Anton Marin
Comandor aviator, scriitor
- „Ţara noastră nu-i un dar gratuit al întâmplărilor, al furtunilor istoriei, ci rezultatul unor lupte dârze, eroice purtate din veac în veac de un popor prea des şi crunt urgisit, dar care ducea în suflet flacăra dragostei de glie, de libertate şi neatârnare.”
Prezentare
- Comandorul Anton Marin[1] s-a născut la Iveşti „târguşorul acela înşirat în lungul şoselei naţionale ce duce la Galaţi”, tatăl său Tănase fiind comerciant, iar mama Ecaterina casnică. La vârsta de opt ani, familia s-a mutat la Tecuci, locul unde şi-a „cheltuit anii frumoşi ai copilăriei şi tinereţii”, în timp ce liceul l-a urmat la Piatra Neamţ, unde a intrat în graţiile lui Calistrat Hogaş, care pe atunci era pensionar. Auzind că se trage din acelaşi loc de baştină şi că a locuit pe aceeaşi stradă în Tecuci, profesorul pensionar Calistrat Hogaş s-a ataşat de elevul de liceu, pe care îl întreba adesea despre locurile natale, oferindu-se să îi corecteze lucrările la limba română, amintirile despre această întâlnire găsindu-şi locul în memoriile scrise mai târziu de comandor.
- Pasiunea pentru aviaţie l-a determinat pe tânărul Anton Marin să urmeze cursurile Şcolii de Pilotaj de la Tecuci, trecând din rândurile artileriştilor în cele ale aviatorilor. Fraţii săi, Deciu şi Eugen i-au urmat în scurt timp exemplul, astfel încât familia Marin a avut trei „zburători” în rândurile sale, după cum mărturiseşte comandorul în amintirile de război date tiparului: „aşa, pentru noi toţi aviaţia era o profesie, o pasiune, era viaţa noastră, iar prin aceasta nu spun ceva care ne-ar fi deosebit de ceilalţi zburători ai aviaţiei române, ba din contră...”
- Cariera militară a comandorului a fost completată de cea didactică, numărându-se printre profesorii stimaţi şi apreciaţi ai şcolilor militare de aviaţie. A rămas în amintirea elevilor săi, cărora le-a împărtăşit cu rigurozitate cunoștințele de tehnică și cultură militară, aducându-și contribuția la formarea lor ca luptători.
- A participat la cele două mari conflagraţii mondiale ale secolului XX, fiind martor activ al acelor evenimente, în Primul Război Mondial ca elev artilerist, iar în cel de-al Doilea Război Mondial ca aviator şi şef de stat major cu remarcabile calităţi strategice, având un rol important în coordonarea operaţiunilor aeriene ale Armatei Române.
- Momentele care l-au aşezat definitiv în galeria personalităţilor militare au fost cele care au urmat zilei de 23 august 1944, atunci când ameninţarea hitleristă a dus la constituirea „Detaşamentului comandor aviator Anton Marin”. Imediat după proclamaţia Regelui Mihai I, în care se cerea contribuţia forţelor armate române în efortul de apărare a ţării, iniţiativa şi curajul comandorului Anton Marin au jucat un rol important în operaţiunile pentru apărarea Capitalei şi în anihilarea acţiunilor armatei germane. Dârzenia și iniţiativa comandorului Anton Marin şi a trupelor pe care le-a coordonat au avut un rol hotărâtor în salvarea celor două aerodromuri din Bucureşti, Pipera şi Popeşti-Leordeni, salvând Bucureştiul de distrugerile inevitabile pe care le-ar fi adus preluarea acestora de către trupele germane.
- Anton Marin şi-a continuat activitatea militară pe Frontul de Vest până la sfârşitul războiului, fiind numit şef al Statului Major al Corpului Aerian Român, sub comanda generalului Traian Burduloiu, alt nume de referinţă în istoria aviaţiei româneşti.
- Destinul eroic şi în acelaşi timp tragic (în timpul regimului comunist a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică şi la 10 ani de degradare civică) al acestui om al datoriei care a fost comandorul Anton Marin rămâne un exemplu impresionant de tărie morală şi dragoste pentru aviaţie şi aviatori, aceşti zburători entuziaşti care „s-au instruit, s-au antrenat şi s-au perfecţionat în crezul dragostei de ţară, acoperind de glorie aripile româneşti”.
- În semn de preţuire pentru personalitatea comandorului aviator şi scriitorului Anton Marin, Casa Memorială „Hortensia Papadat Bengescu” din localitatea natală, secție a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi, găzduieşte, prin grija pasionatului cercetător Gheorghe Frătiţă, Colţul „General Anton Marin”, iar o stradă din Iveşti îi poartă numele.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 19 octombrie 1898, com. Iveşti, jud. Galați
- Data şi locul decesului: februarie 1992[2], București
- Studii:
- prima clasă în comuna natală (1906);
- Şcoala Primară nr. 3 de băieţi din Tecuci;
- Gimnaziul Real „D. A. Sturdza” din Tecuci (absolvit în 1914);
- Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (absolvit în 1917);
- Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti – refugiată la Iaşi, ulterior mutată la Botoşani (1 mart. 1917 – 1 iul. 1919);
- Şcoala de Pilotaj şi Observatori Militari Aerieni de la Tecuci (1922);
- Şcoala Specială de Artilerie (sept. 1922 – iul. 1924);
- Şcoala de Pilotaj, obţinând Brevetul de pilot de aeronaut militar nr. 440 din 19 ian. 1929 eliberat de Ministerul de Război. Inspectoratul General al Aeronauticii (1929);
- Şcoala Superioară de Război (1932-1934).
- Activitate socio-profesională:
- după terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu a fost repartizat la Regimentul 39 Artilerie Târgu-Mureş, având gradul de sublocotenent (1 iul. 1919) şi funcţia de comandant subunitate de artilerie; a participat cu acest regiment la Campania din Ungaria, până la data de 22 martie 1920;
- profesor - ajutor la Centrul de Instrucţie al Artileriei din Târgu Mureş (1920);
- repartizat la Grupul 5 Aviaţie Someşeni-Cluj şi a obţinut gradul de locotenent (1 apr. 1923);
- profesor de „tactica aeronauticii” la Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie din Sibiu (1924);
- locotenent la Şcoala Pregătitoare şi Specială a Aeronauticii Cotroceni (1 oct. 1925) și la Comandamentul Şcolilor şi Centrelor de Aviaţie (1 apr. 1928);
- inspector general al Aeronauticii (1 apr. 1929), avansat căpitan (10 mai 1929);
- conferenţiar al Aeroclubului României şi al Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei (1929);
- transferat la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii (1 oct. 1929), a primit confirmarea „trecerii în aeronautică ca ofiţer combatant navigant” (31 aug. 1931) şi apoi a fost stabilit la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii în gradul de căpitan aviator (31 mai 1932);
- încadrat în Statul Major al Aviaţiei (Aeronauticii) ca şef al Biroului III (toamna 1936);
- a fost brevetat ofiţer de stat major (22 dec. 1936);
- căpitan aviator, transferat la Comandamentul Forţelor Aeriene din Bucureşti (20 febr. 1937);
- profesor la Şcoala de ofiţeri de aviaţie „Regele Carol II”, unde a predat cursurile: Optică şi fotografie aeriană, Tactica generală şi Tactica aeronauticei (1936-1937);
- a fost numit în funcţia de şef de stat major al Regiunii I-a Aeriană (Sibiu) (1 apr. 1937 - 1 oct. 1939), primind gradul de locotenent comandor aviator (6 iun. 1937);
- director al Secţiei Aeronautice (1939);
- profesor la Şcoala Superioară de Război, având gradul de locotenent comandor aviator (1 oct. 1939 – 1941);
- profesor la Şcoala de Observatori Aerieni, unde a predat cursurile: Armament; Bombardament aerian; Exerciţii de tir şi bombardament aerian; Regimul avioanelor de bombardament (1 febr. – 1 iul. 1940);
- a obţinut, în data de 10 mai 1941, gradul de căpitan comandor aviator (Decret nr. 1.287 din 8 mai 1941); ulterior i-a fost rectificată vechimea în gradul de căpitan comandor aviator, fiind modificată data înaintării în grad din 10 mai 1941 în aceea de 31 octombrie 1940 (Decret nr. 603 din 26 febr. 1942);
- a fost numit căpitan comandor aviator, comandant al Centrului de Instrucţie al Aeronauticei (Decret nr. 3.423 din 17 dec. 1941);
- a fost avansat, în data de 31 oct. 1943, comandor aviator (Decret nr. 3.068 din 23 nov. 1943); ulterior i-a fost rectificată vechimea în gradul de comandor aviator din 31 octombrie 1943 în aceea de 31 octombrie 1942 (6 aug. 1947);
- a fost arestat, în 1948, în lotul Mişcării Naţionale Române şi încarcerat în data 23 apr. 1948, fiind condamnat la 20 de ani de detenţie, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii, sub acuzaţia că a făcut parte dintr-o organizaţie subversivă; a executat 16 ani de temniţă grea la Aiud-Gherla (nr. matricol 9570/1949);
- a fost grațiat (Decret nr. 176 din 1964) și eliberat din închisoare (17 apr. 1964);
- a participat la evenimentele din Decembrie 1989 şi a fondat Partidul Liberal Monarhist din România.
- Afiliere:
- membru și președinte activ al Consiliului de administrație al Societății de Vânătoare „Sburătorii”, cu sediul la Aerodromul Pipera din București (oct. 1944);
- membru în consiliul de administraţie al Asociaţiei „Uniunea Generală a Vânătorilor din România” (1945);
- membru fondator al Partidul Liberal Monarhist din România (după dec. 1989).
- Distincții - Decorații:
- decorat cu „Crucea Comemorativă” cu baretele „Mărăşti” şi „Târgu Ocna” pentru participarea la Primul Război Mondial (1917);
- distins cu Ordinul Cavalerilor „Mihai Viteazul”;
- Ordinul „Virtutea Aeronauticii” cu spade, Clasa Crucea de Aur cu I-a şi a II-a baretă şi Clasa Cavaler (Decret nr. 1935 din 1 iul. 1942);
- Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Comandor cu panglica de „Virtute militară” pentru fapte de arme săvârşite pe câmpul de luptă (Decret nr. 640 din 28 febr. 1945);
- Ordinul „Virtutea Aeronauticii” cu spade, clasa „Prima și a doua baretă la Cavaler” (Decret nr. 2348 din 29 iul. 1946).
Note
- ↑ În fişa biografică a comandorului Anton Marin se precizează că acesta „nu a fost înaintat la gradul de general, aşa cum ar fi meritat” (Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2012, p. 23).
- ↑ În România liberă au apărut necrologuri ale generalului Anton Marin în 4 febr. şi 6 febr. 1992.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.
