Gheorghe V. Gheorghe

Actor, scriitor

„Măsura adevărată a unui actor o dă scena pe care trebuie să o cari în spate timp de o oră, un an, o viață. O faci ca și când ar fi vorba de testamentul tău.”

Prezentare

Născut la Ploieşti, unde a fost coleg de liceu cu poetul Nichita Stănescu, Gheorghe V. Gheorghe a simţit de timpuriu chemarea scenei, cizelându-şi talentul pe băncile Facultăţii de Teatru din București, alături de nume consacrate ale teatrului românesc precum Ştefan Bănică, Ion Cojar, Matei Alexandru, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Eugen Țugulea, Ion Dinulescu, Valeriu Grama.

Debutând pe scena Teatrului de Stat din Oradea, cu rolul Brânzovenescu din piesa O scrisoare pierdută, Gheorghe V. Gheorghe s-a stabilit pe meleagurile gălăţene la începutul anilor ʼ60, „în mijlocul acestei familii de comedianţi, o alcătuire trainică şi sănătoasă cu un bogat univers sufletesc a cărei satisfacţie spirituală sunt aplauzele”, după cum mărturisea actorul.

Crescând de la un rol la altul, întruchipând personaje diverse ca gen şi structură în cele peste cinci decenii petrecute „pe sfânta scândură a scenei, unde mi-am dăruit viaţa şi inima, entuziasmul tinereţii, încrederea şi pasiunea, lacrimile şi deznădejdile...” Gheorghe V. Gheorghe a devenit în scurt timp un nume recunoscut și îndrăgit al scenei gălăţene, făcând parte integrantă din viaţa culturală a oraşului de la Dunăre.

„Secretul succesului este munca, dăruirea, încrederea în tine, în ceea ce realizezi şi bineînţeles harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu”, mărturisea Gheorghe V. Gheorghe, explicând afirmarea sa în arta scenică, faptul că a reuşit să-şi facă un renume prin propriile puteri, dedicându-se meseriei alese, devenind, aşa cum afirma Virgil Nistru Ţigănuş, „un poet al gesturilor”.

Gheorghe V. Gheorghe s-a dăruit scenei, dând viaţă multor personaje din dramaturgia naţională sau mondială, calităţile sale artistice deosebite fiind puse în valoare în piesele montate pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați, prin interpretarea a sute de roluri ce acoperă tot registrul dramatic, de la tragic la comic, de la grotesc la sublim.

Dacă din profesia de actor şi-a făcut „un crez, un fel de a gândi şi de a supravieţui, de a face oamenii să se bucure, să fie veseli şi să râdă”, dorinţa de a fi un artist total şi-a îndeplinit-o cu versurile date tiparului şi cu melodiile imprimate pe CD-ul „Cântece de voie bună”. Astfel, poezia interpretativă a actorului Gheorghe V. Gheorghe a fost completată de lirismul versurilor aşternute în clipele de răgaz şi de melodiile imprimate pentru a fi transmise publicului fidel. Volumele de poezie şi proză au reprezentat continuarea firească a traseului său literar, început cu discreţie la sfârşitul anilor ʼ50, pentru a-şi regăsi „liniştea sufletească şi împăcarea cu sinea lui familială”, actorul „nefiind interesat să facă performanţe, ci doar să construiască un peisaj liric interior cald şi luminos”, după cum aprecia criticul literar Corneliu Antoniu.

„Rătăcit cu voie” în lumea artei, actorul Gheorghe V. Gheorghe a fost sărbătorit, la 80 de ani de viață și 55 de ani de carieră, așa cum își dorea, pe scenă, unde și-a demonstrat dragostea pentru teatru - „secretul” artei sale, deconspirat de actor cu acest prilej.

„Stradivarius” al teatrului, cum l-a numit Stelian Preda, fostul director al Teatrului din Botoşani, Gheorghe V. Gheorghe a îmbogăţit viaţa sufletească a celor care au avut privilegiul să îl vadă pe scenă şi continuă să bucure inimile spectatorilor săi cu fiecare apariţie în care îşi demonstrează talentul şi dăruirea, smulgând spectatorilor, de fiecare dată, îndelungi

aplauze.

Mihai Berza, istoric

Biografie

Data şi locul naşterii: 21 septembrie 1930, Ploiești

Studii:

• Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti;
• Școala Populară de Artă din Ploiești, secția Actorie, avându-i colegi, printre alții, pe marele actor Toma Caragiu și pe regizorul Valeriu Moisescu;
• Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru la clasa prof. Ion Talianu, asistenţi fiind Grigore Vasiliu Birlic şi Victor Moldovan (1955).

Titluri ştiinţifice:

• doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, cu lucrarea „Amalfi preducale (596-957)” (1935);
• doctor docent în filozofie.

Activitate socio-profesională:

• profesor suplinitor la Şcoala de Meserii „V. Mălinescu” şi la Liceul Internat din Iaşi (1929-1931);
• profesor de istorie la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad (1931);
• bibliotecar, pe perioada studiilor la Şcoala Română din Roma (1931-1933);
• profesor la Şcoala de meserii din Fălticeni (1934-1935);
• profesor la Seminarul din Curtea de Argeş (1936);
• secretar al Şcolii Române din Roma (1 sept. 1936 – 31 aug. 1938);
• profesor secundar în Bucureşti (1939-1941);
• subdirector al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucureşti (1941-1947),
• profesor suplinitor (1944-1945) şi profesor titular (1945-1950) al Catedrei de Metodologie şi istoriografie, Genealogie şi heraldică de la Şcoala Superioară de Arhivistică din Bucureşti;
• profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (1950-1952);
• îndepărtat din motive politice de la catedra universitară şi de la Institutul de Istorie (1952-1954);
• a devenit colaborator al Institutului de Istoria Artei;
• conferenţiar (1954) şi profesor titular (1956) la Facultatea de Istorie din Bucureşti până la pensionare (1974);
• şef al secţiei de Istorie universală de la Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga” (1955-1964);
• redactor responsabil adjunct la volumele II şi III ale tratatului „Istoria României”, în care colaborarea sa însumează cca 400 de pagini, precum şi munca de coordonare a volumelor (1958-1963);
• primul director al Institutului de Studii sud-est europene (1963-1978);
• şef al Catedrei de Istorie universală medie, modernă şi contemporană de la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1964);
• redactor şef şi membru în comitetul de redacţie al publicaţiilor: Revue historique du sud-est européen, Revue roumaine d’histoire, Studii şi cercetări de istoria artei;
• profesor invitat la Collège de France din Paris (1966);
• s-a retras de la catedra universitară, la cerere (1973);
• a rămas profesor consultant la Universitatea din Bucureşti;
• a făcut parte din comitetul de redacţie al colecţiei „Documenta Romaniae Historica” (1974-1977).

Distincţii - Decoraţii:

• „Ordinul Muncii”, clasa a III-a (1963);
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa a IV-a (1964);
• „Ordinul Muncii”, clasa a II-a (1964);
• Ordinul „Meritul ştiinţific”, clasa I pentru îndelungată şi rodnică activitate didactică şi de cercetare şi contribuţia adusă la dezvoltarea ştiinţelor istorice, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani (1977).

Afiliere:

• membru corespondent al Academiei Române (21 mart. 1963);
• preşedinte al Comitetului Naţional Român de Studii Sud-Est Europene şi membru în comitetul Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene - AIESEE (1964);
• preşedinte al Comisiei Internaţionale de Istoria Ideilor din cadrul AIESEE (1965);
• membru în Biroul Comitetului Internaţional al Ştiinţelor Istorice (1970);
• membru în Comitetul internaţional al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (1970);
• membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1970);
• vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine (1971-1976);
• membru corespondent al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte (1975);
• membru în biroul Comisiei Internaţionale de Istorie Maritimă (1975);
• membru corespondent al Academiei Portugheze de Istorie (1978).

Colaborări la publicaţii: Analele Academiei Republicii Socialiste România, Arta şi arheologia, Balcania (1941), Revista clasică, Revista istorică, Revista Fundaţiilor Regale, Revue du synthèse, Revue historique du sud-est européen, Revue roumaine d’histoire, Studii. Revistă de istorie.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

• Berza Mihai (23 august 1907, Tecuci, judeţul Galaţi - 5 octombrie 1978, Bucureşti) : istoric. În: Academicieni ieşeni [online]. Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi” Iaşi, 2014, p. 40-41 : fotogr. [1]
• PIPPIDI, ANDREI. Arhiva Mihai Berza. În: Studii şi materiale de istorie medie [online], vol. 15, 1997, p. 9-15. [2]
• Profesorul Mihai Berza: Un ctitor al cercetărilor românești asupra Levantului Sesiune comemorativă la 40 de ani de la plecarea dintre noi a profesorului Mihai Berza, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene. În: Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului Centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință [online]. [3]
• TANAŞOCA, NICOLAE-ŞERBAN. Profesorul Mihai Berza şi destinul generaţiei sale. În: Studii şi materiale de istorie medie [online], vol. 15, 1997, p. 17-21. [4]