Edgar Reichmann

Scriitor, profesor

„... .”

Prezentare

Spiridon Popescu, scriitor

Autograf Spiridon Popescu

Cunoscut scriitor de limbă franceză, originar din cosmopolitul Galaţi

al anilor de dinainte de război, Edgar Reichmann a părăsit „regatul” localităţii natale în anii copilăriei, refugiindu-se împreună cu familia din calea războiului şi stabilindu-se la Bucureşti. Student la Facultatea de Psihologie şi Pedagogie din Bucureşti nu este lăsat să îşi finalizeze studiile, motivul fiind „originea socială nesănătoasă” dată de părinţii emigraţi în Franţa. În 1957, în plină perioadă stalinistă s-a stabilit la Paris unde a început o colaborare de lungă durată cu revista lunară evreiască de expresie franceză L’ Arche. Romanul de debut, Le Dénonciateur (éditions Buchet-Chastel), apărut în 1962 la Paris, s-a bucurat de un real succes, fiind tradus şi în limba română, la Editura Hasefer. Cartea, inspirată dintr-un caz real, un jaf asupra unei bănci comuniste, a fost transpus în 2003 într-un film documentar difuzat în 2004 pe canalele Arte și BBC, în Germania şi Australia. canalele Arte și BBC, în Germania şi Australia. Membru al Secretariatul UNESCO pentru probleme de educaţie şi cultură, publicând în paginile literare ale reputatului jurnal Le Monde, participând la crearea Institutului de Cercetări Pedagogice în Africa Occidentală, Edgar Reichmann şi-a creat o carieră solidă în Franţa, dar nu a uitat niciodată meleagurile natale, mare parte a activităţii sale fiind dedicată promovării literaturii române, colecţia de eseuri şi articole despre cultura română fiind adunate în volumul O fereastră către lume (2003). Volumul Un insomniac de la Dunăre, apărut la Editura Albatros în 1998, este o mărturie vie a anilor petrecuţi în România, cu urcuşurile şi suişurile lor, dar şi a nostalgiei faţă de perioada copilăriei în oraşul de la Dunăre, fragmentele memorialistice dedicate Galaţiului oferind prilejul unei plimbări imaginare pe străzile orașului din anii ’30-’40. Pe acelaşi fond memorialistic, Edgar Reichmann oglindește în romanul Întâlnire la Kronstadt un alt oraş drag, Braşovul. Volumul a fost răsplătit cu două premii şi apreciat de Mircea Eliade, care, într-o scrisoare adresată autorului, îl îmbrăţişează „cu prietenie şi recunoştinţă” pentru reuşita evocare a unui „fragment de istorie”, a atmosferei anilor 1920-1935, „a unui trecut apropiat, în care coexistau omenia şi (uneori) neomenia a cel puţin patru tradiţii”. Deşi perioada în care a trăit în România nu a fost una de care să-şi aducă aminte întotdeauna cu plăcere, Edgar Reichmann nu s-a putut desprinde niciodată de cultura română, considerând că la mijloc „este ceva visceral, ceva care nu se poate uita... ceva care ne depăşeşte”, acel acasă pe care mărturiseşte că îl simte doar în România, îl trăieşte şi îl percepe în memorie, rămânând „în acelaşi timp, evreu, francez şi român”. Jean Paruit, vocea inconfundabilă de la Radio Europa Liberă şi cel mai important traducător al literaturii române în limba franceză, confirmă acest fapt: „niciun gazetar, niciun critic nu a făcut nici pe departe pentru literatura română, cât a făcut Edgar Reichmann....”. Biografie Data naşterii:

Biografie

Data şi locul naşterii: 4 august 1929

Data şi locul decesului:

Studii:

• Şcoala Comunală din Galaţi (1936-1940);

 Şcoala Evreiască din Galaţi (1940-1941);  a continuat studiile liceale începând cu al doilea an la Liceul Teoretic Evreiesc din Bucureşti, al cărui director era Alexandru Graur (1941);  Facultatea de Psihologie şi Pedagogie Bucureşti (exmatriculat în 1950 pentru „origine socială nesănătoasă”);  Şcoala Superioară Pedagogică din Bucureşti (1953-1954).

Debut:

Activitate socio-profesională:

• s-a refugiat cu familia la Bucureşti, în anii celui de-al Doilea Război

Mondial (1941);  exclus de la facultate în 1950, a fost trimis spre încorporare într-un

• batalion de muncă la Canalul Dunăre-

Marea Neagră, dar reuşeşte să transforme pedeapsa în mutare disciplinară la o instituţie de învăţământ superior din Bucureşti (Şcoala Superioară Pedagogică);  înscris în Partidul Comunist, a făcut opt săptămâni de muncă voluntară pe şantierul căii ferate Salva-Vişeu (1947);  şi-a îndeplinit stagiul militar la Braşov (1954);  a emigrat în Israel (1957);  a emigrat în Franţa, unde a debutat cu volumul Denunţătorul (1962);  membru al Secretariatul UNESCO pentru probleme de educaţie şi cultură, având funcţii la Paris şi Abidjan în Coasta de Fildeş (1962-1990);  a participat la crearea Institutului de Cercetări Pedagogice în Africa Occidentală, Abidjan, Coasta de Fildeş;  consultant de presă al Curierului UNESCO; redactor şi colaborator permanent al revistei L’ Arche (revistă lunară evreiască de expresie franceză);  redactor al gazetei Le Monde din Franţa (din 1970).

Afiliere:

• Afiliere:

 membru de onoare a Uniunii Scriitorilor din România.

Premii:

Premii:  Marele Premiu European al Francofoniei pentru romanul Întâlnire la Kronstadt, Paris (1984);  Premiu din partea World Zionist Organization pentru romanul Întâlnire la Kronstadt;  Premiul European al Asociaţiei scriitorilor de limbă franceză;  Premiul Organizaţiei Internaţionale a Femeilor Sioniste pentru romanul Le Rendez-vous de Kronstadt.

Colaborări la publicaţii:

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z