Difference between revisions of "Eugen Boureanul"

„A ști, precis, pentru ce trăiești și a vedea în aceasta supremul scop al dăruirii tale, e cea mai vie lumină ce-ți poate călăuzi viața.”

Autograf Eugen Boureanul

Prezentare

Eugen Boureanul, prozator, traducător

Descendent din neam de răzeşi ridicaţi de domnitorul Ilie Vodă în rang de boieri, fapt prin care Eugen Boureanul explica adăugarea particulei „l” la sfârşitul numelui său, scriitorul a părăsit în 1903 târgul natal al Tecuciului pentru a se avânta în viaţa agitată a capitalei Moldovei.

A început să scrie la 15 ani, ţelul său în literatură fiind acela de a „răsfrânge în afară sufletele semenilor”, având ca temă a scrierilor sale omul care, „indiferent de pigmentaţia, de credinţa, de năzuinţele lui de orice fel, este unul şi acelaşi pretutindeni pe planetă”, dar şi meleagurile natale sau oamenii de seamă ai acestor ţinuturi, aşa cum este cazul nuvelei „Comoara Logofătului”, în care viaţa poetului și patriotului Costache Conachi a devenit subiect de roman.

Apreciat încă de la debut de Nicolae Iorga care îl încadra în categoria semănătoriştilor, Eugen Boureanul s-a remarcat prin lucrările sale în proză în care şi-a pus în evidenţă talentul de povestitor în graiul dulce, moldovenesc. De fapt, Nicolae Iorga se numără printre acele rare personalităţi cărora scriitorul declara că li s-a dezvăluit pe de-a-ntregul, „singurul care a binevestit în jurulscrisului şi fiinţei mele” şi care l-a preţuit şi sprijinit permanent, apreciind umanitatea adâncă din scrierile sale. Istoricul l-a susţinut atât în cariera literară, promovându-l inclusiv în străinătate, la Paris (Sorbona) şi Bruxelles unde în 1928 a ţinut o prelegere despre „Un chantre roumain des pauvres gens: Eugen Boureanul”, dar şi în viaţa personală, fiind cel care a insistat pe lângă Gheorghe Kirileanu, bibliotecarul M.S. Regele Ferdinand, să îi „găsească un rost”.

De Eugen Boureanul s-au legat nume valoroase ale vieţii culturale a vremii, precum cel al dramaturgului Victor Ion Popa, care îi aprecia „sufletul moldovenesc”, „inima caldă şi prietenoasă” şi „lungile şi neuitatele ceasuri de taifas” sau al poetului Radu Gyr care l-a păstrat în inima sa, „pururi acoperit de jerbele recunoștinței și neveștejitei amintiri” ca pe un „prieten cald și reconfortant, mai ales în unele clipe de amărăciune descumpănitoare”.

Eugen Boureanul a fost şi un adevărat pionier al domeniului biblioteconomic, oferind tiparului, în 1913, una dintre primele cărţi de biblioteconomie în limba română, cu titlul „Îndrumar în organizarea şi administrarea bibliotecilor”, lucrare cu tendinţe istorico-bibliografice, care demonstra cunoştinţe profunde în ceea ce priveşte activitatea de bibliotecă.

Încadrându-se între povestitorii moldoveni care au împletit în opera lor visarea cu scrutarea atentă a realităţii, Eugen Boureanul a fost un scriitor discret al timpului său, care s-a aplecat cu minuţiozitate asupra psihologiei umane, asupra locurilor şi întâmplărilor vieţii, „respingând categoric reţetele pescuitorilor de reputaţie” şi lăsându-se ghidat doar de propria credinţă.

Biografie

Data şi locul naşterii: 18 februarie 1885, Tecuci, jud. Galați

Data şi locul decesului: 28 noiembrie 1971, Bucureşti

Studii:

• Liceul „D. A. Sturdza” din Tecuci (1895 - 1898);
• Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1903), studii continuate la Bologna (Italia), unde obţine şi licenţa;
• Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Titluri ştiinţifice: doctor în filosofie la Universitatea din Bologna (Italia).

Activitate socio-profesională:

• în perioada studiilor la Bologna, a lucrat ca pictor în cadrul unui atelier de confecţionat firme, pentru a se putea întreţine;
• redactor la publicaţia Prezentul (1905);
• secretar de redacţie la revista Patriotul şi redactor la Sămănătorul, în Bucureşti (1906);
• redactor la Evenimentul (Bucureşti, 1907-1916) şi Opinia (Iaşi, 1913-1914);
• profesor suplinitor la Liceul Naţional din Iaşi, unde a editat, împreună cu câţiva elevi talentaţi, revista Sânziana (1912-1913);
• ziarist, profesor şi funcţionar, oscilând între Iaşi şi Bucureşti;
• din 1918 s-a stabilit în capitală, activând ca funcţionar la Societatea Română de Radiodifuziune între 1935 şi 1944, unde ajunge director;
• a editat revista Suflet moldovenesc, din care au apărut trei numere (1930-1931);
• avocat la Iaşi (1931-1934);
• a fost redactorul colecţiei „Nuvela” editată de G. Filip, în care apăreau traduceri din literatura universală; în cadrul acestei colecții a tradus opere de Goethe, Jack London, Oscar Wilde, Nerval, Maupassant, Lev Tolstoi, semnând şi sub pseudonim;
• a tradus piesa „Alt Heidelberg” de W. Meyer-Förster, reprezentată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi (1907-1908);
• subdirector al Studiilor şi Propagandei în Ministerul Sănătăţii.

Afiliere:

• membru al Societății Scriitorilor Români (1 apr. 1920).

Colaborări la publicaţii: Adevărul, Adevărul literar şi artistic, Arhiva, Calendarul Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, Capitala, Drum drept, Evenimentul, Flacăra, Flamura, Floarea darurilor, Freamătul, Gazeta noastră ilustrată, Gândul nostru, Glasul tinerimii, Grai moldovenesc, Opinia, Prezentul, Patriotul, Politica vremii, Pontice, Prezentul, Ramuri, Ritmul vremii, Semănătorul, Solia, Ţara noastră, Ţara voievozilor, Universul, Universul literar, Viaţa literară.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.