Difference between revisions of "Alexandru Lascarov-Moldovanu"

Autograf Alexandru Lascarov-Moldovanu

„Dragostea pentru popor şi pentru ţară ne-o vom arăta, mai cu seamă, cunoscând şi iubind trecutul nostru, respectând pe înaintaşi. Un neam, care nu-şi cunoaşte trecutul e un popor slab; şi cel care şi-l cunoaşte e vrednic a sta mai tare împotriva vijeliilor vieţii.”

Prezentare

Alexandru Lascarov-Moldovanu - scriitor, traducător, avocat

Alexandru Lascarov-Moldovanu^[1], se trage din neam de macedoneni, bunicul său Gheorghe Lascarov venind în ţară în 1821 în timpul Eteriei şi statornicindu-se pe o moşie în judeţul Tutova. După cum singur declara într-un chestionar păstrat, alături de alte două cărţi poştale semnate de acesta, în Colecţiile speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia”, Al. Lascarov şi-a adăugat titulatura de Moldovanu preluând numele tutorelui tatălui său, Lascăr Moldovanu, dar şi pentru a-şi accentua originea moldovenească de care s-a simţit întotdeauna mândru.

A păstrat permanent în suflet, indiferent unde l-au dus drumurile, farmecul şi nostalgia ţinuturilor natale, atmosfera religioasă în care şi-a petrecut copilăria la Tecuci, extrăgând din acestea seva operelor sale străbătute de viziuni patriarhale, scrise într-un stil limpede şi curgător, fără artificii inutile cu tendinţe morale şi profund creştine, din care răzbate acel bine-cunoscut suflet moldovenesc. Magia amintirilor şi duioşia trecutului se regăsesc în mare parte în opera sa literară, alături de dragostea pentru cei umili şi oropsiţi, pentru zbaterea bietelor făpturi pământene şi pentru ceea ce considera a fi „adevărul cel mare şi neclintit”, pământul străbun care „îţi dă putere şi nădejde şi încă acea ostoire de viaţă pe care n-o poţi găsi nici într-o parte...”

Confratele său mult mai tânăr, Radu Gyr, îi făcea în memoriile sale un portret plin de sensibilitate „pilduitorului, neasemuitului” său prieten: «Înalt, falnic, cu ochi calzi luminându-i obrazul totdeauna senin, cu o mustaţă tunsă ce abia începea să încărunţească şi o dulce şi domoală vorbă „moldovenească”, Al. Lascarov îşi adăuga desăvârşitei corectitudini morale infinita lui bunătate.»

Bun vorbitor, Lascarov-Moldovanu îşi folosea această calitate pentru a-şi susţine ideile în faţa celor care se adunau duminica în bisericile din cartier sau în cadrul rubricii permanente de la radio, „De vorbă cu ţăranii”, în care demonstra o conştiinţă de adevărat misionar creştin.

În opera sa, cu un profund caracter autobiografic, fapt mărturisit de altfel şi într-un chestionar completat pentru istoricul literar Gheorghe Cardaş, Al. Lascarov-Moldovanu aprecia în mod deosebit „Romanul furnicii”. Considerându-se un scriitor „tradiţionalist-autohtonist... cu un accent tot mai apăsat de spiritualism creştin”, Lascarov-Moldovanu îşi propunea în 1941, la data completării chestionarului amintit, să-şi încheie „activitatea scriitoricească – şi viaţa” cu... „Viaţa Mântuitorului”. Dar instaurarea regimului comunist a adus pentru prozatorul profund creştin interdicția dreptului de a mai publica sau de a vorbi în public, operele sale fiind interzise în biblioteci.

Parfumate cu poezia sufletului moldovenesc, scrierile lui Al. Lascarov-Moldovanu sunt pătrunse de emoţia scriitorului implicat profund în opera sa, care evocă fapte, îmbrăcându-le în haina epică a romancierului şi transmite adevăruri perfect valabile şi astăzi: „O şcoală, fără sensul veşniciei, nu poate crea decât valori relative, pe care nu se poate aşeza temelia pentru milenii a unui neam.”

Biografie

Data şi locul naşterii: 8 aprilie 1885^[2], Tecuci, jud. Galaţi

Data şi locul decesului: 18 aprilie 1971, București

Studii:

• Şcoala Primară de Băieţi Nr. 1 din Tecuci (1896-1898);
• Liceul „Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad (1896-1899);
• Liceul Naţional din Iaşi (1899-1902);
• Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, absolvită cu diplomă de licenţă în 1906.

Activitate socio-profesională:

• a făcut parte din comitetul de iniţiativă care a înfiinţat prima bibliotecă publică din Tecuci (1907);
• administrator de plasă în judeţul Covurlui şi subprefect în Dobrogea, la Babadag (jud. Tulcea) (1908-1911);
• la Focşani a practicat avocatura, a intrat în politică (activând în Partidul Naţional Democrat) şi a condus revista Crai nou (1912);
• a fost redactor la Neamul românesc, sub directoratul lui Nicolae Iorga;
• mobilizat pe front ca ofiţer activ necombatant în Primul Război Mondial, a activat în administraţia militară din spatele frontului (1916-1918);
• după război şi-a reluat activitatea publicistică, colaborând din nou la publicaţia Crai nou din Focşani;
• s-a stabilit la Bucureşti, unde a fost angajat al Fundaţiei Culturale „Principele Carol” şi al Direcţiei pentru Educaţia Poporului (1919);
• a devenit avocat al Statului (1927);
• redactor la revista Căminul Cultural din Bucureşti (1927-1928);
• a condus revista ilustrată Duminica Universului, supliment al ziarului Universul, alături de Gh. D. Mugur, Al. Popescu-Necşeşti şi V. Voiculescu (1 ian. - 28 iun. 1931);
• inspector general al Fundaţiilor Culturale Regale „Regele Mihai I” (1942);
• a fost „licenţiat din serviciu”, adică epurat în data de 28 ianuarie 1948;
• a tradus din limba franceză clasici ai literaturii universale: Ivan Turgheniev, Alphonse Daudet, Bernardin de Saint-Pierre, John Lübeck, Oliver Goldsmith, Jules Sandeau, Daniel Defoe, Samuel Smiles, Eugéne Fromentin.

Afiliere:

• membru al Societăţii Scriitorilor Români (1931);
• membru al „Institutului de literatură” din Cernăuţi;
• membru al Partidului Naţional-Democrat, condus de Nicolae Iorga.

Colaborări la publicaţii: Boabe de grâu, Carnet literar, Cele trei Crişuri, Cetatea Moldovei, Convorbiri literare, Crai nou literar, Credinţa, Cugetul românesc, Datina, Dimineaţa copiilor, Drum drept, Duminica universului, Fântâna darurilor, Flacăra, Flamura, Flori de crin, Foaia interesantă, Gazeta copiilor, Gândul nostru, Lamura, Limba română, Neamul românesc, Ortodoxia, Pământul nostru, Pontice, Prietenul nostru, Progresul, Ramuri, România, Satul, Sămănătorul, Săptămâna C.F.R., Scrisul românesc, Secolul, Slova noastră, Timpul, Tinerimea creştină, Ţara Bârsei, Ţara de Jos, Ţara noastră, Universul copiilor, Universul literar, Vestitorul satelor, Viaţa ilustrată, Viaţa literară, Viitorul ş.a.

Note

1. ↑ La naştere, numele scriitorului era Alexandru Lascarof, conf. actului de naștere nr. 130 din Registrul Stării Civile nr. 138/1885 (Direcția Jud. a Arhivelor Statului Galați), părinții fiind Zoe (institutoare) și Alexandru (agricultor).
2. ↑ În majoritatea referinţelor data naşterii apare ca fiind 5 aprilie, în timp ce în chestionarul către Agricola Cardaş, aflat în Colecţiile speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia”, scriitorul a trecut data de 6 aprilie. Conf. Registrului Stării Civile nr. 138/1885 data naşterii este 8 (pe stil vechi) /20 (pe stil nou) aprilie.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z