Iosif Gafton
Poet, publicist, traducător
- „Învăţătura de carte luminează viaţa, uşurează mintea, bătătoreşte cărările şi lărgeşte zările. Învăţătura de carte descoperă tainele. Omul fără ştiinţă de carte este ca puiul de găină, care, închis în coaja lui, crede că la acesta se reduce totul, şi rămâne surprins când, spărgând coaja, vede că mai este ceva în afară.”
Prezentare
- Fiul preotului paroh Gheorghe Gafton, ctitor al Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Valea Mărului, Iosif Gafton, Ioan după numele de botez, a ales să urmeze în viaţă aceeaşi vocaţie duhovnicească ca a tatălui său. Altruismul, firea milostivă şi blândă, dar în acelaşi timp energică şi neabătută în faţa greutăţilor au fost trăsăturile lui Iosif Gafton remarcate încă din anii de şcoală de către colegul său de la Seminarul din Galaţi, viitorul Mitropolit Firmilian al Olteniei.
- A lăsat urme ale trecerii sale prin toate locurile pe unde viaţa l-a purtat, renovând şi restaurând biserici, aducându-şi contribuţia la conservarea unor monumente istorice religioase sau insuflând pace şi linişte sufletească celor pe care i-a păstorit, afirmându-se drept „un vraci al graiului popular..., un organizator plin de cumpănă şi înţelepciune.”
- „Nu voi înceta a promova dreptatea, a încuraja cinstea, a răsplăti după cuviinţă munca, a asculta necazurile şi a uşura suferinţele” reprezintă angajamentul luat la alegerea sa în funcţia de episcop al Argeşului şi care s-a transformat în principii morale pe care le-a urmat întreaga viaţă.
- Un portret evocator al celui care a fost Iosif Gafton este redat în mărturiile preoţilor din eparhia Argeşului: „înalt şi suplu, cu chip de ascet, dominând pe cei din jur fără să vrea a domina, sigur pe sine şi sigur pe orice mişcare, cu gesturi necăutate, intrate în fire, şi totuşi perfect cadenţate, răscolitor în momentele solemne ale slujbei, când, prin semne văzute, invoca puterea lui Dumnezeu, cu o impunătoare seriozitate în privirea vie şi cuceritoare, prin care simţeai venind din interiorul iluminat de credinţă, asigurările unei transfigurări harice...”
- Ajungând să păstorească în acelaşi timp Eparhia Argeşului şi pe cea a Râmnicului, a fost numit titular al scaunului episcopal în momentul contopirii celor două episcopii, astfel că timp de 35 de ani a condus destinele Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, perioadă în care vegheat ca nici un aşezământ bisericesc să nu fie dărâmat ci, din contră, a ridicat noi zidiri în eparhie. A lăsat în urma sa o lucrare importantă pentru trecutul istoric al instituţiei pe care a condus-o, monografia în două volume „Istoria Eparhiei Râmnicului şi Argeşului”, pe lângă alte studii teologice.
- Iosif Gafton a constituit o permanentă pildă vie de viaţă creştinească şi dragoste faţă de oameni, respectându-şi legământul sfânt luat la înscăunarea sa ca episcop, de a ţine „mereu deschisă uşa casei şi a inimii” fiecăruia dintre fiii săi duhovniceşti.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 5 decembrie 1896, Puţeni, jud. Covurlui[1]
- Data şi locul decesului: 9 iunie 1984, Râmnicu Vâlcea
- Studii:
- Şcoala primară Puţeni;
- Seminarul „Sf. Ap. Andrei” din Galaţi (1912-1919);
- Facultatea de Teologie din Bucureşti (1920-1924).
- Activitate socio-profesională:
- hirotonit diacon la Roman, de către arhiereul Ilarion Băcăoanul (6 aug. 1925);
- hirotonit preot de către arhiereul-vicar Platon Ploieşteanul pe seama parohiei Rotari, jud. Prahova (6 aug. 1925 – 1 nov. 1935);
- a fost transferat preot la Biserica „Sf. Ecaterina” din Bucureşti (1935-1943);
- consilier referent al Secţiei Culturale a Arhiepiscopiei Bucureştilor (1941-1942);
- consilier referent al Secţiei administrative a Arhiepiscopiei Bucureşti (1942-1943);
- tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, cu numele Iosif şi hirotesit protosinghel (1942);
- numit vicar al Patriarhiei Române (1 nov. 1943);
- numit arhiereu-vicar patriarhal, cu titlul de „Sinaitul” (3 dec. 1943);
- hirotesit arhimandrit (6 dec. 1943) şi hirotonit arhiereu de către Patriarhul Nicodim (19 dec. 1943);
- membru în delegaţia sinodală care a vizitat Patriarhia din Moscova (1968).
- Afiliere:
- preşedinte al secţiei religioase a cultului creştin ortodox al Asociaţiei Române pentru strângerea legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) (1945).
- Distincţii – Decoraţii:
- distincţia „Brâul albastru” din partea Patriarhului Miron Cristea (1930).
Note
- ↑ Azi comuna Valea Mărului, județul Galați.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
Resurse electronice
- [Aniversări] : 5 decembrie 1896 – s-a născut în Puţeni (azi Valea Mărului), jud. Galaţi, Episcopul Iosif Gafton (din botez, Ioan). În: Basilica – Agenţia de ştiri [a Patriarhiei Române] [online]. Disponibil în Internet: [1]
- Gherasim, Episcopul Râmnicului. Episcopul Iosif Gafton : două decenii de la trecerea întru cele veşnice. În: Renaşterea [online], an. 15, nr. 1, ian. - mart. 2004, p. 1-2. Disponibil în Internet: [2]
- Iosif Gafton : episcop. În: Teologi Români - Dicţionarul Teologilor Români [online]. Disponibil în Internet:[3]
- Nuţ, Ramona. Episcopul de Râmnic Iosif Gafton, păstrătorul tezaurului spiritual vâlcean. În: Curierul de Vâlcea [online], 10 iun. 2004, p. 16 : fotogr. Disponibil în Internet: [4]
