Constantin Radovici

Actor, regizor

„M-am întors fără părere de rău în țara mea, la încredințarea că voi putea folosi teatrului românesc.”

Autograf Constantin Radovici

Constantin Radovici - actor, regizor

Prezentare

Fiu al lui Gheorghe Radovici, mare agricultor şi fost primar al Tecuciului, Constantin Radovici şi-a petrecut primii ani ai copilăriei la moşia tatălui său de la Puţeni (astăzi Valea Mărului), din judeţul Tecuci. Şi-a descoperit înclinaţia spre actorie încă din anii de gimnaziu, jucând la Tecuci, în vacanţa de vară, „sub auspiciile unei societăţi de teatru şi gimnastică”, alături de fratele său Dumitru (Mitică) şi de alţi elevi.

Și-a întrerupt brusc studiile juridice, începute la Universitatea din Bruxelles, pentru a se orienta spre o carieră artistică, influenţat fiind de performanţele scenice ale actorilor francezi. Întors în ţară, a înfiinţat o trupă de teatru, cu care a cutreierat prin ţară.

Afirmarea sa artistică a avut loc pe scena Teatrului din Craiova, unde rolurile pe care le-a creat au fost primite cu entuziasm de public. S-a remarcat, de asemenea, ca „regizor preocupat de înnoirea artei actorului şi a cadrului scenic”, punând în scenă piese traduse de el, preluate din repertoriul teatrelor din Paris sau din Italia. Pentru dedicaţia de care a dat dovadă pe scena Teatrului din Craiova a fost înaintat, în scurt timp, la gradul de societar I, decizia fiindu-i oferită în mod festiv pe scena teatrului, în ovaţiile publicului fidel. Impresionat, Constantin Radovici a promis atunci să muncească până la sfârşitul vieţii pentru teatrul românesc, afirmaţie ce dovedea deplina sa dăruire pentru arta actoricească, întărită şi confirmată de altfel de aprecierile din presa locală, unde actorul era considerat „una din rarele întrupări artistice menite de natură să devie mari, geniale, nu prin meşteşugirea şcoalei ci prin pornirea naturală a talentului cultivat”.

Talentul lui Constantin Radovici a fost confirmat de succesul constant de care s-a bucurat, fie că juca în roluri secundare, fie în mari roluri dramatice. Foşti parteneri de scenă, precum George Ciprian sau Marioara Voiculescu, şi-au exprimat, în memoriile lor, admiraţia pentru „cel mai strălucit actor modern” al acelor timpuri. Acestora li s-au alăturat marii scriitori Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi și Liviu Rebreanu, care şi-au demonstrat constant, în cronicile lor dramatice, admiraţia în faţa interpretării sale.

Actor de compoziţie, Constantin Radovici a cultivat un joc firesc, lipsit de ostentaţie şi a câştigat inimile spectatorilor şi criticilor, care apreciau stilul realist şi sobru abordat pe scenă, eleganţa impunătoare, jocul interiorizat şi inteligenţa artistică cu care reuşea să transmită stări şi sentimente.

Interpretarea sa era adesea aceea care aducea succesul piesei prin intermediul personajelor complexe cărora le-a dat viață, puse în evidenţă atât prin forţa personalităţii sale, cât și prin mobilitatea şi expresivitatea figurii sale, fiind recunoscut şi uneori criticat pentru preferinţa de a juca „fără mască”.

Parcurgând o întreagă gamă de roluri, de la temperamente dominatoare la fiinţe plăpânde şi pline de candoare, Constantin Radovici a trăit cu pasiune fiecare rol, aducând pe scena românească un stil nou de joc, lipsit de gesturi ostentative, caracterizat prin fineţea, frumuseţea şi sinceritatea exprimării, reuşind în aproape două decenii de carieră artistică să se exprime cu suficientă forţă artistică pentru a lăsa o urmă de neşters în istoria teatrului românesc.

Biografie

Data şi locul naşterii: 13 februarie 1876

Data şi locul decesului: 16 noiembrie 1916, Ploieşti

Studii:

• Şcoala Primară de băieţi Nr. 1 din Tecuci;
• Liceul Unirea din Focşani;
• Liceul Internat din Iaşi (promoţia 1896);
• studii juridice la Universitatea din Bruxelles (1897-1899);
• cursuri de dicţie germană şi actorie cu marele profesor Alexander Strakosch în Berlin.

Activitate socio-profesională:

• a jucat în trupe ambulante de teatru, conduse de Albert Leonescu-Vampiru, Mircea Pella, Mihalache Ionescu (1899-1901);
• şi-a format o trupă ambulantă de teatru sub denumirea „Trupa română de teatru” (din care făcea parte şi prima lui soţie, Maria Rusescu) cu care a colindat ţara (ajungând şi în Galaţi şi Tecuci), oferind reprezentaţii cu piesa „Drama din Belgrad”, o dramatizare melodramatică inspirată de un fapt real (asasinarea regelui Alexandru al Serbiei şi a reginei Draga), scrisă de el, dar trecută sub nume străin pentru a avea impact la public, tema actuală asigurând turneului un succes îndelungat (1903-1904);
• aflat în turneu cu piesa „Drama din Belgrad” la Craiova a fost remarcat de Al. G. Olteanu, membru în Comitetul teatral şi angajat ca director de scenă şi actor la Teatrul Naţional din Craiova, unde a jucat în „Hoţii” de Schiller (rolul Karl) şi în „Copila din flori” de Grigore Ventura (1904);
• a jucat în „Papa Lebonnard” de Jean Aicard pe scena unei grădini din Craiova (1905);
• a fost angajat, în calitate de actor şi director de scenă, la Teatrul Naţional din Craiova, fiind remarcat de director, tenorul Grigore Gabrielescu;
• a plecat la Berlin împreună cu Agatha Bârsescu, unde a învăţat timp de un an limba germană, fiind angajat apoi cu un contract avantajos, pe o perioadă de cinci ani, la Noul Teatru din districtul Nollendörferplatz al Berlinului, unde a debutat în piesa „Maria Stuart” de Fr. Schiller la 30 oct. 1909, în rolul cavalerului Amias Paulet;
• a fost angajat din nou la Teatrul Naţional din Craiova la solicitarea directorului, Al. G. Olteanu, ca societar clasa I-a şi director de scenă, şi a jucat în piesele: „Mama” de Ion D. Miclescu, „Taifun” de Melchior Lengyel (piesă cheie a stagiunii 1910-1911, regizată de Radovici), „Fîntîna Blanduziei” de V. Alecsandri (rolul Horaţiu, alături de viitoarea soţie Aura Theodosian în rolul Gettei), „Baricada” de Paul Bourget, „Papa Lebonnard” (1910-1911);
• a jucat alături de soţia sa, Agatha Bârsescu, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesele „Sapho” de Grillparzer şi „Concina” de Vasile Alecsandri (1910);
• a întreprins un turneu, cu o trupă aflată sub conducerea sa, la Galaţi, Tecuci, Bârlad (1911);
• solicitat de Alexandru Davila, a intrat în compania de teatru a acestuia, care îşi desfăşura activitatea pe scena Teatrului „Modern” din Bucureşti, fiind unul dintre actorii de bază ai trupei (1911-1912);
• a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde, pe lângă actor, a fost şi regizor al unora dintre piese (30 apr. 1912 - 1913);
• a fost numit director de scenă, la propunerea directorului Teatrului Naţional, Alexandru Mavrodi (1 mart. 1916);
• a fost mobilizat în Regimentul 24 Infanterie Tecuci (iun. 1916);
• a încetat din viaţă în urma unei pleurezii (după unii a unei miocardite), cu puţin timp înainte ca ordinul emis pentru demobilizarea actorilor de la Teatrul Naţional din Bucureşti de către Marele Stat Major, la solicitarea lui Alexandru Mavrodi, să fie pus în aplicare; a fost înmormântat la Tecuci.

Note

Fișier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Resurese electronice

• Actorul Constantin G. Radovici de la Teatrul Naţional din Craiova : [carte poştală din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României]. Craiova : Editura Ad. Maier & D. Stern, 1911. În: Imagini - Imago Romaniae [online]. [1]
• Aderca, Felix. Ctitorii: Constantin Radovici. În: Universul literar [online], an. 44, nr. 33, 12 aug. 1928, p. 528-529 : fotogr. [2]
• Constantin Radovici – actor : [date biografice]. În: Tecuci.eu [online]. [3]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z