Difference between revisions of "Dimitrie Cuclin"

(Fişier de autoritate)
 
Line 67: Line 67:
  
 
== Fişier de autoritate ==
 
== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/37497 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+
:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/37497 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
  
 
== Surse ==
 
== Surse ==

Latest revision as of 08:31, 17 April 2022

Compozitor, filosof, scriitor
„Cauza artei este însăşi cauza existenţei, vieţii, conservării, activităţii creatoare, progresului, înălţării şi nemuririi geniului omenesc.”
Autograf Dimitrie Cuclin

Prezentare

Dimitrie Cuclin - compozitor
Numit de George Enescu „cel mai mare gânditor român în domeniul muzicii” şi apreciat de doctorul Hans Hartmann drept „autorul unora dintre cele mai interesante teze de filosofie a artei din lumea contemporană”, Dimitrie Cuclin a fost o personalitate singulară, enciclopedică, care s-a desfăşurat pe multiple planuri, de la loja instrumentistului la condeiul poetului şi, mai ales, al creatorului de lucrări monumentale.

Biografie

Data şi locul naşterii: 24 martie 1885, Galaţi
Data şi locul decesului: 7 februarie 1978, Bucureşti
Studii:
  • studii primare şi secundare la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1896-1897, 1899-1903), cu profesorii Constantin Cuclin (tatăl său), Georgiu Cociu şi Ioan Bohociu (teorie-solfegiu) şi la Turnu-Măgurele (1897-1899);
  • lecţii de vioară la Academia de Muzică cu profesorul Constantin Cerchez (1903-1904);
  • Conservatorul din Bucureşti cu Dimitrie Kiriac (teorie-solfegii, armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct, fugă şi compoziţie), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră), Constantin Dimitrescu (orchestră) (1904-1907);
  • Conservatoire National de Musique din Paris, clasa de compoziţie a lui Charles-Marie Widor (oct. - dec. 1907);
  • Schola Cantorum din Paris, cu profesorii Vincent d’Indy şi Auguste Sérieux (compoziţie) (1908-1914).
Activitate socio-profesională:
  • violonist în orchestra Operei din Bucureşti (1914-1916);
  • violonist la Filarmonica din Iaşi, alcătuită şi condusă de George Enescu (1916-1918);
  • profesor suplinitor la clasa de orchestră a lui Alfonso Castaldi la Conservatorul din Bucureşti (1918-1919);
  • profesor de istoria muzicii şi estetică muzicală la Conservatorul din Bucureşti (1919-1922);
  • a plecat în Statele Unite ale Americii împreună cu soţia sa, Zoe Cuclin (1922);
  • profesor de vioară la City Conservatory of Music şi la Brooklyn College of Music din New York (1924-1930);
  • s-a întors la Conservatorul din Bucureşti ca profesor de contrapunct, forme şi estetică, ţinând şi cursuri de armonie, fugă şi compoziţie (1930-1948);
  • a fondat şi a condus revista Foaia volantă (1932-1933);
  • director al Conservatorului din Bucureşti (1940-1944);
  • în urma unei invitaţii la Biblioteca Legaţiei Engleze, unde a ascultat la magnetofon „Liturghia Catolică” de Bach (împreună cu alte 16 persoane), a fost arestat şi trimis în lagărul de muncă forţată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră (1950-1952);
  • după executarea pedepsei, compozitorul a trăit retras, dedicându-se creaţiei şi construcţiei unui sistem simfonic propriu, bucurându-se până la sfârşitul vieţii de devotamentul discipolului său, Constantin Maşala;
  • a compus opere pe librete proprii, muzică simfonică, muzică de cameră, muzică pentru pian şi vioară, balade, hore, menuete, rondo-uri, muzică corală, muzică vocală, melodii în stil popular românesc, cântece pe versuri populare pentru voce şi pian;
  • a compus numeroase lucrări corale pentru copii şi lucrări cu caracter religios precum Oratoriul „David şi Goliath”, „Cantata Sfântă”, patru liturghii şi numeroase coruri pe texte biblice care se mai găsesc şi azi în repertoriul formaţiunilor corale de profil;
  • a realizat lucrări de teorie, filosofie şi estetică muzicală, de folclor şi etnomuzicologie;
  • a publicat materiale şi lucrări didactice, manuale şi tratate de forme muzicale, de compoziţie şi de ştiinţa muzicii;
  • cele mai multe dintre scrierile sale au rămas în manuscris, inclusiv un tratat de metafizică de aproximativ 800 de pagini;
  • a compus mai mult de 600 de lucrări simfonice de operă, muzică corală şi a realizat studii teoretice;
  • a scris 333 de parabole, poezii, sonete în română, franceză şi engleză, poeme diverse, traduceri (poezii eminesciene în engleză; primele două cărţi ale Fastelor lui Ovidiu în limba română, publicate de I. E. Torouţiu);
  • a publicat cinci monografii teoretice muzicale dintr-un ciclu proiectat de patruzeci;
  • i-au fost publicate două comunicări, susţinute în cadrul unor congrese internaţionale: „Le rôle du chant grégorien dans le passé jusqu’à nos jours et du chant byzantin, dans l’avenir” - comunicare la al V-lea Congres internaţional de bizantinologie din Roma şi „Les trois définitions de la musique” - comunicare susţinută la Academia muzicală Chigi de la Siena;
  • a susţinut concerte-lecţii, conferinţe, emisiuni radiofonice, comunicări ştiințifice în ţară şi peste hotare;
  • eseist, prozator şi dramaturg, a alcătuit aforisme, felurite specii de naraţiuni, teatru vorbit şi libretele propriului teatru muzical.
Afiliere:
  • La împlinirea vârstei de 90 de ani a fost propusă primirea lui în calitate de membru corespondent în cadrul Academiei Române; nu a fost primit deoarece Mihai Beniuc a susţinut că Dimitrie Cuclin merita să fie doar membru plin.
Colaborări la publicaţii: Armonia (Botoşani), Contemporanul, Cronica (Iaşi), Cronicarul, Epoca, Muzica, Muzică şi Poezie, Neamul românesc, Rampa, România liberă, România Nouă, Scânteia, Tribuna.
Performanţe:
  • a ilustrat toate formele şi genurile muzicale, construind un edificiu monumental ale cărui culmi sunt 20 de simfonii;
  • este fondatorul esteticii muzicale româneşti;
  • a elaborat un sistem filosofic, materializat în tratate, eseuri şi dialoguri;
  • proporţiile gigantice ale Simfoniei a V-a, a X-a (616 pagini) şi a XII-a (1235 pagini) sunt fără egal în muzica românească;
  • a fost printre primii traducători ai poetului Mihai Eminescu în limba engleză.
Distincţii - Decoraţii:
  • Ordinul Muncii, clasa I (1955); Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969).
Premii:
  • Premiul I de Compoziţie „George Enescu” (1913);
  • Premiul Masony (1921);
  • Premiul Academiei Române (1923, 1934);
  • Premiul Naţional de Compoziţie (1939);
  • Premiul de Stat, clasa I (1955);
  • Premiul II „Ion Vidu” (1960).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

  • Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

  • BÂRSAN, ION. 125 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cuclin. În: Porto Franco [online], nr. 170, 2010. [citat 1 martie 2020].[1]
  • BRÂNCUŞI, CRISTIAN. Estetica muzicală în viziunea lui Dimitrie Cuclin. În: Cristian Brâncuşi - Conductor of „The Romanian Radio Chamber Orchestra” [online]. [citat 1 martie 2020]. [2]
  • Compozitori şi interpreţi români : Dimitrie Cuclin. În: Radio România Muzical [online]. [citat 1 martie 2020]. [3]
  • COSMA, VIOREL. Dimitrie Cuclin : composer, musicologist, writer, folklorist, instrumentalist, esthetician, professor, byzantinologist, philosopher. În: Institutul Cultural Român [online] : Plural Magazine. [citat 1 martie 2020]. [4]
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z