutând pe scena Teatrului de Stat din Oradea, cu rolul Brânzovenescu din piesa O scrisoare pierdută, Gheorghe V. Gheorghe s-a stabilit pe meleagurile gălăţene la începutul anilor ʼ60, „în mijlocul acestei familii de comedianţi, o alcătuire trainică şi sănătoasă cu un bogat univers sufletesc a cărei satisfacţie spirituală sunt aplauzele”, după cum mărturisea actorul.

Crescând de la un rol la altul, întruchipând personaje diverse ca gen şi structură în cele peste cinci decenii petrecute „pe sfânta scândură a scenei, unde mi-am dăruit viaţa şi inima, entuziasmul tinereţii, încrederea şi pasiunea, lacrimile şi deznădejdile...” Gheorghe V. Gheorghe a devenit în scurt timp un nume recunoscut și îndrăgit al scenei gălăţene, făcând parte integrantă din viaţa culturală a oraşului de la Dunăre.

„Secretul succesului este munca, dăruirea, încrederea în tine, în ceea ce realizezi şi bineînţeles harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu”, mărturisea Gheorghe V. Gheorghe, explicând afirmarea sa în arta scenică, faptul că a reuşit să-şi facă un renume prin propriile puteri, dedicându-se meseriei alese, devenind, aşa cum afirma Virgil Nistru Ţigănuş, „un poet al gesturilor”.