Dimitrie Cuclin
Compozitor, filosof, scriitor
- „Cauza artei este însăşi cauza existenţei, vieţii, conservării, activităţii creatoare, progresului, înălţării şi nemuririi geniului omenesc.”
Contents
Prezentare
- Numit de George Enescu „cel mai mare gânditor român în domeniul muzicii” şi apreciat de doctorul Hans Hartmann drept „autorul unora dintre cele mai interesante teze de filosofie a artei din lumea contemporană”, Dimitrie Cuclin a fost o personalitate singulară, enciclopedică, care s-a desfăşurat pe multiple planuri, de la loja instrumentistului la condeiul poetului şi, mai ales, al creatorului de lucrări monumentale.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 24 martie 1885, Galaţi
- Data şi locul decesului: 7 februarie 1978, Bucureşti
- Studii:
- studii primare şi secundare la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1896-1897, 1899-1903), cu profesorii Constantin Cuclin (tatăl său), Georgiu Cociu şi Ioan Bohociu (teorie-solfegiu) şi la Turnu-Măgurele (1897-1899);
- lecţii de vioară la Academia de Muzică cu profesorul Constantin Cerchez (1903-1904);
- Conservatorul din Bucureşti cu Dimitrie Kiriac (teorie-solfegii, armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct, fugă şi compoziţie), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră), Constantin Dimitrescu (orchestră) (1904-1907);
- Conservatoire National de Musique din Paris, clasa de compoziţie a lui Charles-Marie Widor (oct. - dec. 1907);
- Schola Cantorum din Paris, cu profesorii Vincent d’Indy şi Auguste Sérieux (compoziţie) (1908-1914).
- Activitate socio-profesională:
- Distincţii - Decoraţii:
Legături externe
- []
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.
