Constantin Moraru

Revision as of 05:43, 4 May 2022 by Camelia (talk | contribs) (Fişier de autoritate)

(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)

Inginer tehnolog, profesor universitar
„Tainic.
Precum bobul de grâu.
Enigmatic.
Precum ideea de sămânţă.
Şi perseverent.
Şi profund.
Şi cald.”

(Prof. dr. ing. Petru Alexe)

CONSTANTIN MORARU - inginer tehnolog, profesor universitar
Autograf Constantin Moraru

Prezentare

Provenit dintr-o familie cu preocupări în industria morăritului, profesorul Constantin Moraru a moştenit dragostea pentru profesia tatălui şi bunicului, care erau morari, şi a urmat cursurile Facultăţii de Industrii Alimentare din Bucureşti, denumită ulterior Facultatea de Tehnologii Alimentare şi Tehnică Piscicolă, devenind inginer tehnolog în specializarea morărit-panificaţie.
A rămas în învăţământul universitar, parcurgând treptele ierarhiei universitare, ajungând conferenţiar la Catedra de Morărit-Panificaţie-Extractive a Facultăţii de Tehnologia Produselor Alimentare din cadrul Institutului Politehnic Galaţi. :Susţinerea doctoratului, sub îndrumarea ştiinţifică a prof. dr. doc. Dumitru Moţoc şi după decesul acestuia, a prof. dr. Simion Popescu, i-a adus titlul de doctor inginer în anul 1974, iar în 1990 a obţinut prin concurs postul de profesor universitar.
Activitatea sa de dascăl, ca şef al disciplinei Utilajul şi tehnologia morăritului timp de patruzeci de ani, a fost caracterizată mai ales de dragostea şi priceperea cu care le împărtăşea studenţilor cunoştinţele, contribuind la formarea multor generaţii de ingineri pentru industria morăritului. Studenţii şi colaboratorii, masteranzii şi doctoranzii îi respectau rigoarea profesională, atenţia, ajutorul şi înţelegerea pe care le oferea cu bunăvoinţă şi răbdare. „Unic creator al morarilor timp de 40 de ani”, „inginerul şef al tuturor inginerilor morari din România”, profesorul Constantin Moraru a fost mentor pentru studenţii săi, dar şi pentru tinerii ingineri din industria morăritului sau din unităţile de profil de Morărit şi panificaţie, cu care ţinea legătura şi cărora le oferea permanent recomandările.
Cadru didactic respectat de colegi, de mare corectitudine şi probitate profesională, cu prestanţă şi demnitate morală, un model de urmat în activitatea didactică şi ştiinţifică căreia i s-a dăruit timp de aproape cincizeci de ani, profesorul Constantin Moraru a realizat 14 tratate şi manuale pentru Tehnologia morăritului, a publicat peste 80 de lucrări ştiinţifice în ţară şi străinătate şi a participat la realizarea unor importante contracte de cercetare şi proiectare în industria morăritului.
Profesorul Constantin Moraru a militat pentru dezvoltarea cercetării aplicative, ca mijloc de rezolvare a celor mai stringente probleme ale sectorului de morărit. Preocupările sale, care au cuprins direcţii şi teme de cercetare finalizate prin implementarea soluţiilor în practica industrială, au vizat îmbunătăţirea metodologiei de analiză a cerealelor, făinurilor şi a unor componente din acestea, analiza caracteristicilor fizico-chimice, biochimice şi tehnologice ale cerealelor, elaborarea, modernizarea şi analiza unor procese tehnologice, conceperea, proiectarea şi executarea unor dispozitive şi instalaţii specifice.
Spirit enciclopedic, avid de informaţii ştiinţifice şi tehnice, a preluat calităţile de cercetător asiduu de la înaintaşii săi din învăţământul superior de industrie alimentară şi s-a ridicat la înălţimea acestora, cercetările sale fiind un ghid valoros şi o bază esenţială pentru orice lucrare în proiectarea, construirea, modernizarea şi exploatarea morilor din România.

Biografie

Data şi locul naşterii: 24 aprilie 1933, Ploieşti, jud. Prahova
Data şi locul decesului: 28 decembrie 2012, Galați[1]
Studii:
  • Şcoala Primară nr. 7 (băieţi) Ploieşti (1940-1944);
  • Liceul de băieţi nr. 1 „Petru şi Pavel” (devenit ulterior „Ion Luca Caragiale”) Ploieşti (1944-1952);
  • Institutul Tehnic Galaţi, Facultatea de Industrii Alimentare (Bucureşti), mutată în 1955 la Galaţi sub numele de Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare şi Tehnica Pescuitului, secţia Morărit-Panificaţie-Silozuri, specializarea inginer-tehnolog (1953-1958);
  • curs de specializare susţinut de American Institute of Baking (Washington) în România (1993).
Titluri științifice:
  • doctor inginer, cu teza „Influenţa tratamentului hidrotermic asupra măcinării porumbului boabe” susţinută în 1973 (confirmată în 1974), coordonatori prof. dr. doc. Dumitru Moţoc şi prof. dr. Simion Popescu.
Activitate socio-profesională:
  • inginer stagiar la Lugoj şi Ploieşti;
  • activitate didactică universitară, trecând prin toate gradele universitare la Institutul Politehnic Galaţi, Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare, Catedra de Morărit-Panificaţie-Extractive, ulterior Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi: preparator (din 22 dec. 1958), asistent şi şef de lucrări suplinitor (din 15 febr. 1959), şef de lucrări titular (din 1 sept. 1965), conferenţiar titular (din 25 febr. 1970), profesor universitar titular (din 1 oct. 1990);
  • şef al Catedrei de Morărit-Panificaţie-Extractive (1968-1978);
  • secretar ştiinţific al Senatului Institutului Politehnic Galaţi (1978-1980);
  • secretar ştiinţific al Consiliului Profesoral al Facultăţii de Tehnologia Produselor Alimentare şi Tehnica Pescuitului (1982-1986);
  • a coordonat activitatea facultăţii privind programele de perfecţionare din învăţământul liceal de specialitate (definitivat, gradele didactice II şi I) (1990-2003);
  • a conceput şi dezvoltat Laboratorul de Tehnologia morăritului şi a crupelor pentru studenţii de la specializarea Ingineria produselor alimentare, laborator care, după dispariţia profesorului, a primit numele acestuia;
  • s-a pensionat pentru limita de vârstă (1 oct. 2003);
  • a fost profesor asociat până când s-a retras din activitate (în 2008).
Afiliere:
  • membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR);
  • membru fondator, secretar executiv şi membru în Consiliul Naţional al Asociaţiei Specialiştilor din Morărit şi Panificaţie din România - ASPM (1992-2009);
  • membru al Asociaţiei Tehnologilor Morari (Association of Operative Millers) din SUA;
  • membru al Asociaţiei Americane de Chimie a Cerealelor (The American Association of Cereal Chemists - AACC);
  • membru al Comitetului Ştiinţific al Simpozionului Internaţional Euro-aliment 2003, Galaţi şi al Comitetului de Onoare al Simpozionului Internaţional Euro-aliment 2007, Galaţi;
  • membru al Comitetului Ştiinţific al Simpozionului Asociaţiei Specialiştilor din Morărit şi Panificaţie din România la Ediţia XX (Bucureşti, oct. 2011) şi Ediţia XXI (Constanţa, sept. 2012).
Titluri - Distincţii:
  • Medalia Muncii oferită prin Decret nr. 307 din 26 iun. 1970;
  • Placheta şi titlul de Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Specialiştilor din Morărit şi Panificaţie din România (oct. 2011).

Note

  1. Înmormântat în cavoul familiei, la Cimitirul „Izvorul Nou” din Bucureşti.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

  • Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.

Referințe:

  • Prof. dr. ing. Rodica Segal:
Profesorul Constantin Moraru a fost nu numai un valoros dascăl şi om de ştiinţă, cu o mare putere de muncă şi profund legat de industria morăritului, dar şi un respectat şi preţuit coleg, un soţ şi un tată desăvârşit. A fost un reper moral, un om modest, discret, loial şi corect în relaţiile cu colegii sau studenţii. A fost, timp de peste 40 de ani, unicul creator al „morarilor” din România.
  • Prof. dr. ing. Rodica Alexandru:
Într-o lume în derivă morală aproape în toate mediile sociale şi chiar profesionale, prof. Constantin Moraru a reprezentat o oază de etică profesională şi înalt profesionalism.
  • Ing. Mircea Creţu:
Avea o profundă calitate de a iubi şi respecta oamenii, era demn și integru.
Trăia intens, trăia plin de bucurie, trăia fără frică, trăia fără să-i fie frică de iad şi fără să-şi dorească raiul, trăia pur şi simplu.
Iubea intens munca. Munca pentru dânsul era o bucurie de sine. Nu lucra pentru a fi recunoscut ci pentru că îi plăcea să fie creativ. Îi plăcea munca de dragul muncii.
Nu făcea compromisuri. Trăia ca un războinic, însă fără a face compromisuri. Prefera să fie înfrânt fără să facă vreun compromis dar să rămână integru. Considera că o victorie obţinută prin compromis te umileşte, în timp ce înfrângerea lipsită de orice compromis te face demn, te înalţă spiritual.
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z