Eremia Grigorescu
General, om politic
- „Numai acela este învins care se crede învins...
- Am avut de la început nădejdea în victoria finală şi credinţă că ostaşul român se va arăta demn de renumele strămoşesc..."
Prezentare
- Având arta desăvârşită de a inspira soldaţilor săi curaj şi încredere în cele mai grele situaţii, „eroul de la Mărăşeşti”, generalul Eremia Teofil Grigorescu, a fost unul dintre cei mai buni comandanţi pe care i-a avut Armata Română în Primul Război Mondial.
- Cu o educaţie temeinică, având profunde cunoştinţe de matematică şi de artă militară, Eremia Grigorescu s-a numărat printre reputații profesori ai Școlii de Artilerie și Geniu din București, alături de Spiru Haret și Constantin Coandă.
- În calitate de comandant al acestei școli a accentuat importanța componentei practice a învățământului militar, insistând asupra desfășurării aplicațiilor tactice. Eremia Grigorescu a dat expresiei istorice „pe aici nu se trece” valoare de simbol atât în luptele din 1916 de la Oituz, unde încercarea trupelor germano-austro-ungare de a pătrunde s-a sfărâmat în faţa eroismului trupelor române, cât şi în luptele de la Mărăşeşti, unde a condus cu elan şi pricepere trupele române spre victorie: „Nu am făcut decât să execut un ordin, pe care l-am simţit că este al ţării întregi. Mi s-a ordonat să nu las inamicul să treacă şi l-am oprit”.
- Semnele de recunoștință primite din partea contemporanilor au fost numeroase. Ofițerii Armatei 1 i-au oferit un Album Omagial în care erau enumerate faptele sale de vitejie şi cuvintele de laudă venite atât din afara ţării, cât şi din partea unor istorici de seamă, precum Alexandru Xenopol şi Nicolae Iorga. Foștii săi profesori de la Universitatea din Iași i-au înmânat o sabie de onoare inscripționată cu numele localităților care i-au adus faima: Oituz, Pralea, Mărăşeşti. Împăratul Japoniei, Yoshihito, i-a dăruit o sabie imperială însoţită de emoţionanta dedicaţie: „Voi sunteţi aceia care scrieţi istoria ţării”.
- A fost înmormântat, așa cum și-a dorit, în mijlocul soldaților alături de care a luptat, în incinta Mausoleului de la Mărășești, pe terenul donat de socrul său, moșierul George Ulise Negropontes.
- Simbol al demnităţii naţionale, chipul generalului a fost imortalizat în marmură atât la Timişoara, cât şi în locurile natale, în oraşul Târgu Bujor, adeverindu-se peste timp cuvintele pe care Regina Maria i le-a dedicat în urma repurtării marilor victorii: „uitarea nu va putea niciodată şterge numele aceluia a cărui amintire trăieşte în sufletul unui popor”
Biografie
- Data şi locul naşterii: 28 noiembrie 1863, sat Golăşei, oraş Tg. Bujor, jud. Galaţi
- Data și oocul decesului : 21 iulie 1919, Bucureşti
- Studii:
- școala primară la Galaţi (1870-1874);
- Liceul „Vasile Alecsandri” Galaţi (1874-1878);
- Academia Mihăileană (actual Liceul Naţional) din Iaşi (1878-1881);
- Universitatea din Iaşi - Facultatea de Medicină şi Facultatea de Ştiinţe (1881-1882);
- Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti, secţia artilerie (1882-1884) - sublocotenent de artilerie;
- Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Bucureşti (1884-1886);
- Şcoala de Aplicaţie a Artileriei de la Fontainbleu (1885-1887);
- Facultatea de matematică la Universitatea „Sorbona”, Paris (1887-1889);
- stagiu de perfecţionare în arma artileriei, ca ataşat pe lângă Comitetul Artileriei Franceze St. Thomas d’ Aquin (Paris, 1887-1889).
- Activitate socio-profesională:
- comandant de subunitate în Regimentele 2,6,10,11, 9 şi 1 artilerie (1884, 1889-1896);
- a publicat prima sa lucrare cu caracter teoretic „Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc” (1890);
- a predat cursul de algebră superioară şi artilerie la Şcoala de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti (1891-1894);
- a activat în cadrul cazarmei Malmaison din Bucureşti (1891-1894);
- subdirector (1896-1899) şi apoi director al Pulberăriei armatei de la Dudeşti, schimbat din funcție din ordinul primului ministru Dimitrie Sturdza pentru intransigenţa dovedită în neacceptarea unei comenzi de fulmicoton achiziţionat de la firma „Blumau”-Viena, ale cărui caracteristici nu corespundeau caietului de sarcini (1899-1903);
- director al Direcţiei artilerie din cadrul Ministerului de Război (1905);
- comandant al Brigăzii 3 artilerie (1906);
- director şi profesor de algebră superioară al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti (1907-1910);
- director al personalului în Ministerul de Război (1913);
- sublocotenent (1884), locotenent (1889), căpitan (1892), maior (1899), locotenet-colonel (1902)), colonel (1911), general de brigadă (1915), general de divizie (1917), general de corp de armată (1918);
- comandant al Diviziei 14 - infanterie (1915);
- comandant al Diviziei a 15-a infanterie („Divizia de fier”) (1915-1917), cu care câştigă luptele de la Mulciova şi Arabagi (Dobrogea) şi de la Oituz (11-27 oct. 1916) când a lansat celebra lozincă „Pe aici nu se trece”;
- comandant al Corpului 4 Armată (4 ian. 1917) şi 6 Armată (iun. 1917);
- comandant al Armatei 1 române (30 iul. 1917 - 1918) şi al Corpului 8 rus, cu Diviziile 14, 15, 103 şi Divizia Zamurskaia ale Armatei 4 ruse (31 iul. 1917), cu care obţine victoria de la Mărăşeşti, sub lozinca „Nici pe aici nu se trece”;
- inspector general de armată (1918-1919);
- ministru de război în guvernul Constantin Coandă (24 oct. - 28 nov. 1918), ad-interim la industrie şi comerţ.
- Distincţii - Decoraţii:
- Ordinul „Steaua României”;
- Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, pentru modul în care a condus acţiunile Diviziei 15 în luptele din Dobrogea (primul general român care a primit această distincţie „pentru acte de bravură în faţa inamicului”);
- Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a II-a, „pentru vitejia şi destoinicia cu care a reuşit să stăvilească ofensiva germană de la Mărăşeşti din vara anului 1917”;
- Ordinul „Legiunea de onoare” în grad de comandor din partea Guvernului francez;
- decernarea unei „săbii de onoare” (inscripţionată cu numele Oituz, Pralea, Mărăşeşti) din partea unui comitet format din foşti profesori de la Universitatea din Iaşi, printre care s-au numărat P. Poni, A.D. Xenopol (11 nov. 1918);
- decernarea unei „săbii de onoare” din partea Împăratului Japoniei, cu inscripţia „Voi sunteţi cei care scrieţi istoria ţării”.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
Resurse electronice
- Bustul lui Eremia Grigorescu (1928) : sculptor Oscar Spaethe : municipiul Timişoara. În: Direcţia judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Timiş [online]. Disponibil în Internet:[1]
- Ionescu, Adrian-Silvan. Războiul cel Mare în imagini. În: Ziarul de duminică [online] : [supliment la „Ziarul financiar”]. 9 dec. 2008. Disponibil în Internet: [2]
- Timişoara - Bustul lui Eremia Grigorescu. În: Banaterra [online]. Disponibil în Internet: [3]
- Saint-Pétersbourg, capitaine Tchetouli, ministre de la guerre roumain général Ergeon, colonel Gregoresco : [photographie de presse] / [Agence Rol] --1914. În: Gallica digital library - Bibliothèque nationale de France '[online]. Disponibil în Internet: [4]
