Ernest Bernea

Etnograf, poet, eseist

Biografie

Data şi locul naşterii: 28 martie 1905, Focşani

Data şi locul decesului: 14 noiembrie 1990, Bucureşti

Studii:

Cursul primar şi Şcoala nr. 5 din Brăila (1912-1916); Cursul inferior la Liceul "N. Bălcescu" din Brăila (1918-1922); Cursul superior la Tecuci (1922-1926) în particular; Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1929); cursurile de vară de drept internaţional şi sinteză politică ca bursier al Societăţii Naţiunilor (1929, 1930); cursuri de sociologie şi etnologie la Paris (1930-1932); cursuri de filosofie la Freiburg (1932-1933).

Activitate socio-profesională:

bibliotecar la Facultatea de Litere din Bucureşti (1927-1930); asistent şi conferenţiar la catedra de antropogeografie la Universitatea din Bucureşti (1935-1940); director adjunct la Direcţia Presei şi director de studii la Ministerul Informaţiilor (1940-1941); director de studii la Ministerul de Externe (1944-1947); cercetător ştiințific principal (1965-1972) şi consilier ştiinţific (1972-1989) la Institutul de Etnologie şi Dialectologie al Academiei Române; a fondat, în 1935, împreună cu Dumitru C. Amzăr, Ion Ionică şi I. Samarineanu, revista „Rânduiala”; Între anii 1949 şi 1954, cu unele intervale de libertate, trece prin lagărele şi închisorile comuniste din Târgu Jiu, Braşov, Peninsulă, Poarta Albă, Capul Midia, după care are domiciliu forţat în Bărăgan; în 1954 a fost condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 10 ani de temniţă grea, sub acuzaţia de a fi fost „filosof extremist”, promotor al mişcărilor „de tip naţionalist”; în 1984, a fost din nou anchetat şi bătut crunt de către Securitate, care i-a confiscat şapte manuscrise; între 1965 şi 1978, a fost consultant ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti.