Spiridon Popescu

Scriitor, profesor

Prezentare

thumb|Spiridon Popescu, scriitor thumb|Autograf Spiridon Popescu

Spiridon Popescu, scriitor poporanist, publicist şi profesor de matematică, fiu de croitor rural şi nepot de preot, născut în fostul judeţ Covurlui, este intelectualul ridicat din mediul ţărănesc, având mereu vie în conştiinţă datoria faţă de oamenii şi de locul de unde a pornit.

Deşi puţine la număr, scrierile lui Spiridon Popescu relevă un personaj preocupat de emanciparea socială şi morală a ţărănimii de care era legat prin naştere şi profesiunea sa, înţeleasă ca un apostolat, începând cu conferinţa ţinută la Congresul studenţesc de la Roman, din 1892, Consideraţiuni psihologice din viaţa ţăranului român. La Galaţi a elaborat şi publicat volumul Contribuţiune la munca pentru ridicarea poporului (Scrisori către învăţători, preoţi şi către cei care vor să cunoască neamul), lucrare a cărei ediţie a 2-a, în 1911, i s-a decernat de Academia Română premiul „Adamachi”, la propunerea ministrului Învăţământului, Spiru Haret. Tot Spiru Haret este cel care l-a numit pe Spiridon Popescu director şi inspector general al învăţământului primar şi normal, devenindu-i unul dintre colaboratorii apropiaţi.

A activat intens pe tărâm cultural în vederea iluminării celor de la sate, fiind unul dintre cei care au considerat că intelectualii au datoria de a răspândi cultura, principala cale, după el, a ridicării ţărănimii. Condus de acest imbold a înfiinţat, în perioada 1896-1897, cercuri culturale pentru ţărani, fapt pentru care George Călinescu l-a considerat unul dintre întemeietorii acestor forme de răspândire a învăţăturii.

A înfiinţat, în perioada în care a fost profesor la Galaţi, împreună cu bunul său prieten Mihai Pastia, prima şcoală pentru adulţi din Galaţi, frecventarea acesteia fiind gratuită pentru muncitorii neştiutori de carte.

La scurt timp după dispariţia sa din viaţă, pe 8 mai 1933 la Bucureşti, învăţătorii din satul scriitorului au cerut Ministrului Învăţământului ca şcoala din Rogojeni să-i poarte numele, angajându-se totodată să facă „un tablou de mărime naturală” pentru a fi expus în cancelaria şcolii.