Theodor Şerbănescu
Poet, ofițer
- „Ce-i astă lume, ce-i astă viaţă?
- Pe-o cale lungă un mers oprit!
- Jos stânci şi-abisuri, sus nori şi ceaţă...”
Prezentare
- Ofiţer de carieră, Theodor Şerbănescu s-a impus în lumea literaturii române drept cântăreţ al pasiunilor trecătoare, al tinereţii şi al iluziilor, fiind de la început apreciat de Titu Maiorescu pentru versificaţia elegantă şi farmecul limbii folosite.
- Transpuse în romanţe, pe muzica unor compozitori ai vremii, George Cavadia şi Grigore Ventura, versurile sale s-au întipărit în mintea şi inima generaţiei sale, Theodor Şerbănescu ajungând să devină unul dintre cei mai cântaţi şi mai populari poeţi ai vremii. Acest fapt a contribuit la alegerea sa în rândurile membrilor Academiei Române, fiind apreciat pentru scrierile sale ce au „împodobit continuu limba cea limpede, curată şi adevărat românească”. Ilarie Chendi îi găseşte meritul în definitivarea caracterului romanţei, parte a sufletului românesc, Theodor Şerbănescu fiind un maestru în exprimarea sentimentelor într-o limbă simplă, sonoră şi muzicală, în versuri ce curg limpede, „el însuşi fiind o romanţă întreagă”.
- Poeziile sale, unele traduse în limba germană de regina poetă Carmen Sylva, s-au risipit prin revistele vremii, abia în 1902 fiind adunate de T.G. Djuvara într-un volum răsplătit cu premiul Academiei Române în anul următor.
- Filozoful Ion Petrovici, nepotul poetului, îi dedică pagini memorabile în galeria portretelor din volumul Figuri dispărute, rememorând copilăria petrecută alături de „moş Toderiţă”, la moşia Vameş, acolo unde se mai vede şi astăzi conacul poetului, pe o coastă de deal, deasupra satului, ferit de revărsările Siretului.
- Bustul poetului Theodor Şerbănescu, realizat de sculptorul Filip Marin, a fost iniţial plasat în fosta grădină a Ateneului Român din Bucureşti (1904), pe piedestalul monumentului fiind reprezentată, printr-o figură de bronz, muza poeziei, care oferă scriitorului o ramură de laur. Astăzi, bustul poate fi admirat în parcul Cişmigiu, alături de alte figuri reprezentative ale culturii româneşti.
Biografie
- Data și locul naşterii: 29 decembrie 1839, Tecuci, jud. Galaţi
- Data şi locul decesului: 2 iulie 1901, Brăila
- Studii:
- Școala primară în Tecuci;
- Academia Mihăileană din Iaşi;
- Şcoala Militară din Iaşi, absolvită cu gradul de sublocotenent de geniu (1859-1861).
- Activitate socio-profesională:
- a fost repartizat la un batalion de geniu, avansat locotenent (30 aug. 1864) şi căpitan (2 sept. 1867);
- a demisionat din armată la 14 apr. 1873, dedicându-se activităţii literare;
- s-a retras la moşia părintească din satul Vameş, jud. Covurlui;
- a fost prefect de Cahul, în perioada guvernului lui Ion Brătianu (1876);
- a reintrat în armată, fiind avansat la gradul de maior (1877);
- a participat la Războiul de Independenţă ca ofiţer în Marele Stat Major al Armatei Române, luând parte la luptele de la Plevna (1877-1878)
- a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, fiind numit şef al personalului de Infanterie şi cavalerie al Ministerului de Război (1880);
- preşedinte al Ateneului din Brăila (1886) şi al Comitetului de Iniţiativă al Bibliotecii din Brăila (1886-1893);
- s-a retras din rândurile armatei în 1894;
- a tradus din franceză (poeziile Adei Negri), din germană (Heinrich Heine), din Horaţiu, Victor Hugo, Alfred de Musset, Lamartine.
- Afiliere:
- membru al Societăţii „Junimea” din Iaşi (1868);
- membru al Partidului Liberal;
- membru corespondent al Academiei Române (1894).
- Distincţii - Decoraţii:
- Ordinele „Virtutea militară” şi „Steaua României” pentru participarea la Războiul de Independenţă;
- Ordinul „Sfântul Stanislav” din partea Rusiei.
- Colaborări la publicaţii: Albina Carpaţilor (1868), Albina Pindului, Atheneul Român, Convorbiri literare (Iaşi), Literatură şi Artă Română (1894, 1897), Perseverenţa (Bucureşti), Revista Contimporană (1884)
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
