Elena Haschke Marinescu

Artist plastic
„Numai printr-o înțelegere lăuntrică a artei populare și printr-o prelucrare în viziune modernă și personală se poate crea ceea ce numim o artă autentică românească și contemporană.”
Elena Haschke Marinescu - artist plastic

Prezentare

Elena Haschke[1] Marinescu s-a impus în arta românească prin cultivarea tapiseriei, înnobilând acest gen cu lucrări remarcabile. Artista a văzut în materialele textile, ale căror imprimeuri le crea, la începutul activității profesionale, în atelierele Întreprinderii „Dacia” din București, mult mai mult decât materia primă a unor piese vestimentare.
Și-a folosit experiența acumulată în anii de studiu și de specializare, transformând materialul textil în obiect de artă, demonstrând în prima sa expoziție personală calități artistice certe. În paginile prestigioasei reviste România literară, la vremea debutului artistei, în rubrica Plastică, criticul de artă Virgil Mocanu semna o cronică plastică în care scotea în evidență ineditul tapiseriilor în relief și al lucrărilor suspendate” expuse, Elena Haschke Marinescu fiind apreciată pentru „jocul abstract al ritmurilor de culoare” și pentru imaginile figurative deduse din stilizările xilogravurii populare”, fiind considerată, încă de atunci, o „artistă matură, capabilă de inovație tematică și imagistică”.
Dincolo de baza de pornire, viziunea modernistă a Elenei Haschke Marinescu și-a spus pe deplin cuvântul în lucrările sale, care sunt exemple de artă românească autentică și în care se manifestă îndrăzneala de a folosi noi materiale și de a căuta noi interpretări.
Elena Haschke Marinescu în fața tapiseriei „Soare străbun”
În realizarea creațiilor sale, Elena Haschke Marinescu a dat glas căutărilor sale artistice dar și existențiale, realizând tapiserii și cicluri de lucrări tridimensionale, ce transmit reale emoţii estetice, provocând imaginația și sensibilitatea privitorului. Astfel, într-o prezentare inedită a ciclului Brâiele cerului, artista se explica: „Fără soare și atmosferă, cerul ar fi negru; negru, de asemenea, este baza pătrată din care «curg» brâiele spiralate de diferite lungimi, realizate în culorile naturale ale părului de capră și suspendate asemenea unui candelabru ușor spiralat. Această operă spațială, tridimensională, simbolizează binefacerile soarelui, ideea de «brâu» fiind împrumutată din costumul popular românesc, acest costum purtat de țăranii români, cei care, în munca lor, au cea mai mare nevoie de influența benefică a soarelui.”
Tapiseriile Elenei Haschke Marinescu ne întâmpină întotdeauna cu frumuseţea lor subtilă în muzeele care îi găzduiesc lucrările, precum Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, îmbogăţind colecţiile de artă contemporană ale acestora, infiltrându-se în sufletele și în amintirile privitorilor, în timp ce numele plasticienei este inclus întotdeauna printre cele ale artiștilor care au conturat școala tapiseriei și au redefinit arta decorativă românească.
În necrologul[2] semnat de renumitul critic de artă Octavian Barbosa, așternut pe hârtie la trecerea în neființă a artistei plastice, acesta rostea cuvinte ce impresionează prin emoția pe care o transmit și care își păstrează valabilitatea și astăzi: „Artist şi om de o rară sensibilitate şi disponibilitate sufletească, Elena Haschke Marinescu ne-a părăsit, devenind propria sa metaforă, acolo unde biografia sa umană rămâne să se desfăşoare ca o înlănţuire de luminoase miracole neatinse de vremelnicie...
Destinul, care i-a stat de atâtea ori împotrivă, pare să o fi răsplătit, de acum cu o glorie postumă, dacă răsplată poate fi numită alternanţa dintre noroc şi nenoroc, când pe un plan, când pe altul, aşa cum numai el ştie să o facă, creând, nu o dată, impresia că ceea ce a dat cu o mână i-a fost luat cu amândouă.
Deşi calea i-a fost presărată cu atâtea piedici, capcane, ea a găsit întotdeauna modalitatea de a le depăşi, transfigurând totul în ipostaze ale bucuriei.”

Biografie

Data şi locul naşterii: 26 octombrie 1936, Galaţi
Data şi locul decesului: 10 octombrie 2000, București
Studii:
  • Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Secţia Arte Textile, clasa profesorilor Petre Dumitrescu senior, Emilia Niculescu Petrovici şi Maria Pană-Buescu (absolvit în 1961);
  • călătorii de studii în: Bulgaria (1956), Polonia (1963), Cehoslovacia (1966), R.F.G. (1973), U.R.S.S;
  • bursă de studii postuniversitare la Viena, în cadrul Institutului de Artă Aplicată, clasa de modă, profesor Fred Adlmüller (1974-1975).
Activitate socio-profesională:
  • a lucrat în atelierele de creaţie ale Întreprinderii textile „Dacia” din Bucureşti, unde a realizat peste 300 de proiecte de imprimeuri pentru ţesături din bumbac (1961-1969);
  • a participat cu lucrări la expoziţiile de artă decorativă organizate de Uniunea Artiştilor Plastici din România şi Ministerul Culturii (1964-2000);
  • a realizat lucrări de artă decorativă monumentală: decoraţie textilă şi tehnică mixtă pentru Tabăra Internaţională a Studenţilor de la Costineşti (1970); panou decorativ şi tehnică mixtă (16 m2) pentru Studioul Televiziunii din Timişoara (1990);
  • a colaborat cu Uniunea Centrală a Cooperativelor Meşteşugăreşti (U.C.E.C.O.M.) la crearea colecţiilor de modă de inspiraţie populară „Folk” prezentate peste hotare, de către Întreprinderea de Comerţ Exterior din subordinea Uniunii Centrale a Cooperativelor (I.C.E.C.O.O.P.), la Paris, New York, Düsseldorf, München, Hamburg, Belgrad, San-Marino (1970-1973);
  • a participat la expoziţiile de artă românească organizate peste hotare și la manifestări expoziționale internaționale;
  • profesoară la Universitatea „Hyperion” din Bucureşti (1992-1996).
Afiliere:
  • membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia decorativă (1966) și membru în Comitetul de conducere al Uniunii (1973);
  • membru al Asociaţiei „European Textile Network” (1991).
Distincţii – Premii - Decoraţii:
  • Medalia „Meritul Cultural” clasa I (1969);
  • Premiul I la Festivalul Naţional „Cântarea României” pentru tapiseria Primii străbuni (1977);
  • Diplomă de onoare la Quadrienala Internaţională de Artă Decorativă de la Erfurt, ediţia a II-a, Germania (19 mai – 16 iul. 1978);
  • Premiul Zilelor Culturii de la Gelnhausen, Germania (1993);
  • Premiul Trienalei de Tapiserie de la Tournai, Belgia (1993).

Note

  1. Numele artistei, conform certificatului de naștere, este Elena Bertha Haschke, tatăl fiind german, din zona graniței cu Cehia.
  2. Necrologul în manuscris se află în arhiva familiei.

Fișier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

  • Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Resurse electronice

  • „Arte frumoase” cu Aurelia Mocanu : [despre] Elena Haschke Marinescu : [fotografia artistei şi a tapiseriei „Soare străbun”]. În: Radio România Cultural [online], 4 aug. 2012. [1]
  • Aur, Mirella. Vernisaj: „Tehnici în tapiseria românească”. În; Monitorul de Galaţi [online], 13 iul. 2012. [2]
  • Elena Haschke-Marinescu tapestries. În: Art of Eastern Europe Inc [online]. [3]
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z