Statuia lui Alexandru Ioan Cuza

thumb|150px|Statuia lui Alexandru Ioan Cuza Statuia lui Alexandru Ioan Cuza operă în bronz a sculptorului Ioan C. Dimitriu-Bârlad a fost amplasat, în 1959 cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române, pe un soclul realizat în 1926 de Raffaelo Romanelli pe care a fost amplasat la acea dată bustul lui Lascăr Catargiu care a domnit pe soclu până în 1948 când autorităţile comuniste au hotărât înlăturarea bustului, monumentul rămânând cu nume impropriu, acela de „Monument al muncilor agricole”.

La 9 mai 1972 întrucât opera lui Ioan C. Dimitriu- Bârlad distorsiona proporţiile întregului ansamblu, a fost înlocuit cu statuia lui Alexandru Ioan Cuza de acum, realizată de sculptorul Ion Jalea. Bustul realizat de Dumitriu-Bârlad a fost transferat la Tecuci.

Monumentul aşa cum este înfăţişat astăzi, este rezultatul muncii la intervale mari de timp, al muncii celor doi sculptori: italianul Raffaelo Romanelli şi românul Ion Jalea. Compoziţia realizată în altorelief, desfăşurată în spaţiu pe trei laturi ale soclului, este o alegorie ce sugerează actul unirii Moldovei cu Ţara Românească, înfaptuit la 24 ianuarie 1859 (cele doua femei îmbratişate, dispuse pe latura frontală), precum şi urmările reformei agrare de la 1864. Este o compoziţie unitară, cu calităţi plastice incontestabile. Perechea de boi aflată în jug, precum şi oamenii sunt surprinşi în procesul muncii, efortul ce-l depun fiind imortalizat în imagini vii, dinamice. Un ţăran, aplecat, ţine strâns în mâini coarnele plugului, alţii poartă pe umeri povara sacilor încărcaţi cu cereale.

Partea terminală a monumentului o constituie statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Domnitorul este înfatisat în uniformă militară, într-o ţinută maiestuoasă, purtând pe umeri o pelerină. Mâna stângă se sprijină pe sabie, iar în dreapta, sprijinită la rândul ei pe cea stânga, ţine un sul de hârtie.

Localizare: Str. Domnească, în rotonda din faţa Grădinii Publice

Surse

Stoica, Corneliu. Monumente de artă plastică din judeţul Galaţi, Galaţi: Şcoala gălăţeană, 2003.