Agricola Cardaş
Agronom, profesor universitar
- „Sistemul şcolar al unei ţări trebuie să fie oglinda fidelă a trebuinţelor, aspiraţiilor şi caracterului naţional al poporului care o locuieşte.”
Prezentare
- Doctor în agronomie şi publicist, Agricola Cardaş şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii profesionale în cadrul Institutului Agronomic din Iaşi, cu a cărui activitate s-a identificat. A fondat în cadrul Facultăţii de Agronomie a acestui institut o adevărată şcoală de zootehnie, prin grija sa fiind create laboratoare şi ferme didactice.
- Preocupat de întemeierea unui învăţământ agricol de sine stătător, Agricola Cardaş a accentuat importanţa reorganizării învăţământului în acest domeniu, bazându-se pe o analiză profundă şi avansând propuneri asupra structurării instituţiilor de învăţământ.
- Nelimitându-se la teorie, Agricola Cardaş a transpus principiile şi dezideratele sale în practică, fiind considerat creatorul „învăţământului mediu de zootehnie” şi al centrului universitar de zootehnie în Moldova.
- Născut la Galaţi, a contribuit şi la dezvoltarea învăţământului din această zonă prin întemeierea în 1910 a Şcolii Practice Agricole „T. Anastasiu” din Ţigăneşti (în conacul ce-i aparţinuse poetului Costache Conachi), şcoală pe care a şi condus-o o perioadă.
- Cercetarea ştiinţifică pe care a desfăşurat-o s-a concretizat în numeroase publicaţii şi lucrări, prin activitatea desfăşurată punând o piatră de temelie domeniului agronomiei, dându-i o nouă perspectivă şi o amplă recunoaştere publică.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 3 octombrie 1883, Galaţi
- Data şi locul decesului: 30 octombrie 1955, Iaşi
- Studii:
- Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1896-1904);
- Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi, secţia de ştiinţe naturale (1904-1908);
- Seminarul Pedagogic Universitar Iaşi (absolvit în 1906);
- Academia de Agricultură Bonn - Poppelsdorf din Germania ca bursier al Academiei Române (1908-1910).
- Titluri ştiinţifice: doctor în ştiinţe agricole la Academia de Agricultură din Bonn - Poppelsdorf, cu teza „Rumäniens Rindviehzucht” (15 mart. 1910).
- Activitate socio-profesională:
- a întemeiat Şcoala Practică de Agricultură „T. Atanasiu” din Ţigăneşti -Tecuci (1910);
- profesor şi director la Şcoala Practică de Agricultură „T. Atanasiu” din Ţigăneşti - Tecuci (1910 - dec. 1914);
- profesor de ştiinţe agricole la Seminarul „Veniamin Costache” Iaşi;
- a făcut parte din primul colectiv de profesori al Secţiei de Ştiinţe Agricole, Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi (1912);
- conferenţiar suplinitor (1911), conferenţiar (dec. 1914) şi profesor titular (1924-1955) al Catedrei de zootehnie specială din cadrul Secţiei de ştiinţe agricole a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi;
- inspector general al Regiunii Moldova;
- consilier agricol al judeţului Iaşi (1 ian. 1919);
- director general al serviciului pentru aplicarea reformei agrare din Basarabia „Casa Noastră” (1920-1925);
- secretar general la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor;
- fondator al revistei Foaia plugarilor din Basarabia (1919);
- membru în consiliul de administraţie al „Casei Noastre” din Basarabia (15 apr. 1922);
- director general şi comisar al guvernului pentru Expoziţia Generală şi Târgul de Mostre a Basarabiei (Chişinău, iul. 1925);
- a înaintat Ministerului Instrucţiunii Publice un memoriu prin care solicita transferul învăţământului agronomic moldav de la Iaşi la Chişinău (1926);
- senator al Camerelor de Agricultură, Regiunea Iaşi (iul. 1927; ian. 1929);
- profesor de zootehnie la Facultatea de Ştiinţe Agricole din Chişinău (1933-1940);
- a introdus în România însămânţările artificiale la ovine (1935-1938).
- autorul unor cursuri universitare ce şi-au păstrat valabilitatea în timp, precum „Zootehnie generală” (1943) sau „Cunoaşterea şi creşterea bovinelor” (1956) şi a unor lucrări de sinteză: „Calul trăpaş Orloff” (1939), „Rasa Sură de Stepă” (1939), „Cunoaşterea şi creşterea taurinelor” (1914), „Originea animalelor domestice” (1924);
- Afiliere:
- membru corespondent al Secţiei de studii. Documentare şi statistică a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor (1930);
- membru al Academiei de Ştiinţe a României (mai 1940);
- membru corespondent al Academiei de Agricultură (mart. 1943).
- Distincţii - Decoraţii:
- Ofiţer al „Meritului Agricol” (Franţa);
- Ofiţer al Ordinului „Coroana României”;
- Comandor al Ordinului „Steaua României”;
- Ofiţer al Ordinului „Polonia Restituta”.
- Colaborări la publicaţii: Casa noastră, Câmpul, Foia plugarilor, Pagini agrare şi sociale, Revista științelor veterinare, Revista Ştiinţifică „V. Adamachi”, România Agricolă Viticolă şi Economică, Viaţa agricolă.
Fişier de autoritate
Surse
- TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BUTE, MIHAELA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008. Galaţi: Axis Libri, 2009, p. 367-374.
Resurse electronice
- Cardaş Agricola. În: Cândea, Vasile; Degeratu, Mircea; Delion, Doru Sabin. Album aniversar 1935-2015 [online]. Bucureşti : RAO Distribuție, 2016, p. 124 : portr. [citat 21 iulie 2020]. [1]
- Cardaş Agricola – 135 de ani de la naştere. În: 'Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași. Personalităţi ieşene 2018 : aniversări şi comemorări [online]. Iaşi: Asachiana, 2018, p. 72 : portr. [citat 21 iulie 2020]. [2]
