Eugen Virgiliu Moţoc
Inginer chimist, profesor universitar
- „Cuvintele şi expresiile vechi moldoveneşti care tind să disparădin vorbire şi mai ales din literatură trebuiesc salvate.”
Prezentare
- Urmaş al unei vechi familii moldoveneşti, în care pot fi descoperiţi boieri de seamă cu funcţii importante în stat, Eugen Virgiliu Moţoc s-a remarcat de-a lungul vieții prin calităţi umane de excepție, nobleţea spiritului şi puterea de muncă fiind atribute definitorii ale personalităţii sale.
- Beneficiind de temeinice studii şi de o pregătire profesională de excepţie, inginerul Eugen Virgiliu Moţoc s-a afirmat în prima parte a carierei sale în cadrul unei importante unităţi industriale, Fabrica de Zahăr din Roman, unde a avansat rapid în funcţii de conducere. Alături de calităţile manageriale, Eugen Moţoc a desfăşurat în beneficiul instituţiei cercetări aprofundate, finalizate nu numai în studii și lucrări, dar şi în proiecte cu aplicabilitate practică în fabricile de zahăr din ţară.
- Calităţile profesionale și didactice au constituit atuuri pentru cariera universitară, numeroase generaţii de studenţi beneficiind de cunoştinţele şi îndrumările sale. Profesorului Eugen Virgiliu Moțoc i se datorează elaborarea unui important capitol al Manualului inginerului de industrie alimentară, dedicat industriei zahărului, fiind de asemenea recunoscut drept primul specialist care a realizat un manual de tehnologie a zahărului în România, manual permanent îmbunătăţit pe parcursul anilor de predare. Activitatea sa în domeniu a fost completată prin fondarea Laboratorului de Tehnologie a Zahărului în cadrul facultăţii de profil a universităţii gălăţene.
- Dragostea faţă de trecutul strămoşilor moldoveni l-a determinat ca în ultima perioadă a vieţii sale să înceapă redactarea unui dicţionar cu vechi cuvinte moldoveneşti pe cale de dispariţie.
- În paginile ziarului Viaţa liberă din zilele ce au urmat dispariţiei sale, profesorul universitar Virgiliu Moţoc era evocat cu profund regret, fiind încadrat în rândul profesorilor şi oamenilor de excepţie, a dascălilor pasionaţi de profesie care „preda mai mult decât o disciplină studenţilor săi, preda o conduită, un mod superior de a privi lumea, viaţa, ştiinţa şi fabrica”, un adevărat Senior la Dunărea de Jos.
- Îmbinând permanent cunoştinţele teoretice cu aplicaţiile practice, calităţile profesionale cu cele umane, competenţa profesională cu puterea de muncă, Eugen Virgiliu Moţoc a rămas în memoria celor care l-au cunoscut drept un exemplu de umanitate şi profesionalism, unul dintre marii specialişti în industria zahărului, care a pus o piatră de temelie învăţământului universitar gălăţean de industrie alimentară.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 8 mai 1909, Iaşi
- Data şi locul decesului: 17 iunie 1995, Galaţi
- Studii:
- Şcoala primară „V. Conta” din Iaşi (1917-1921);
- Liceul Naţional din Iaşi (1921-1929);
- Universitatea Mihăileană din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe – diplomă de licenţă în chimie (1935);
- Universitatea din Iaşi, Institutul Tehnologic - diplomă de inginer chimist (1937).
- Activitate socio-profesională:
- a efectuat stagiul profesional la Rafinăria Câmpina (1934-1936);
- inginer la Fabrica de zahăr Roman (1936-1960), unde a deţinut următoarele funcţii: chimist în laborator (1936-1937), inginer şef de fabricaţie (1937-1944), subdirector tehnic (1945-1948), inginer şef (1948-1960);
- a realizat în perioada 1950-1971 numeroase studii şi proiecte, beneficiare fiind Fabrica de zahăr Roman şi Direcţia Generală a Zahărului Bucureşti, printre acestea numărându-se: „Studiul pentru adaptarea unei scheme de fabricaţie în rafinărie pentru obţinerea de produse de calitate superioară (zahăr cubic turnat concomitent cu zahăr tos dublu rafinat)”, „Înlocuirea sistemului de evacuare a borhotului umed de la instalaţia de difuzie prin şnecuri şi funicular cu vagoneţi printr-un sistem hidraulic” (inovaţie), „Proiectarea şi executarea unei instalaţii duble cu jet de apă pentru mecanizarea descărcării sfeclei de zahăr din vagoane de cale ferată”, „Raţionalizarea staţiei de centrifugi din rafinărie pentru mărirea capacităţii staţiei de centrifugare a masei groase de tos”, „Îmbunătăţirea filtrării zemii după saturaţia I-a, în cazul prelucrării sfeclei alterate, prin menţinerea punctelor optimale la epurarea zemei, precum şi alcalinizarea apei de spălare a nămolului de la filtrele puse cu apă de var pentru a împiedica peptizarea coloizilor reversibili” etc.;
- profesor universitar la Facultatea de Tehnologia şi Chimia Produselor Alimentare şi Tehnică Piscicolă (TCPATP) din cadrul Institutului Politehnic din Galaţi, începând din martie 1960;
- membru şi preşedinte al Comisiilor examenului de diplomă la Facultatea TCPATP Galaţi (1961-1974);
- preşedinte al birourilor Secţiilor la sesiunile ştiinţifice ale cadrelor didactice şi ale studenţilor (1961-1974);
- a predat la cursurile postuniversitare ale Facultății Tehnico-Economice în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti cursul Probleme moderne în industria alimentară extractivă (1961-1968);
- prodecan al Facultăţii TCPATP (1964-1967);
- a efectuat stagii de documentare în Cuba (1964) şi Bulgaria (1965);
- prorector al Institutului Politehnic Galaţi (1967-1971);
- membru în Consiliul ştiinţific al Facultăţii TCPATP (1961-1968) şi apoi în Consiliul profesoral (1968-1974);
- membru în Consiliul ştiinţific al Institutului Politehnic Galaţi (1961-1968) şi apoi în Senatul Institutului Politehnic Galaţi (1968-1974);
- a participat la Congresul Internaţional al Industriei Zahărului din Falsterbo, Suedia (1967), Plovdiv, Bulgaria (1969), Bruxelles, Belgia (1971);
- a ţinut prelegeri la Centrul de perfecţionare a cadrelor inginereşti din industria alimentară din Bucureşti şi Tg. Mureş;
- a fost responsabilul Comisiei Invenţii, Inovaţii şi Raţionalizări (1968-1974);
- expert consultant în cadrul Societăţii mixte româno-vest-germane de consulting RODECO Gurb H cu sediul la Frankfurt (1970);
- membru în „Comisia de experţi pentru întocmirea studiului şi a propunerilor de măsuri privind organizarea structurii şi reţelei unităţilor de învăţământ superior tehnic şi economic” (1971);
- membru în „Comisia de prognoză a industriei alimentare”, în calitate de specialist în cadrul subcomisiei pentru dezvoltarea industriei zahărului şi a produselor zaharoase în perspectiva anului 1990 (1972);
- membru în „Comisia pentru îmbunătăţirea învăţământului agricol şi a industriei alimentare” (1973);
- membru în „Comisia pentru expertizarea fondului arhivistic al Institutului Politehnic Galaţi” şi în „Comisia pentru acordarea gradului I de profesor” la Şcoala de Maiştri pentru Industria Alimentară din Bucureşti.
- Afiliere:
- membru în colectivul de conducere al Casei de Cultură a Studenţilor Galaţi (1961-1974);
- membru în colectivul de conducere al Clubului Sportiv „Politehnica” Galaţi (1961-1974);
- membru al Biroului Comitetului Regional Galaţi al PCR (1967-1968);
- membru şi apoi preşedinte al Comitetului Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT), filiala Roman (1950-1955);
- membru al Consiliului Învăţământului Superior (1968-1974);
- membru al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (1971-1974);
- membru în Consiliul Oamenilor Muncii al Centralei Producţiei şi Industrializării Sfeclei de Zahăr din Bucureşti (1971-1979);
- vicepreşedinte şi responsabil cu probleme profesionale în Comitetul Sindicatului din Institutul Politehnic Galaţi (1961-1972);
- membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR).
- Distincţii - Decoraţii:
- Medalia Muncii (1950);
- Medalia „Meritul Ştiinţific” (1966);
- Medalia „25 ani de la proclamarea Republicii” (1972);
- Ordinul Muncii, clasa a III-a (1971).
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
