Constant Tonegaru
Poet, publicist
- „Sunt condotierul Tonegaru fără spadă
- Mi-am tocit-o ascuţindu-mi ultimul creion
- Să scriu cum am dat în poesie cu o grenadă.”
Contents
Prezentare
- Constant Tonegaru a fost fiul ofiţerului de marină, avocatului şi publicistului gălăţean Constantin Tonegaro şi nepotul procurorului general al Curţii de Apel din Galaţi, Daniel Zorilă. Bunica din partea mamei, născută Hangiof, se trăgea dintr-o familie înstărită a Galaţiului, care deţinea printre altele şi hotelul Metropol. Poetul a făcut parte din „generaţia pierdută” a scriitorilor care nu au reuşit să se afirme pe deplin, destinul literar fiindu-le întrerupt de instaurarea regimului comunist. Propulsat în lumea literară de Vladimir Streinu şi de prietenul său Barbu Cioculescu, a fost remarcat şi amintit de toţi marii critici literari care s-au aplecat asupra operei sale. În perioada 1945-1949 a făcut parte, alături de Vladimir Streinu, scriitorul gălăţean Iordan Chimet, Pavel Chihaia şi L. Barral (secretarul Nunţiaturii Papale din Bucureşti), din Asociaţia „Mihai Eminescu”, organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti. Viaţa boemă îi este întreruptă brusc în anul 1947, când este arestat sub învinuirea de „conspiraţie împotriva siguranţei statului”. Poetul rezistă torturii şi regimului carceral din închisoarea de la Aiud fără a-şi trăda prietenii, fiind eliberat abia în 1951. Un destin tragic pe care îl transpune deplin în versurile sale: Atât a fost / un Înger refuzat şi un blestem: / „Te vei risipi ca apa din izvoare...”
- Pavel Chihaia rememorează în pagini de adâncă sensibilitate portretul fizic şi moral al scriitorului: „neverosimil de slab şi de înalt, acoperit cu un basc strîmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea trăzile ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii. Fantezia sa nesfîrşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse, puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă ironie, ascundea o intransigenţă dusă pînă la sacrificiu”.
- Într-o scrisoare sinucigaşă adresată lui Vladimir Streinu, Constant Tonegaru se destăinuia: „inima mea... a bătut cinstit pentru oricine a fost în apropierea ei... Nu am vrut s-o trec prin contrabandă prin convingeri ce nu-mi aparţin, adică nu mi-a stat în fire să fac circ din poezie pentru a-mi cîştiga bucata de pîine”. Acest „Peer Gynt al poeziei”, după cum l-a numit mai târziu Ion Vartic, a murit la scurtă vreme după ieşirea din închisoare, lăsând în urma lui doar un singur volum de versuri sub titlul „Plantaţii”, apărut în 1945 la Editura Fundaţiilor Regale. Acestui volum i s-au adăugat în 1969 „Steaua Venerii”, al cărui manuscris a fost încredinţat tiparului de către Barbu Cioculescu şi în 2003 „Plantaţia de cuie”, ce cuprinde întreaga sa operă literară.
- În subsolurile Muzeului Literaturii Române a rămas spre amintire masca mortuară, mulajul mâinii poetului şi un bust executat de sculptorul Ion Vlad. Clădirea din Bucureşti în care a trăit şi a creat poetul Constant Tonegaru între anii 1932-1952 poartă drept amintire a trecerii poetului o placă memorială.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 13/26 februarie 1919, Galaţi
- Data şi locul decesului: 10 februarie 1952, Bucureşti
- Studii:
- cursuri primare începute la Galaţi;
- cursuri primare terminate la Şcoala primară de pe lângă Şcoala Normală de Fete din Brăila (sesiunea iunie 1929/1930);
- Liceul Evanghelic din Bucureşti (anul şcolar 1930/1931);
- Colegiul Naţional Sfântul Sava (anii şcolari 1932/1933, 1934/1935);
- Liceul de băieţi Libros Bucureşti (anul şcolar 1935/1936).
- Activitate socio-profesională:
- şi-a început educaţia intelectuală încă din copilărie, citind versuri şi călătorind cu tatăl său (căpitan de vas, avocat şi poet el însuşi) la Atena, Alexandria si Istanbul;
- funcţionar la Direcţia Generală P.T.T., Oficiul liniilor Bucureşti I (1939-1943);
- încorporat ca soldat la Regimentul 8 Călăraşi, dar lăsat la vatră din motive de sănătate (1943);
- funcţionar diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor (1943-1944);
- şi-a câştigat existenţa lucrând ca muncitor zilier, reparator şi confecţioner de diferite obiecte, dactilograf;
- a frecventat cenaclul Sburătorul condus de Eugen Lovinescu;
- a fost arestat de autorităţile comuniste în martie 1949 pentru activitate în cadrul Asociaţiei „Mihai Eminescu” (înfiinţată în 1945), pentru ajutorarea intelectualilor persecutaţi de noul regim.
- Colaborări la publicaţii:
- Bacăul, Caiet de poezie (suplimentul Revistei Fundaţiilor Regale), Kalende, Neamul Românesc, Preocupări literare, Revista Cercului literar, Universul literar.
- Premii:
- Premiul Editurii Fundaţiilor Regale pentru Literatură şi Artă acordat scriitorilor tineri (1945).
- Debut:
- absolut (ca elev): în Neamul românesc condus de Nicolae Iorga;
- publicistic: în ziarul Expresul din Brăila din 6 septembrie 1942, cu poezia „Nocturna fluvială”;
- editorial: în 1945 cu volumul „Plantaţii”, publicat de Editura Fundaţiei Regale, care îl premiase, volumul fiind dedicat mentorului său literar de la Kalende, Vladimir Streinu.
Legături externe
- Cioculescu, Barbu. Lamento pentru un prieten.
- Diaconescu, Ioana. Scriitori în arhiva CNSAS: deţinutul nr. 3964/49
- Manifestări dedicate lui Contantin Tonegaru la Biblioteca "V.A. Urechia"
- Ştefănescu, Alex. Constant Tonegaru - deţinut politic
- „... Până în ultima clipă n-a avut niciodată o odaie a lui, o masă de lucru, vreun obiect personal, afară de un uriaş creion galben, de reclamă, al cărui vârf bont şi elefantin lăsa pe hârtie dâre neaşteptat de subţiri. Acest creion, care s-a păstrat, merită să odihnească în vitrina unui muzeu literar: a fost spada credincioasă a unui cavaler al poeziei. Constant Tonegaru a fost înmormântat cu singurul costum, păstrat cu îngrijire, cu singura pereche de pantofi, tălpuită pentru mai multe ierni; în dimineaţa morţii i s-a trecut pe deget verigheta comandată mai de mult, dar care nu mai era aşteptată, deoarece logodna se desfăcuse...” (Barbu Cioculescu)
- „Poetul, virtuoz labil, cu necredinţă în uneltele sale, este un Peer Gynt al poeziei, ce s-a risipit fără să-şi găsească timbrul.” (Ion Vartic)
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
