Georgeta Horodincă

Scriitoare, eseistă

Biografie

Data şi locul naşterii: 13 noiembrie 1930, com. Căuşanii-Noi, jud. Tighina (Basarabia)

Data şi locul decesului: 1 iulie 2006, Paris

Studii:

studii gimnaziale şi liceale la Galaţi, Craiova, Iaşi (1940-1949); Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1949-1950); Şcoala de Literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti (abs. 1951); Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (abs. 1953, licenţă 1956).

Activitate socio-profesională:

redactor la „România liberă” (1951-1955), „Gazeta literară” (1955-1961), Studioul Cinematografic „Al. Sahia” Bucureşti (1962), „Secolul 20” (1969-1974); redactor şef adjunct la revista „Secolul 20” (1963-1969) şi „Luceafărul” (1972-1974); a emigrat la Paris în 1982, unde a tradus şi a publicat doi dintre cei mai mari romancieri români interbelici: Max Blecher şi Gib Mihăescu; în anul 1990 a publicat un roman scris direct în limba franceză, „Anotimpul mort, o istorie românească”.

Debut:

publicistic, în revista „Iaşul literar” (1950);
editorial, cu volumul „Duiliu Zamfirescu şi contribuţia lui la dezvoltarea romanului nostru realist” (1956).

Premii:

prima culegere de nuvele, „Bastarzii”, a fost premiată de Academia Română (1979).

Opera(selectiv):

Duiliu Zamfirescu şi contribuţia lui la dezvoltarea romanului nostru realist, Bucureşti, 1956;
Jean-Paul Sartre, Bucureşti, 1964;
Structuri libere, Bucureşti, 1970;
D. Anghel. Portret în evantai, Bucureşti, 1972;
Studii literare, Bucureşti, 1978;
Bastarzii, Bucureşti, 1979;
Somnambulii soarelui, Bucureşti, 1981;
La Saison morte, Paris, 1990;
Ştefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului, Bucureşti, 2002;
Duminică seara, Cluj, 2006;
Visătoare: O afecţiune de lungă durată, Iaşi, 2011 (trad. din lb. franceză).