Ludovic Feldman

Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodeperele universale. Biografie Data naşterii: 25 mai 1893 Locul naşterii: Galaţi Data decesului: 11 septembrie 1987 Locul decesului: Bucureşti Studii:  școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;  studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);  Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);  elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);  a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);  lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942). Activitate socio-profesională:  s-a reîntors în ţară (1913);  violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);  a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);  scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon Feldman, la îngrijirea răniţilor;  a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);  prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);  prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);  prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);  membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);  a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Ludovic Feldman 179 Oameni în memoria Galaţiului Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);  a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;  după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;  „pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954):  membru în comitetul Editurii Muzicale (1957). Afiliere:  membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);  membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);  membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963). Distincţii - Decoraţii :  Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);  Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);  Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973). Premii:  Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);  Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);  Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);  Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);  Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984. Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale). Debut: concertistic la 11 ani. Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”. Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului. Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București. A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică