Difference between revisions of "Florin Begnescu"

„. ”

Autograf Nicolae G. Longinescu

Nicolae G. Longinescu - profesor, publicist

Prezentare

Medicul veterinar Florin Begnescu reprezintă una dintre cele mai progresiste figuri ale lumii apicole româneşti a începutului de secol XX, având o influenţă notabilă asupra dezvoltării domeniului apiculturii în ţara noastră, întreaga sa activitate fiind îndreptată spre promovarea acestei ocupaţii tradiţionale şi fundamentarea ei pe baze moderne, spre recunoaşterea importanţei apiculturii în cadrul economiei naţionale.

Crescut într-o familie în care apicultura se transformase în pasiune, Florin Begnescu a moştenit dragostea pentru albine de la tatăl său, învăţătorul Remus Begnescu, al cărui nume se leagă de oficializarea învăţământului apicol în ţara noastră şi de apariţia unuia dintre primele tratate de profil, „Curs de stupărit raţional”. În stupăria din comuna Pietrele (plasa Marginea, jud. Vlaşca) a tatălui său, Florin Begnescu a deprins primele noţiuni despre albine, transformând apicultura în pasiunea care l-a urmărit întreaga sa viaţă, aşa cum mărturisea mult mai târziu: Încă de copil convins de marile foloase ce poate aduce cultura albinelor, am dat de pe atunci toată atenţiunea acestor laborioase insecte. Am crescut împreună cu ele şi m-am obişnuit aşa de bine cu dânsele că mi-au devenit dragi. Arta cu care lucrează îţi impune atenţiune şi apoi cui nu-i atrage privirea admirabila lor măiestrie? Am avut această ocaziune acasă şi o ocaziune şi mai fericită am avut-o în timpul cât mi-am făcut studiile în Italia unde în acelaş timp m-am apucat şi cu apicultură.

Atât în scopul propagării cunoştinţelor apicole şi a apiculturii sistematice, cât şi pentru strângerea legăturilor între apicultori, Florin Begnescu a folosit inclusiv tribuna deschisă cu generozitate de prietenul său, ziaristul Victor Anestin, redactor al Ziarului călătoriilor şi al ştiinţelor populare, care i-a pus la dispoziţie o rubrică de apicultură în paginile revistei, pentru materiale semnate de acesta sau de colaboratori din Galaţi şi din ţară.

În dorinţa de a moderniza ştiinţa creşterii albinelor în România, a înţeles necesitatea organizării apicultorilor într-o structură asociativă, care să aibă şi rolul de a le reprezenta interesele, după modelul organizaţiilor similare din străinătate. În acest scop a susţinut o campanie de promovare a apiculturii, prin iniţierea unor serii de articole în reviste de popularizare, unde a publicat periodic articole cu privire la utilitatea acestei ocupaţii, la noţiunile elementare de albinărit, la stadiul dezvoltării acestei ocupaţii în alte ţări ale lumii şi la necesitatea unirii apicultorilor, Bucurându-se de recunoaşterea şi încrederea apicultorilor din ţară, datorită activităţii susţinute în domeniu, Florin Begnescu a reuşit să-i convingă de necesitatea existenţei Societăţii Naţionale de Apicultură din România, aceasta fiind înfiinţată în 1915.

Următorul pas era cel de a asigura existenţa unei publicaţii de profil, care să răspândească bunele practici şi să asigure comunicarea între membrii asociaţiei. Astfel, în 1916, apare primul număr al Revistei ştiinţelor veterinare, editată în continuarea Revistei veterinare populare, aflată sub conducerea unui comitet de medici veterinari printre care se număra şi medicul Florin Begnescu. Revista ştiinţelor veterinare a beneficiat atât de sprijinul material al membrilor fondatori, printre care medicii veterinari din Galaţi, Florin Begnescu, Ioan Călinescu, N. Popescu şi I. Sacsu, cât şi de cel al prefectului judeţului Covurlui de la acea vreme. Administrator şi redactor al revistei, Florin Begnescu a instalat redacţia publicaţiei chiar la domiciliul său din Galaţi, acolo unde primea corespondenţa şi se desfăşurau şedinţele de redacţie, în strada Domnească nr. 133, în „căsuţa... tupilată sub umbră de tei, parfum de flori şi învăluită în bâzâit de albine” unde „se îmbărbătau Semănătorii să arunce sămânţa fecundă în ogorul rodnic al acestei ţări”.

Tipărită la Stabilimentul de Arte Grafice „Moldova” din Galaţi, revista îşi propunea „răspândirea ştiinţelor veterinare şi reorganizarea diferitelor chestiuni de interes economic profesional, ori şcolastic, privitor la ştiinţele veterinare”, fapt ce s-a realizat timp de trei decenii, Florin Begnescu susţinând în tot acest timp apariţia revistei, atât prin numeroasele articole publicate, uneori chiar sub pseudonim sau în calitate de preşedinte al Societăţii, cât şi în calitate de redactor şi administrator al acesteia.

Ideile progresiste ale medicului veterinar Florin Begnescu nu s-au rezumat la domeniul apicol. Astfel, în perioada în care a locuit în Galaţi, Begnescu s-a aplecat şi asupra altor domenii care ţin de medicina veterinară. A îndemnat măcelarii din Galaţi să pună, împreună cu veterinarul portului, bazele unei societăţi anonime pe acţiuni care să cumpere vite şi să exploateze toate produsele brute rezultate din sacrificarea vitelor în abatorul local, oferind exemplul unor abatoare moderne de peste hotare. Eliminând intermediarii, Begnescu propunea transformarea abatorului local într-o adevărată uzină industrială, care, pornind de la cumpărarea vitelor, să asigure inclusiv producţia de preparate din carne şi de produse de tăbăcărie, asigurând hale moderne de industrializare şi de desfacere a produselor animale rezultate, toate acestea prin mijlocirea unei societăţi pe acţiuni, care să aducă venituri Galaţiului şi cetăţenilor oraşului. În acest sens, Florin Begnescu a înaintat preşedintelui Comisiunei Interimare a oraşului Galaţi de la acea vreme o întâmpinare în care a propus organizarea pe baze moderne a abatorului din Galaţi.

În lunga perioadă în care a trăit în Galaţi, pe lângă editarea Revistei ştiinţelor veterinare s-a implicat cu tot sufletul şi în viaţa culturală a oraşului, îndeplinind funcţia de secretar general al Societăţii Culturale „V.A. Urechia”, asociaţie înfiinţată cu scopul de a întemeia un palat al culturii în Galaţi în care să fie mutată Biblioteca „Urechia” şi în care să se manifeste toate societăţile culturale din oraş. Societatea Culturală „V.A. Urechia” a beneficiat de energia şi spiritul organizatoric al dr. Florin Begnescu încă de la înfiinţare, fapt ce poate fi constatat atât în actele şi dările de seamă cuprinse în arhivele Societăţii, cât şi în vasta corespondenţă întreţinută de acesta cu personalităţi ale lumii culturale şi ştiinţifice româneşti.

Promotor al cercetării ştiinţifice în apicultura românească, autor a numeroase lucrări în domeniu, Florin Begnescu se numără printre cei care au contribuit la modernizarea apiculturii pe teritoriul ţării noastre, asigurându-i acesteia susţinerea necesară pentru a fi recunoscută în lumea apicolă mondială, numele său rămânând legat de numeroase proiecte şi acte normative privind stimularea apiculturii la acea vreme în România. Chipul său, dăltuit în marmură la iniţiativa inginerului Veceslav Harnaj, fost preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Crescătorilor de Albine, este găzduit de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti, spre aducerea aminte a acestui mare om şi cercetător.

Biografie Pseudonime: Apicola

Debut publicistic: în ţară, în Ziarul călătoriilor şi ştiinţelor populare editat de ziarul Universul (1904) şi peste hotare, în L’Apicoltore (Milano, Italia), cu articolul „Breve squardo sull statistica sulla coltivazione delle api in Rumania” (1905). Afiliere:  membru în Comitetul de conducere al Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România;  membru fondator (1915) şi preşedinte (1923-1928) al Societăţii Naţionale de Apicultură din România;  membru fondator, membru în Comitetul general şi secretar general (1919-1923) al Societăţii Culturale „V.A. Urechia” din Galaţi;  membru şi preşedinte al Căminului Cultural „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi (ales în 1924);  membru în Comisia de disciplină (1939) şi secretar general (1941) al Colegiului Medicilor Veterinari. Performanţe:  editarea, începând din 1916, timp de peste trei decenii, a publicaţiei Revista ştiinţelor veterinare, cu apariţie lunară28;  brevet de invenţie pentru „siringa pentru variolozări” (1912) şi brevet de invenţie, împreună cu Constantin C. Ţintea, pentru realizarea unui nou tip de stup. Titluri onorifice:  vicepreşedinte de onoare al Societăţii Centrale de Apicultură din România (1928);  vicepreşedinte de onoare al Societăţii Ardelene de Apicultură;  director onorific al Secţiei de Apicultură din cadrul Institutului de Cercetări Zootehnice, după pensionare. Distincţii - Decoraţii:  Diploma de colaborator şi Medalia de bronz la Expoziţia Ştiinţifică din 1903 (organizată în Parcul Carol din Bucureşti), pentru lucrarea ştiinţifică publicată de Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, „Unele date de statistică medicală” (1903);  Placheta de colaborator acordată de Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor pentru „scrieri relative la agricultură”, la Expoziţia Generală Română din 190629;  Medalia „Avântul Ţării” (1914);  „Crucea de Război” cu baretele Ardeal, Carpaţi, Dobrogea, Bucureşti, Mărăşti, Mărăşeşti;  Ordinul „Meritul Agricol” în grad de Cavaler (1938)30;  Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 de ani în munca Statului” (1940);31  Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1941)32;  Medaliile „Carol I” şi „Ferdinand I”. Colaborări la publicaţii: Annales de l’Institut National Zootechnique; L’Apicultore (Milano, 1905); Apicultura Modernă; Archiva Veterinaria; Buletinul agriculturii; Comoara satelor; La Gazette Apicole (1934-1939); Revista ştiinţelor veterinare (1916-1933); România apicolă; Le Rucher Belge; Universul (1904); Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare (1912-1915).

Biografie

Data şi locul naşterii: 24 martie 1880, Pintic, jud. Cluj

Data şi locul decesului: 23 ianuarie 1949, Bucureşti

Studii:

• Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti;
• a urmat anul preparator la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti (1899);
• Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, până în al doilea an de facultate (1900-1902);
• a continuat studiile, cu o bursă la Facultatea de Medicină Veterinară a Universităţii din Bologna, Italia, pe care a absolvit-o cu teza „Considerazioni generali sulle nevrectomie praticate all’arto anteriore dei solipedi” (1902-1905);
• Şcoala de Apicultură „Lucio Paglia” din localitatea Castel San Pietro, de lângă Bologna, Italia (1903-1904).

Titluri ştiinţifice: doctor în medicină veterinară la Bologna cu teza „Le nevrectomie del nervo mediano”, diplomă recunoscută în acelaşi an de Consiliul permanent al Ministerului Învăţământului din România (1905).

Activitate socio-profesională:

• secretar al Laboratorului de analize chimice şi fotoradiologie din cadrul Institutului „Victor Babeş”, în perioada în care era student, realizând pentru prof. Aurel Babeş planşe şi desene pentru disciplina Histologie (1900);
• la întoarcerea în ţară a susţinut examenul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de medic veterinar (1905);
• a fost însărcinat de Direcţia Zootehnică cu pregătirea pavilionului de apicultură al Ministerului Agriculturii pentru Expoziţia Naţională (1906);
• a participat la organizarea expoziţiilor apicole, fiind membru în comisiile de jurizare ale acestora, încă din 1906 (Bucureşti), apoi la Cluj, Focşani, Vaslui etc.;
• medic veterinar ajutor la Regimentul 10 Călăraşi (1908);
• medic veterinar în Serviciul Veterinar al oraşului Galaţi (1908-1927), apoi cu gradul de inspector (1927-1929);
• a inventat o seringă pentru tratarea variolei ovine, brevetul fiind cumpărat de firma Hauptner din Berlin, care a produs-o până în 1920 (1912);
• a participat la Războiul Balcanic, fiind ridicat la gradul de sublocotenent (1913) şi demobilizat în 1914;
• medic veterinar pe frontul Primului Război Mondial, în statul major al Regimentului 15 Obuziere, ajungând până la gradul de căpitan (1916-1919);
• a înfiinţat, alături de medicul veterinar Ioan Călinescu, Revista ştiinţelor veterinare (1916);
• membru al Curţii cu Juri a oraşului Galaţi;
• preşedinte al celui de-al doilea Congres al Societăţii Naţionale de Apicultură (1920);
• a susţinut, în cadrul Căminului Cultural „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi, conferinţe populare;
• membru al Camerei Agricole a judeţului Covurlui;
• a participat ca delegat la Expoziţia de Agricultură de la Praga (1928);
• a susţinut lucrări în cadrul Congreselor internaţionale de apicultură de la Torino (1928), Bruxelles (1935), Paris (1932, 1937), Zürich (1939), Roma, Budapesta, New York (1934), Bucureşti etc.;
• a făcut parte din delegaţia română care a participat la Congresul de Medicină Veterinară de la New York, în urma călătoriei dând tiparului volumul „25 de zile în America”;
• a fost numit inspector în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, apoi medic veterinar în Serviciul Veterinar al oraşului Bucureşti (1930-1933), inspector general (din 1933) şi consilier al ministrului (1934);
• a condus Secţia de Apicultură din cadrul Institutului de Cercetări Zootehnice, de la înfiinţare până la ieşirea la pensie, fiind numit director în 1938, iar începând din 1932 susţinând cu regularitate programe de studiu în domeniul apiculturii, ce includeau prelegeri, demonstraţii practice şi laboratoare experimentale (1930-1948);
• a înfiinţat în cadrul Secţiei de apicultură laboratoare de microbiologie, parazitologie şi morfopatologie, precum şi o prisacă experimentală cu 30 de stupi;
• preşedinte activ al Congresului Naţional al Societăţii de Apicultură din 8-9 nov. 1930;
• a fost numit preşedinte al Comisiei de Apicultură înfiinţate în cadrul Ministerului Agriculturii pentru realizarea unui proiect de lege pentru organizarea şi dezvoltarea apiculturii în România (1939);
• numit consilier tehnic onorific pentru Apicultură din partea Ministerului Agriculturii, în cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare, din acest post militând pentru înfiinţarea de centre apicole cu rol în propagarea apiculturii ştiinţifice (1941);
• ca ofiţer în activitate şi apoi în rezervă, a dobândit toate gradele până la colonel în rezervă şi general de brigadă onorific.

Afiliere:

Colaborări la publicaţii:

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

TOPORAŞ, CAMELIA; PRICOPI, OTILIA; IRIMIA, ROCSANA; BEZMAN, TENA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2015. Galaţi, Axis Libri, 2016.

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z