Silviu Zavulovici
Compozitor, dirijor, profesor
- „Am slujit, slujesc şi voi sluji fără rezerve de-a lungul anilor care vin, cu aceeaşi dăruire, valorile creaţiei noastre româneşti.”
Prezentare
- Născut la Cernăuţi, pe plaiurile minunatei Bucovine, într-o familie de muzicieni, Silviu Zavulovici a început studiul muzicii la vârsta de 6 ani, primele noţiuni în arta pianistică fiindu-i oferite de mama sa Natalia, care era pianistă. Următorii paşi în lumea muzicii i-au fost călăuziţi de tatăl său, compozitorul Alexandru Zavulovici, iniţiator al Operei din Cernăuţi, de la care a învăţat primele noţiuni teoretice „aprofundate şi dezvoltate în ore de muncă asiduă”.
- Una dintre amintirile care nu i s-au dezlipit de suflet toată viaţa a fost întâlnirea cu marele compozitor George Enescu, care urma să concerteze în sala Conservatorului „Musikverein”, sală unde tânărul Silviu Zavulovici repeta pentru studiile de muzică de cameră.
- Anexarea Bucovinei de Nord la Uniunea Sovietică în urma Dictatului de la Viena a marcat un moment de răscruce în viaţa tânărului muzician, fiind nevoit să se refugieze cu familia la Bucureşti, la un frate al mamei sale.
- A urmat perioada războiului, fiind înrolat pe frontul de Est cu Regimentul „11 Roşiori”, unde a trebuit să facă față bolii, rănilor, morții şi prizonieratului: din aproape 300 am scăpat cu viaţă doi, un ofiţer de la vânători de munte şi cu mine. Ghinionul a venit înzecit, am fost culeşi din toate spitalele şi duşi într-un dramatic prizonierat în Siberia.
- După război și o scurtă oprire la Catedra de operă şi corepetiţie a Conservatorului din Iaşi, Silviu Zavulovici s-a retras la Focşani, unde a supravieţuit datorită lecţiilor de pian şi catedrei primite la Liceul „Unirea” din localitate. Perioada petrecută în oraşul de pe Milcov a fost una de pionierat, maestrul înființând acolo Filarmonica de Stat „Unirea”, fiind directorul şi dirijorul acesteia timp de unsprezece ani.
- Un sfert de secol din viaţă l-a petrecut apoi la Galaţi, fiind numit în 1961 director al Teatrului Muzical din localitate. În oraşul de la Dunăre a pus bazele orchestrei simfonice gălăţene şi a colectivului Teatrului Muzical. Dirijor şi director (1961-1966) al acestui teatru, Silviu Zavulovici şi-a pus amprenta pe evoluţia repertorială a teatrului prin aducerea în luminile rampei a unor lucrări reprezentative din arta universală şi naţională. Împreună cu Filarmonica gălăţeană a susţinut numeroase turnee în ţară şi peste hotare. A compus lieduri, suite pentru orchestră simfonică, cor şi piese pentru voce şi orchestră.
- A colaborat cu nume mari ale artei interpretative şi componistice româneşti şi internaţionale, printre aceştia numărându-se şi personalităţi care au fost legate de Galaţi prin obârşie sau prin cariera artistică, unora dintre aceştia fiindu-le mentor în descifrarea lumii minunate a muzicii. Despre perioada petrecută la Galaţi maestrul mărturisea: marea mea mulţumire este faptul că suntem amintiţi în lexicoanele actuale – atât naţionale cât şi universale. O altă mare plăcere o constituie întâlnirea cu foşti colaboratori, eu am avut şi marele noroc că am prins pleiada de aur – Voicu, Orlov, Aldulescu, Herlea, Goangă, Teodorian.
- Numele dirijorului Silviu Zavulovici se regăseşte în galeria reprezentativă a muzicii româneşti, alături de nume de rezonanţă ale unor mari artişti ai baghetei, cum sunt Mihai Brediceanu, Iosif Conta, Nicolae Boboc, Paul Popescu, Ion Baciu şi alţii, maestrul legându-şi puternic personalitatea artistică de oraşul de la Dunăre prin ceea ce a reuşit să făurească şi prin pasiunea cu care a slujit muzica, atât cea lirică, cât şi cea simfonică.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 16 februarie 1922, Cernăuţi
- Data şi locul decesului: 16 octombrie 1998, Galați
- Studii:
- clasele primare la Şcoala de Aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală de băieţi din Cernăuţi (1928-1932);
- studii secundare şi liceale la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi (1932-1940), cu examenul de bacalaureat în iunie 1940;
- în paralel cu studiile de la Liceul „Aron Pumnul”, a urmat cursurile Conservatorului din Cernăuţi, clasa de pian a profesorului Titus Tarnavschi, ani de specializare la clasa de pian a profesorului Paul Jelescu şi a studiat muzica de cameră şi compoziţia cu muzicianuceh Otakar Hřímalý de la Conservatorul german „Musikverein”;
- Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie din Târgovişte (promoţia 1943);
- a susţinut examenul de solist piano-forte în faţa unei comisii de sesiune extraordinară, al cărei preşedinte era compozitorul Antonin Ciolan, la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iași, fiind declarat reuşit excepţional, acordându-i-se titlul de Maestru (1947);
- Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Facultatea Compoziţie-Dirijat-Pedagogie, secţia Muzicologie din Bucureşti (1956-1961).
- Activitate socio-profesională:
- pianist corepetitor al Operei din Cernăuţi;
- sublocotenent, înrolat pe Frontul de Est, în funcţia de Comandant, cu Regimentul „11 Roşiori” (apr. - aug. 1944);
- prizonier în U.R.S.S. (aug. 1944 - apr. 1945);
- locotenent voluntar în Divizia „Horia, Cloşca şi Crişan”, Regimentul 5 Infanterie Voluntari (apr. - mai 1945);
- profesor la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi (1948-1950);
- profesor de muzică şi desen la Şcoala de Băieţi nr. 3 din Focşani (15 oct. 1949 - 30 sept. 1950);
- profesor de muzică la Şcoala Pedagogică de Învăţătoare din Focşani (1951-1954) şi la Liceul de băieţi „Unirea” din Focşani (1950-1961);
- fondator, director şi prim dirijor al Filarmonicii de Stat „Unirea” din Focşani (1950-1961);
- director (1 oct. 1961 - 1966) şi prim dirijor (1966-1984) la Teatrul Muzical „N. Leonard” din Galaţi, unde şi-a pus în valoare talentul prin câteva montări de excepţie a unor spectacole de operă și operetă, revenind în perioada 1991-1993;
- a dirijat în majoritatea Filarmonicilor din ţară, precum şi la Opera din Bucureşti;
- a întreprins turnee prin ţară şi peste hotare (Austria, Ungaria, U.R.S.S., R. D. Germania, Iugoslavia);
- a compus lieduri, suite pentru orchestră simfonică, un oratoriu pentru solişti, orchestră simfonică şi cor, piese pentru voce şi orchestră;
- a semnat direcţia muzicală a numeroasespectacole;
- a colaborat cu nume de rezonanţă ale artei interpretative şi dirijorale.
- Afiliere:
- membru al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război;
- membru al Asociaţiei „Tradiţia Cavaleriei din România” (din 1993)
- Premii (selectiv):
- Diplomă cu ocazia Jubileului de 35 de ani al Teatrului Muzical „N. Leonard” din Galaţi (1991);
- Premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora” pentru întreaga carieră artistică acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali (15 apr. 1997);
- Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate la prima ediţie a Festivalului „Dunărea albastră” (Galaţi, 1998).
- Performanţe: montarea în premieră absolută a operei „Petru Rareş” de Eduard Caudella (1977) şi a operetei „Leonard” de Florin Comişel (1973), aceasta din urmă obținând premiul I şi titlul de laureat al Festivalului Naţional „Cîntarea României”, ediţia a III-a.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.
Referințe
- Nicolae Carandino:
- '
